La o stație de extragere a pietrișului localizată în Deinham, la vecinătatea Dunării din Austria, lucrătorii au identificat un număr impresionant de bare de fier în nisipul subacvatic. Aceste bare, în cantitate considerabilă, aveau o lungime medie de aproape 30 de centimetri și erau confecționate într-un model bipiramidal uniform, conferindu‑le tăietori la ambele extremități.
Un rezervor preistoric fără precedent
Într-o lucrare publicată în Antiquity, menționată de ScienceAlert, cercetătorii arheologi au prezentat descoperirile lor după ce au examinat cu meticulozitate acest „tezaur ruginut”.
Citește șiToate zborurile din SUA au fost suspendate, într-o măsură fără precedent luată doar a doua oară de la 11 septembrie
Specialiștii au verificat că obiectele erau
„semifabricate”
modelate în dimensiuni ușor de transportat, pregătite pentru prelucrare ulterioară – și că această descoperire fără precedent, constituind cel mai vast stoc de bare de fier preistoric din Europa.
În ansamblu, s-au găsit 540 de bare sau fragmente de bare, greutate totală aproximativ 1 ton de fier – suficientă pentru a produce 500 de săbii sau 8.000 de paie de fier. Cercetătorii susțin că valoarea încărcăturii ar fi fost uriasa.
Analiza radiocarbon indică faptul că aceste bare au o vârstă de cel puțin 2.200 de ani, iar unele ar putea fi datate până în secolul al IV-lea î.Hr.
Chiar dacă persistă numeroase întrebări fără soluție – printre ele originea încărcăturii, destinația ei și scopul final – aceasta oferă o perspectivă rară și captivantă asupra comerțului și producției din acea vreme.
Nu se cunoaște încă modul în care fierul a ajuns pe fundul albiei râului, însă cea mai probabilă teorie este un epavaj, adică resturile unei ambarcațiuni. Totuși, nu a rămas nimic din navă, astfel încât această ipoteză rămâne incertă.
Vânzări, nu ceremonii divine
Deși nu era neobișnuit ca unele comunități din acea perioadă să plaseze fier în apă ca parte a unor ritualuri sau ceremonii, nu pare să fie cazul aici. Fierul pare să fi fost creat pentru a fi transportat și există puține alte dovezi ale unor practici similare în această regiune din partea culturilor europene din Epoca Fierului de la acea vreme (cunoscută sub numele de La Tène).
Cercetătorii susțin că ar fi trebuit să se utilizeze nave specializate sau modificate pentru a deplasa acest volum și greutate de marfă, în același timp fierul ar fi putut fi interschimbat cu sclavi, vite sau cu monede de argint sau aur.
În continuare, cercetarea urmărește să identifice mai multe zone de topire a fierului din amonte, care ar fi putut constitui sursa a 540 bare; cea mai apropiată dintre acestea se află la 220 kilometri de-a lungul Dunării.
Se așteaptă să se descopere mai multe detalii odată ce se finalizează analizele suplimentare ale metalului, acestea fiind cruciale pentru a identifica locurile de extracție și pentru a stabili dacă barele provin dintr-o singură sursă sau din mai multe.
COMENTARII / 0