Jalnicele mele poezii: În perioada premergătoare transformării sale în un romancier de renume, Mircea Cărtărescu a publicat texte care se opuneau regimului comunist.
Este titlul recenziei lui Haas, care consideră că „un premiu Nobel pentru Mircea Cărtărescu ar fi trebuit acordat de mult, având în vedere romanele și povestirile sale din ultimele trei decenii”.
Recenzia lui Haas a fost inspirată de apariția în limba germană a volumului de poezie „Du trägst meine Samstage, ich deinen Oktober“ („Îmi porți sâmbetele, eu îți port octombrie“), lansat de editura vieneză Zsolnay.
Citește șiImagini rare cu fiul artistei Corina Bud. Robin a împlinit 18 ani, iar mama lui i-a transmis un mesaj emoționant. „Ești cea mai mare iubire a mea”
Călătoria de la poezie la literatură a lui Cărtărescu
Vorbește despre o colecție compusă cu ajutorul scriitorului, în contextul unei traduceri pentru care Haas exprimă doar elogii – Ernest Wichner, translatorul de lungă durată al lui Cărtărescu în limba germană.
Începând cu un fapt care ar putea fi neobișnuit pentru cititorii germanofoni, Haas subliniază că, înainte de a se orienta spre proză, Cărtărescu a dedicat toate creațiile sale poeziei.
„O poezie, pe care”, scrie Haas, „în România comunistă, a reușit cu greu să o publice” și, de asemenea, o poezie care „anticipează multe dintre elementele prozei sale halucinantee, desprinse parcă din vis”.
Occidentul care „i-a deschis ochii”
„Această schimbare de epocă a făcut însă ca poezia sa să amuțească aproape cu totul, în timp ce universul său epic, de proporții gigantice, a prins aripi – spre marele câștig al literaturii universale”, scrie Haas, care reține încă un amănunt edificator pentru ceea ce avea să devină scriitorul Mircea Cărtărescu: căderea regimului comunist, din care-și extrăgea acea „revoltă codificată” i-a deschis ochii, iar tânărul poet constata că asta-l va împiedica să mai scrie „la fel de bine”.
„Nu mă veți scoate din acest univers“ strigă tânărul poet în prima sa carte, din 1980, un vers pe care Haas îl trece la dovezi de curaj într-un regim prea puțin prietenos cu asemenea tupeu.
Recenzia urmărește, ulterior, traseul de la primul volum de debut până la poezia din anii 80.
Georgicele. Vergiliu de la sat
Criticul subliniază că seria „Georgicelor” reprezintă o ironie ascuțită la adresa idilei rurale, într-un stil care evocă un Vergiliu transformat în tăcere de stat.
Cărtărescu, în interpretarea lui Haas, continuă să fie recunoscut ca un autor de importanță pentru epopeea „Levantul”, publicată în 1990, care încă nu a fost tradusă în germană.
Scriitorul, azi profesor universitar emerit, mai scrie ocazional versuri, dar știe, notează criticul, că vitalitatea acelor ani, 1980 – 1990, nu mai poate fi recuperată.
Cărtărescu, în vârstă de 70 de ani, a fost de ani buni numit printre candidații potențiali pentru Premiului Nobel.
COMENTARII / 0