Mai întâi a fost e-mailul, apoi apelul video. Acum, oamenii de știință speră să deschidă un nou capitol în comunicarea digitală, prin transmiterea de mirosuri prin internet, scrie The Times.
Produsul lor, denumit Scentronic, a fost caracterizat într-un raport ca fiind o
„interfață olfactivă pentru partajarea și transmiterea mirosurilor la distanță”
Citește șiUn mecanic polonez a desfăcut bucată cu bucată cutia de viteze hibridă de pe Dacia și Renault. Ce a descoperit
.
În termeni mai clari, un sensor olfactiv automat detectează un miros într-un spațiu specific. Detaliile despre parfum sunt transformate în informații electronice și expediate prin internet, asemănător unei imagini anexate unui mesaj electronic. Un alt aparat reconstituie ulterior aroma, posibil la distanțe de mii de kilometri.
Cercetătorii concep un viitor în care utilizatorii ar putea detecta mirosul unui parfum înainte de a-l achiziționa pe internet sau ar putea admira aromele preparatelor unui prieten de pe alt continent.
În prezent, însă, colecția de parfumuri a prototipului rămâne restrânsă. Acesta poate identifica și recrea cinci mirosuri: cafea, prăjitură, portocale, bere și vin roșu.
Chunyu Yang, doctorand la Universitatea de Stat din Ohio și autorul principal al studiului, a precizat că scopul era să umple o lacuna pe piață.
„O mare parte a cercetărilor din acest domeniu se concentrează pe văz, auz și simț tactil, în timp ce mirosul a primit relativ mai puțină atenție”, a declarat Yang. „Am vrut să explorăm cum să aducem această dimensiune senzorială lipsă în comunicarea digitală.”
Operațiunea pornește cu un nas electronic ce conține șase senzori. Acestea identifică compuși organici volatili — substanțe chimice care generează mirosuri eliberate în aer din alimente, băuturi, parfumuri și alte materiale.
Fiecare senzor răspunde într-un mod ușor diferit la substanțele chimice pe care le identifică. Acest lucru generează un model distinct de semnale electrice, care sunt ulterior transformate în informații digitale.
Prin expunerea nasului la un repertoriu de arome, cercetătorii reușiseră să instruiască un sistem de inteligență artificială să identifice modelul corespunzător fiecărui parfum.
După ce calculatorul recunoaște o aromă, el transmite concluzia prin rețea către un alt aparat. Acest dispozitiv găzduiește recipiente mici pline cu lichid aromat și discuri foarte mici, alimentate electric, capabile să oscileze mai mult de 100.000 de ori pe secundă.
Vibrațiile determină lichidul să se infiltreze prin orificii de dimensiuni microscopice, generând o ceață delicată și eliberând aroma adecvată. Puterea olfactivă poate fi modificată schimbând modul în care discurile oscilează.
Cercetătorii nu doresc să exagereze performanța prototipului. Niciun parfum autentic nu este transmis prin internet; receptorul recurge la propria colecție de arome pentru a genera o imitatie a originalului.
Chiar dacă reușește să redă aroma unei cafele, nu va reprodusa tipul exact de cafea pe care nasul robotic l-a detectat. Tehnologia nu poate genera niciun miros la comandă.
După aceste informații, în cadrul experimentelor, detectorul olfactiv a reușit să distingă cele cinci categorii de mirosuri, atingând o precizie de minimum 96%. Într-o încercare cu 14 voluntari, aceștia au reușit să recunoască aromele sintetice în aproximativ 73% dintre situații. Rezultatele, difuzate în publicația Science Advances, servesc ca exemplu al viabilității tehnologiei.
Visul nu reprezintă ceva absolut inedit. În perioada anilor 1960, sălile de film au încercat să implementeze Smell-O-Vision, injectând arome în săli pentru a susține acțiunea afișată pe ecran.
În deceniile ulterioare, o firmă americană denumită DigiScents a creat un accesoriu pentru calculatoare, intitulat iSmell, conceput pentru a emite arome asociate cu pagini web și corespondență electronică. În anul 2001, compania s-a închis, iar produsul nu a ajuns niciodată la utilizatori.

COMENTARII / 0