
Într-un studiu axat pe prezența microplasticelor în atmosfera din Michigan, o revelație neprevăzută a avut loc. Inițial, cercetătoarea Madeline Clough a pregătit echipamente pentru colectarea de probe, utilizând mănuși de nitril, o procedură obișnuită în mediul de laborator, după cum relatează Science Daily.
Rezultatele analizei au arătat o cantitate extrem de mare de microplastice, de ordinul miilor de ori mai mare decât estimările inițiale. Investigația ulterioară a scos la iveală că sursa acestei cantități neprevăzute a fost, în mod surprinzător, mănușile utilizate în proces.
În urma unui experiment care a implicat șapte tipuri de mănuși diferite, cercetătorii au observat că atingerea filtrelor sau lamelelor cu o mână protejată de o mănușă duce la transferul de particule pe suprafețele supuse testării. Rezultatele au arătat că, în medie, aceste mănuși au generat aproximativ 2.000 de semnale fals pozitive pe milimetru pătrat.
Citește șiUn mecanic polonez a desfăcut bucată cu bucată cutia de viteze hibridă de pe Dacia și Renault. Ce a descoperit
Întrebarea despre natura stearaților și capacitatea lor de a înșela echipamentele a devenit o preocupare.
În urma analizei, s-a descoperit că particulele eliberate provin de la stearați, compuși pe bază de sare, care au proprietăți asemănătoare săpunului și sunt utilizați în procesul de producție pentru a facilita extragerea ușoară a mănușilor din matrițe.
În cadrul analizelor standard, substanțele chimice asemănătoare stearatelor nu pot fi distinse cu ușurință de polietilenă, drept urmare, echipamentele le identifică în mod eronat ca fiind microplastice autentice. Astfel, rezultatele obținute sunt influiențate de prezența acestor substanțe.
Chestiunea microplasticelor continuă să fie o preocupare semnificativă în domeniul cercetării științifice. Impactul acestora asupra mediului rămâne un subiect de studiu și analiză pentru oamenii de știință.
Clarificarea adusă de cercetători este că această descoperire nu invalidează preocupările existente în legătură cu poluarea cu microplastice.
Anne McNeil, autoarea principală a cercetării, a afirmat:
„Este posibil să supraestimăm microplasticele, dar nu ar trebui să existe deloc”
.
Ea a adăugat că încă există o cantitate mare de microplastice, ceea ce constituie problema în sine.
„Încă există o cantitate mare de microplastice, și asta este problema” a completat profesoara de la Universitatea Michigan, Anne McNeil.
se înlocuiește cu
Profesoara Anne McNeil, autoarea principală a studiului de la Universitatea Michigan, a făcut următoarea declarație:
„Este posibil să supraestimăm microplasticele, dar nu ar trebui să existe deloc”
.
În continuare, aceasta a subliniat că fenomenul încă mai implică o cantitate considerabilă de microplastice, ceea ce reprezintă problema fundamentală.
se reface in
De la Universitatea Michigan, Anne McNeil , autoarea studiului , a spus
„Este posibil să supraestimăm microplasticele, dar nu ar trebui să existe deloc”
. Ea a continuat spunând cantitatea de microplastice persistă și asta este problema.
Vechile informații își găsesc acum o soluție și un motiv de speranță.
În cadrul studiilor dedicate microplasticelor, Universitatea Michigan a observat că mănușile concepute pentru camere sterile au prezentat performanțe superioare, reducând considerabil cantitatea de particule eliberate. Pe baza acestor rezultate, experții propun utilizarea acestor mănuși specializate în locul celor obișnuite pentru a asigura acuratețea cercetărilor în domeniul microplasticelor.
Metode noi de separare a microplasticelor autentice de impuritățile introduse de mănuși au fost create de către echipă. Rezultatele ar putea conduce la reexaminarea datelor culese anterior, permițând tehnicilor dezvoltate să fie aplicate pentru reanalizarea seturilor de date existente.
În ciuda problemelor apărute, Clough a menționat că oamenii de știință încă pot determina cantitatea exactă de microplastice prezente.
„Pentru cercetătorii care dețin aceste seturi de date afectate, există încă speranța de a afla cantitatea reală de microplastice”
COMENTARII / 0