Marea Neagră, noul centru strategic al NATO

Transformările în Marea Neagră sunt profund influențate de conflictul din Ucraina, ceea ce face ca această regiune să joace un rol din ce în ce mai crucial în cadrul securității europene.
În acest context, România și partea estică a NATO se află într-o poziție extrem de importantă.
Orice acțiune militară sau diplomatică din această zonă are un impact semnificativ asupra echilibrului de pe întreg continentul european.
Glenn Howard, președintele organizației Fundaţiei Saratoga din Statele Unite și specialist în chestiuni legate de Rusia, a discutat în cadrul emisiunii „Pașaport Diplomatic” despre importanța strategică a Mării Negre, afirmând:

„Marea Neagră devine centrul NATO”

Urmărește un interviu exclusiv pe Pașaport Diplomatic cu Cristina Cileacu care îl primește pe președintele Fundației Saratoga, Glenn Howard.

Citește șiParlamentul European cere analizarea unei operațiuni navale în Marea Neagră, după ultimele atacuri. Mai mult sprijin pentru România

Un sentiment de recunoștință a fost exprimat de către Glenn Howard pentru oportunitatea de a fi prezent.

Vă mulțumesc pentru invitație.

Se desfășoară un conflict caracterizat prin uzură și pierderi uriașe.

Conflictul în Ucraina a ajuns în cel de-al cincilea an fără vreun acord de pace la orizont.
Rusia se confruntă cu un conflict de uzură cu cheltuieli imense pentru ambele părți.
Numeroase runde de negocieri au avut loc ulterior, însă toate au eșuat sau au fost abandonate.
La începutul lui 2025, administrația Trump a luat inițiativa diplomatică, promițând încheierea rapidă a războiului, însă eforturile de mediere ale americanilor s-au dovedit a fi mai complexe decât se aștepta.
Deși Moscova a fost de acord cu negocieri, nu a fost dispusă să își schimbe pozițiile fundamentale, în timp ce Kievul a refuzat orice cedare teritorială.
În cursul luptelor, ambele armate au suferit pierderi semnificative, chiar dacă Ucraina a reușit să recâștige anumite teritorii.
În prezent, un deznodământ militar decisiv pare din ce în ce mai puțin probabil.

În contextul evenimentelor actuale, un specialist în regiunea estică a lumii, în special în ceea ce privește Rusia, a oferit o perspectivă interesantă.
Cristina Cileacu a discutat recent despre modul în care Rusia gestionează negocierile de pace cu Ucraina, sugerând că acestea sunt mai mult o scenariu decât o abordare serioasă.
În ciuda unor discuții în desfășurare, nimic concret nu a rezultat până în prezent.
Întrebată despre evoluția viitoare a situației, aceasta a oferit o perspectivă asupra scenariilor posibile care se pot desfășura în timp ce Rusia întâmpină dificultăți în Ucraina.

În prezent, Glenn Howard consideră că rușii sunt din ce în ce mai nerăbdători în ceea ce-l privește pe președintele Trump. Informațiile primite de la americanii care au efectuat recent o vizită la Moscova sugerează că rușii au îndoieli cu privire la capacitatea președintelui Trump de a impune Ucrainei concesii în regiunea Donbas. În consecință, conflictul a ajuns într-un punct mort. Cei doi emisari speciali, Jared Kushner și Witkoff, urmează să se deplaseze la Kiev pentru o vizită inaugurală și au recunoscut că discuțiile sunt, de asemenea, într-un impas, în ciuda afirmațiilor președintelui Trump privind progresele înregistrate.

Cred că situația de acum este că rușii nu mai au răbdare cu președintele Trump.

Pe de altă parte, Ucraina obține câștiguri pe câmpul de luptă, datorită, în parte, eșecului Starlink. Acest sistem a avut un impact semnificativ asupra operațiunilor militare rusești. În acest context, se estimează că 90 de miliarde de dolari sunt alocate de către Uniunea Europeană pentru sprijinirea Ucrainei, o parte semnificativă din această finanțare fiind destinată achiziționării de echipamente militare. Astfel, se consideră că Rusia nu va reuși să câștige acest conflict prelungit, care a intrat deja în al cincilea an.

Se înregistrează o schimbare semnificativă odată cu transformarea Ucrainei într-un furnizor de soluții de securitate.

Schimbări semnificative au intervenit în ceea ce privește sprijinul militar și politic al Ucrainei, care nu mai este dependentă exclusiv de Statele Unite pentru supraviețuirea sa.

• Uniunea Europeană a acordat zeci de miliarde de euro pentru sprijin militar și economic;
• țările NATO de pe flancul estic au reconfigurat coridoarele logistice spre Kiev în axe strategice permanente.

În paralel, președintele Ucrainei a inițiat o ofensivă diplomatică în afara spațiului occidental, în căutarea de noi parteneri, în special în Orientul Mijlociu și în Africa, regiuni în care influența Rusiei rămâne semnificativă.
Această diversificare a rețelei de aliați reflectă o recalibrare conștientă a strategiei Kievului, care vizează reducerea vulnerabilității sale la schimbările de dispoziție din Washington.

Cristina Cileacu pune o întrebare pertinentă, sugerând că revenirea în Europa este iminentă, însă atenția sa se îndreaptă către un alt aspect.
Într-o coincidență a zilelor, această discuție are loc în ziua în care Volodimir Zelenski se află la București.
Prezența sa în capitala României este motivată de dorința de a purta discuții cu liderii care participă la formatul Bucureşti 9,
un grup alcătuit din liderii flancului estic, la care s-au adăugat și reprezentanții țărilor nordice.

Zelenski obține tot ajutorul din partea Europei

, însă strategia sa se extinde și către Orientul Mijlociu, unde urmărește crearea unor noi alianțe.
În acest context, sprijinul oferit de Statele Unite va juca un rol crucial, pe măsură ce Europa își asumă un rol mai activ, iar Zelenski explorează noi căi de a sprijini propria țară.

Glenn Howard afirmă că, în contextul conflictului din Golful Persic, care se prelungește de mai bine de o lună, una dintre concluziile principale este că statele din regiunea Golfului au ajuns să aprecieze importanța dronelor utilizate în războiul din Ucraina, țară care a devenit un adevărat exportator de securitate.

Din Iordania până în Arabia Saudită, asta este foarte important, dar simbolizează și lecțiile războiului din Ucraina pentru războiul cu drone și ce poate oferi Ucraina Occidentului.

Se remarcă, de asemenea, o schimbare de perspectivă în rândul anumitor republicani, susținători ai lui Trump, care anterior se opuneau ajutorului acordat Ucrainei, dar care acum par să aibă un respect sporit pentru realizările Ucrainei, mai ales după evenimentele din războiul din Golf.
În prezent, Statele Unite ale Americii tind să recunoască această valoare adăugată, însă rămâne de văzut dacă această schimbare de optică va avea repercusiuni concrete în Europa sau în Statele Unite.
În general, se observă o apreciere mai crescută pentru importanța militară a contribuției Ucrainei ca stat pentru securitatea Europei.

Schimbări în ordinea de priorități a Statelor Unite ale Americii au fost determinate de conflictul izbucnit în regiunea Golfului.

Schimbări strategice majore au intervenit ca urmare a conflictului din Golful Persic, care a recalibat atenția Washingtonului și a reevaluat considerațiile militare la scară globală. În condițiile în care Statele Unite se confruntă concomitent cu multiple crize, abordarea administrației Trump în ceea ce privește Ucraina are o importanță deosebită.

Trump a fost primul președinte american care a impus o oarecare distanță față de Kiev

, ceea ce a ridicat întrebări privind angajamentele de securitate asumate de administrațiile precedente. Pe de altă parte, războiul din Golf a reliefat eficiența operațională a dronelor ucrainene și a tehnologiilor militare dezvoltate pe frontul din estul Europei, modificând percepțiile unor parteneri tradiționali ai SUA din regiune.

Se face referire la această realitate și de către fostul președinte american?
În legătură cu acest subiect, Cristina Cileacu a adresat o întrebare pertinentă:

Recunoaște și Donald Trump acest lucru?

Opiniile experților privind viitoarele acțiuni ale președintelui american sunt variate.
Glenn Howard consideră că este posibil ca președintele să ia măsuri concrete.
În cazul în care nu insistă ca Zelenski să-și retragă trupele din regiunea Donbas, această lipsă de acțiune poate fi considerată o declarație în sine.
De asemenea, Glenn Howard a menționat că 5.000 de forțe americane urmează să fie retrase din Germania sau că această intenție a fost deja anunțată.
Însă, rămâne de văzut care vor fi deciziile finale, deoarece uneori declarațiile sunt făcute fără să fie urmate de acțiuni concrete.
Există posibilitatea ca unele dintre aceste forțe să fie relocate în Polonia.

Nu ştiu. Nu am de gând să prezic ce va face președintele Trump

, a declarat Glenn Howard.
El se arată însă optimist în legătură cu viitorul summit al NATO de la Ankara, considerând că va fi un eveniment reușit, în parte datorită relației bune dintre Erdogan și președintele american.
Și ultimul summit NATO a fost considerat unul pozitiv, conform standardelor lui Trump.

Președintele Trump consideră că Polonia reprezintă un exemplu de urmat pentru Alianța Nord-Atlantică.

Posibilitatea unei reorganizări a efectivelor militare ale SUA în Europa Centrală, în scopul consolidării flancului estic al NATO, este supusă analizei.
În cadrul discuțiilor de la Washington, Polonia, care are cel mai mare buget pentru apărare dintre toți aliații, este considerată o potențială destinație privilegiată.
Însă, un anumit grad de incertitudine planează și asupra acestei situații.
România, alături de alte țări aflate în prima linie, urmărește cu interes aceste dezvoltări.

În urma declarațiilor privind realocarea forțelor militare americane din Germania, fiind sugerată Polonia ca potențială destinație, a fost ridicată întrebarea: de ce nu a fost menționată și România ca o posibilă opțiune de redistribuire a acestor trupe?

Cristina Cileacu: Când ați vorbit despre retragerea trupelor americane din Germania, ați spus că poate vor merge în Polonia. De ce nu v-ați gândit, de ce nu ați spus România, de exemplu?

Declarația expertului în securitate poate fi considerată o apreciere deosebit de importantă, având în vedere contextul actual.
Glenn Howard a exprimat anumite rezerve în legătură cu această afirmație, din cauză că țara respectivă se află într-o poziție geografică extrem de vulnerabilă și ar putea fi percepută ca o provocare pentru partea rusă, ținând cont de factorii care sunt în atenția lui Trump.
Potrivit spuselor lui Trump, Polonia reprezintă un exemplu de țară care respectă standardele NATO.
Se consideră că Polonia a alocat 5% și achiziționează echipament militar american, ceea ce constituie o investiție considerabilă.

Confirmarea vine după afirmațiile recente, potrivit cărora Cristina Cileacu consideră că punctul de vedere exprimat anterior este corect.

Întrebarea rămâne deschisă, potrivit lui Glenn Howard, care se întreabă de ce nu ar trebui să fie desfășurate 5.000 de persoane în regiune și mutate acolo. De asemenea, el se întreabă de ce să nu fie staționate mai multe forțe aici, în România. În urma acestui raționament, probabil că ar fi mai logic să se considere posibilitatea ca ceva să se întâmple, însă, de asemenea, este posibil ca nimic să nu se întâmple. Această amenințare poate rămâne inactivă, ceea ce o face imprevizibilă în ceea ce privește Statele Unite.

Și trebuie să trăim cu ea

, o afirmă el, aceasta fiind epoca președintelui Trump.

Se înregistrează o schimbare semnificativă a focusului strategic al NATO către regiunea estică. Acest proces de reorientare are loc într-un context geopolitic complex.

Confruntările directe se reînnoiesc în Marea Neagră, unde atacuri navale și aeriene perturbă atât rutele comerciale, cât și infrastructura energetică regională. O cunoaștere aprofundată a realităților din această zonă încă lipsește în rândul liderilor occidentali. În plus, importanța geopolitică a regiunii Mării Negre depășește cu mult cadrul conflictului din Ucraina.

Întrebată despre obiectivele fundației pe care o conduce, aceasta a răspuns că scopul organizației este educarea liderilor politici cu privire la regiunea noastră.
În legătură cu Cristina Cileacu, aceasta a fost întrebată dacă consideră că oamenii politici americani au o înțelegere clară a riscurilor asociate zonei Mării Negre.

Cristina Cileacu: Fundația pe care o conduceți este de fapt pentru educarea politicienilor despre partea noastră a lumii. Înțeleg politicienii americani cât de periculoasă este această zonă a Mării Negre, în opinia dvs.?

nu este corect din motivul ca nu se respecta regulile de formatare cerute.Înlocuiesc cu

Cristina Cileacu afirmă că fundația sa are ca obiectiv educarea politicienilor în legătură cu regiunea noastră. Ea a fost întrebată s dacă politicienii americani au o înțelegere clară a riscurilor din zona Mării Negre.

Fundația pe care o conduceți este de fapt pentru educarea politicienilor despre partea noastră a lumii. Înțeleg politicienii americani cât de periculoasă este această zonă a Mării Negre, în opinia dvs.?

Glenn Howard consideră că lumea este din ce în ce mai conștientă de importanța strategică a Mării Negre, mai ales după atacurile cu drone care au avut loc în regiune. În opinia sa, unul dintre efectele războiului din Golf este că companiile petroliere și de transport își vor îndrepta atenția tot mai mult către Marea Neagră, Caucaz și Asia Centrală, din cauza blocadei Golfului.

Cred că unul dintre rezultatele geopolitice ale războiului din Golf în curs de desfășurare este că, companiile petroliere și companiile de transport se vor muta mai mult în Marea Neagră, în Caucaz și Asia Centrală din cauza blocadei blocadei Golfului.

În prezent, Glenn Howard scrie o carte despre Marea Neagră și consideră că aceasta devine centrul NATO. În acest context, România și Polonia reprezintă ancorele noului flanc estic al NATO.

Și în prezent scriu o carte despre Marea Neagră, iar una dintre tezele mele este că Marea Neagră devine centrul NATO. Vechile flancuri ale NATO nu mai sunt Europa de Vest sau Germania, dar acum noile flancuri din centrul NATO se află de fapt în regiunea română a Mării Negre. România și Polonia formează ancorele noului flanc estic al NATO.

Glenn Howard subliniază că războiul din Golf ar putea accentua această tendință, deoarece Iranul și Rusia utilizează Marea Caspică pentru transportul de arme și mărfuri. În acest context, țări precum Azerbaidjanul vor dobândi o importanță strategică tot mai mare pentru securitatea occidentală.

Așa că Alianța s-a mutat spre est și cred că în mintea noastră, oamenii, americanii încep, cu siguranță planificatorii NATO și oficialii americani din zona securității înțeleg această importanță. Dar cred că războiul din Golf poate chiar va crește acest lucru, deoarece Iranul și Rusia folosesc Marea Caspică pentru transportul de arme, transportul grâului și cerealelor.

În prezent, există un impas în Strâmtoarea Ormuz cu marina SUA, ceea ce ar putea duce la o renaștere a teoriei „Heartland” a lui Mackinder.

Nu știm ce se va întâmpla, dar acum este un impas în Strâmtoarea Ormuz cu marina SUA. Nu se pot mișca și cred că va avea loc o renaștere a teoriei „Heartland” a lui Mackinder (n.r. controlul Europei de Est este cheia controlului lumii) pentru cei care urmăresc geopolitica și gândirea geopolitică a vremii. Cred că avem un fel de moment Mackinder.

Țara noastră reprezintă punctul de sprijin sudic al segmentului estic al NATO.

În contrast cu regiunea Mării Baltice, unde NATO are o prezență navală stabilă și aliați puternici în jur, Marea Neagră se caracterizează printr-o configurație complexă. Turcia exercită controlul asupra accesului prin strâmtori, în timp ce Bulgaria are o clasă politică cu opinii diferite față de Moscova, iar România este singurul aliat NATO riveran la Marea Neagră care promovează activ securitatea regională.

Convenția de la Montreux

continuă să reglementeze trecerea navelor militare prin Bosfor.

Problema securității în regiunea Mării Negre este una complexă, după cum afirmă Cristina Cileacu.
România are un interes deosebit în această zonă, din cauza presiunilor exercitate asupra sa.
În timp ce securitatea în Marea Baltică se bazează pe prezența mai multor aliați NATO puternici, situația în Marea Neagră este diferită.
Aici, România se confruntă cu presența Rusiei, precum și cu Turcia, care controlează Bosforul în baza Convenției de la Montreux.
Pe lângă acestea, Bulgaria, deși este un aliat NATO, are o conducere politică cu orientări pro-ruse.
În acest context, România, care se confruntă cu limitări economice și își dezvoltă capacitățile militare, se întreabă ce măsuri suplimentare ar putea fi luate pentru a asigura o securitate sporită în regiunea Mării Negre.

Glenn Howard considera că România reprezintă o piesă extrem de importantă în acest context.
În lumea geopoliticii, această situație este descrisă drept axa baltică-pontică, unde Marea Baltică acționează ca o ancoră pentru securitatea oferită de NATO, iar Marea Neagră, cunoscută și sub numele latin de Pontul Euxin, constituie o parte esențială a acestui sistem de securitate.
Prin urmare, România este considerată ancora firească pentru acest nou segment de securitate.
În urma procesului de modernizare militară și achiziționării de F-35, România devine un punct strategic cheie, mai ales odată cu transformarea Câmpiei Turzii într-o nouă poartă logistică NATO.
În Polonia, orașul Rzeszów funcționează ca o poartă nordică către Ucraina, fiindcă aproximativ 95% din asistența militară oferită de NATO Ucrainei tranzitează această zonă.
O nouă poartă sudică se conturează acum prin Câmpia Turzii, ceea ce face ca întreg sistemul să devină mai complex și să integreze și România în acest proces.
De asemenea, Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu cunoaște o expansiune semnificativă, suprafața sa devenind treptat mai extinsă decât cea a Bazei Forțelor Aeriene Ramstein.
În acest context, Glenn Howard afirmă că această bază devine noul Ramstein al Estului.
Această evoluție este extrem de importantă pentru puterea aeriană a NATO și pentru presența militară americană în regiune.

România se modernizează din punct de vedere militar. Prezența militară americană aici construiește un coridor terestru prin Câmpia Turzii și folosesc baza aeriană MK.

Într-adevăr, România evoluează într-un hub natural al Alianței Atlantice, cunoscută și sub numele de Alianța Eurasiatică Atlantică.

Se anunță o nouă perioadă de reconfigurare militară în regiunea Mării Negre. Marea Neagră devine un punct strategic cheie. Transformarea în zonă de interes major pentru NATO este o realitate tot mai evidentă.

Confruntările navale din Marea Neagră au înregistrat un punct de cotitură odată cu atacurile desfășurate de Ucraina folosind drone și rachete de croazieră, care au avut drept rezultat avarierea gravă a Flotei rusești și pierderea unor nave de luptă de mare importanță de la debutul invaziei.

Viitorul echilibrului naval al regiunii depinde în mare măsură de modul în care se va încheia conflictul și de poziția pe care o va adopta Turcia.

În contextul actual, se ridică întrebarea dacă Marina Turciei va continua să joace un rol dominant în Marea Neagră, având în vedere că Marina României nu posedă o putere similară.
Luând în considerare un posibil scenariu în care conflictul din Ucraina se încheie, nu ar fi de mirare dacă Turcia ar decide să revizuiască Convenția de la Montreux, permițând astfel Rusiei să-și reîntoarcă navele de război în Marea Neagră.

Și contează că Marina noastră, de exemplu, nu este una puternică, dar avem Marina Turciei în Marea Neagră și, de asemenea, dacă, să zicem, la un moment dat războiul din Ucraina se va încheia, poate Turcia va ridica Convenția de la Montreux și Rusia se va întoarce cu navele de război în Marea Neagră?

Glenn Howard consideră că unul dintre învățămintele conflictelor din Golf și Ormuz este apariția unor noi protectori ai strâmtorilor strategice. Astfel, Iranul ar putea deveni, inevitabil, gardianul Strâmtorii Ormuz. În acest context, Marea Neagră, Marea Baltică și Golful Persic capătă o importanță deosebită. În Marea Neagră, Convenția de la Montreux limitează capacitățile Marinei ruse de a-și moderniza flota. De asemenea, ucrainenii au reușit să deterioreze navele de război rusești, ceea ce ar putea duce la schimbări în echilibrul naval în regiune dacă Convenția de la Montreux va fi reevaluată după încheierea războiului, care însă se prelungește deja de al cincilea an.

Nu cred că Marina României va fi neapărat una cu nave mari.

În prezent, România, Ucraina și Bulgaria sunt nevoite să se bazeze pe Marina SUA și Marina Regală pentru protecția în regiune, prin Operațiunea Sea Breeze. Însă, Marea Neagră devine din ce în ce mai izolată de lumea exterioară. În opinia lui Glenn Howard, România ar trebui să elaboreze strategii pe termen lung pentru securitatea sa navală, care ar putea să nu se bazeze neapărat pe navele mari de război, ci poate pe flotele de mici dimensiuni, așa cum se observă în Golful Persic, unde bărci foarte mici sunt capabile să atace navele de război americane. Această abordare ar necesita o reconsiderare a costurilor și a infrastructurii necesare pentru marinele moderne.

Decizia privind viitorul securității europene se va lua în Ankara.

La Ankara, NATO organizează un summit în care redefinește obiectivele de securitate pentru regiunea estică, moment în care vor fi discutate direcțiile viitoare ale alianței.
În acest context, procesul de aderare a Ucrainei la NATO rămâne un subiect controversat, unele state membre fiind reticente în a susține această mișcare din motive practice, în ciuda susținerii de principiu.

Armata ucraineană a acumulat în cinci ani de război o experiență operațională fără precedent în rândul forțelor europene.

Această experiență acumulată de armata ucraineană în ultimii cinci ani de conflict îi conferă o poziție unică în rândul forțelor militare europene.

În cadrul discuției, s-a exprimat optimism cu privire la rezultatul summitului NATO care urmează să aibă loc la Ankara în cursul acestui an. Pe de altă parte, a fost ridicată întrebarea dacă, odată cu finalizarea conflictului din Ucraina, aceasta ar trebui să devină membră a NATO, având în vedere progresele tehnologice și consolidarea capacităților militare actuale ale Ucrainei. În prezent însă, Președintele respectiv se declară împotrivă acestei posibilități, după cum afirmă Cristina Cileacu.

Glenn Howard a exprimat opinii divergente cu privire la potențiala aderare a Ucrainei la NATO. Președintele Ucrainei și președintele Biden au fost împotriva acestei idei. În urma summitului de la București, a fost elaborată o strategie pentru procesul de aderare la Alianță. Decizia finală în acest sens aparține Ucrainei. Se știe că Ucraina dorește să devină membră NATO. Cu toate acestea, potrivit lui Howard, statutul de țară candidată ar putea aduce anumite limitări, deoarece Ucraina ar trebui să se supună deciziilor celorlalți membri NATO. În prezent, Ucraina are mai multă libertate în ceea ce privește acțiunile sale de apărare.

Știu că prietenii mei ucraineni vor să facă parte din NATO. Dar cred că, în unele privințe, este mai benefic ca teren de luptă pentru testarea armelor, că Ucraina este într-o oarecare măsură mai bine în afară, deoarece are mai puține restricții cu privire la ceea ce poate face pentru a se apăra.

În plus, el a menționat că NATO ar putea stabili o nouă zonă de demarcare, similară cu cea dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud, de-a lungul râului Dnipro.

Știți, s-ar putea ca noul NATO să fie la râul Dnipro, ar putea fi zona demilitarizată precum Coreea de Nord și Coreea de Sud, care ar putea fi noul DMZ.

În cele din urmă, el a concluzionat că există argumente atât pro cât și contra acestei idei și a ales să rămână neutru în această chestiune.

Sunt argumente pro și contra și voi rămâne neutru în acest sens. Aceasta este o alegere bună.

La finalul discuției, Cristina Cileacu și-a exprimat gratitudinea, adresând mulțumiri lui Glenn Howard pentru participarea la interviu.
Cristina Cileacu a fost cea care a avut onoarea de a-l intervieva pe Glenn Howard.

La invitația dumneavoastră, îmi exprim recunoștința față de organizatori pentru oportunitatea de a participa.
Glenn Howard a transmis aceste mulțumiri.