Furtul de opere de artă este o problemă globală, iar forțele de poliție se străduiesc să țină pasul cu aceasta. Acum apelează la programe de inteligență artificială care depistează chiar și cele mai bine ascunse opere de artă, scrie BBC care prezintă cazul unui tablou furat în urmă cu două deceni și găsit apoi întâmplător într-un târg de antichități din Parma.
În perioada vizitei lor obișnuite la târgul anual dedicat antichităților din Parma, Italia, în octombrie 2024, ofițerii de poliție au captat cu atenție imagini ale operelor de artă în timp ce se deplasau printre standuri. Nu se dădea de înțeles că se bucurau de artă – era activitate de investigare detectiv.
Fotografiile au fost încărcate într-o bază de date internă, în timp ce ofițerii își ofereau zâmbete vânzătorilor și se deplasau printre statuete de bronz de mărimea pumnului, cupe patinate, globuri îngălbenite și o gamă nesfârșită de picturi în ulei.
Citește șiUn mecanic polonez a desfăcut bucată cu bucată cutia de viteze hibridă de pe Dacia și Renault. Ce a descoperit
sistemul poliției a semnalat, la doar câteva ore după incident, una dintre fotografiile înregistrate: un tablou ce ilustrează o femeie tânără, cu pielea deschisă la culoare, îmbrăcată în nuanțe de aquamarin și roșu, ținând în
A doua zi, ofițerii s-au deplasat de urgență la fața locului și au confiscat tabloul pentru ca experții lor în artă să-l examineze mai atent. Pergamentul din tablou le dădea acum, într-adevăr, anchetatorilor motive de suspiciune, spune locotenent-colonelul Salvatore Rapicavoli, de la unitatea de poliție pentru Protecția Patrimoniului Cultural al Italiei. „Era ceva în neregulă.”
Echipa condusă de Rapicavoli, care de zeci de ani se ocupă de identificarea operelor de artă furate în întreaga țară, susține că noul sistem de inteligență artificială, dezvoltat special pentru această sarcină și testat la târg, a sporit semnificativ competențele lor. În consecință, acest instrument a facilitat o recunoaștere mai rapidă a picturilor sustrase și a permis observarea unor detalii ce depășesc capacitatea percepției umane obișnuite.
„S-a înregistrat o creștere exponențială a numărului de rezultate pozitive”, spune Rapicavoli. De la introducerea sa în noiembrie 2023, sistemul de IA a ajutat echipa sa să recupereze peste 300 de tablouri și statui de mari dimensiuni furate, precum și peste 165.000 de obiecte mai mici – monede, medalii, scrisori, manuscrise, obiecte religioase, timbre și cărți poștale – în valoare totală de peste 203 milioane de euro. Progresele înregistrate în Italia – atât la nivel tehnic, cât și politic – au deschis calea pentru utilizarea învățării automate în anchetele privind furturile de opere de artă la nivel mondial, promițând să revoluționeze lupta globală împotriva hoților de artă.
Chiar dacă la prima vedere un observator ar fi trecut probabil cu vederea femeia ce ținea un sul de pergament – doar umbre mai întunecate, aparent desequilibrate – echipa avea deja o anchetă activă în mâini.
O captură uriașă
1969, forțele de ordine din Italia dețin o bază de date cu bunuri culturale furate din întreaga țară – de la picturi în ulei de dimensiuni uriașe smulse noaptea de pe altarele bisericilor, până la artefacte romane și etrusce scoase ilegal din situri arheologice. Această evidență, cea mai extinsă din lume, este actualizată continuu cu rapoarte de la autoritățile de cultură și de la vamă și însumează peste un milion de obiecte. Totuși, doar câteva dintre înregistrări includ fotografii ale artefactelor originale.
În trecut, pentru a găsi opere de artă furate, poliția italiană vizita în mod obișnuit târguri, magazine de antichități și licitații de artă de lux și compara ceea ce vedea acolo cu milioane de înregistrări din birourile lor, inițial pe suport de hârtie, apoi digitalizate într-o bază de date online. Una câte una, căutau potriviri în arhiva online folosind cuvinte-cheie, introducând detalii precum „tablou cu o femeie cu un sul”.
Totuși, acest demers consumă mult timp și e laborios, afirmă Rapicavoli. Chiar dacă o tranzacție părea suspectă, un ofițer care parcurgea sute de poze din arhiva digitală în căutarea unei potriviri putea adesea să ignore aspecte cruciale. Calitatea imaginilor artefactelor originale era sub așteptări. Fotografiile erau adesea realizate cu zeci de ani în urmă, în alb-negru, de la distanță, pe peretele unei sufragerii și conțineau zone supraexpuse, zone întunecate sau contrast extrem.
„M-am întrebat cum ar putea tehnologia să rezolve această problemă”, spune Rapicavoli, un specialist în IT, care a devenit membru al unității de recuperare a operelor de artă a poliției italiene în anul 2013. “Cel puțin în faza de căutare și comparare la scară largă.”
În 2020, echipa lui a dezvoltat un sistem de inteligență artificială denumit Swoads.
Mașina nu se plictisește
– afirmă Rapicavoli. Capacitatea sa de a detecta amprente vizuale ascunse în lucrări, asociind asemănările dintre nuanțele cromatice și contururile aproximative reprezintă un element esențial al acestui algoritm.
De asemenea, poate identifica segmente din tablouri care au fost tăiate și rearanjate – așa cum se întâmplă adesea în cazul pieselor de altar mari vândute în bucăți separate – sau opere care au fost modificate după ce au fost furate. „Indiferent dacă are sens sau nu, le recunoaște pentru că fac parte dintr-un întreg care a fost furat”, spune Rapicavoli. Poate reconstitui opera de artă fără a-i cunoaște cu adevărat semnificația sau conținutul.
Misterul Sfintei Agnes
O căutare manuală a unui tablou reprezentând o „femeie cu un sul” în baza de date a operelor de artă furate nu ar fi rezolvat cazul cu care se confrunta Rapicavoli. Cuvintele-cheie nu ar fi scos la iveală tabloul furat cu 20 de ani în urmă, în care aceeași femeie cu pielea deschisă la culoare ține în brațe un mielușel alb și o ramură de palmier în loc de un sul.
În urma recunoașterii de către IA a corelațiilor de culoare, tipar și compoziție – chiar și fără pergament – sistemul a marcat obiectul printre milioane de opere furate, deși fusese camuflat. După ce a preluat fotografia de referință pe care o considera similară, diferențele au devenit imediat evidente pentru observatorul uman.
De fapt, o investigație mai amănunțită a confirmat că un tablou din secolul al XVII-lea, înalt de 1 m, reprezentând-o pe Sfânta Agnes, fusese furat din mica biserică Virgo Potens din Sulmona, lângă Napoli, la peste 500 km de târgul de artă din Parma, în noaptea de 11 august 2004. Se pare că, ulterior, pictura fusese retușată pentru a părea mai greu de recunoscut – mielul devenise acum un sul, iar aureola și ramura de palmier fuseseră șterse pentru a transforma sfânta într-o tânără păgână.
Pe măsură ce tranzacțiile de artă s-au mutat de la licitații tradiționale la piețe digitale, grupul condus de Rapicavoli a fost nevoit să se adapteze la un flux constant de noi încărcări pe platforme de e-commerce, pe rețele sociale și chiar pe dark web. În prezent, Swoads poate examina continuu cataloagele și noile încărcări, de la zori până la întuneric, monitorizând în permanență internetul și comparând milioane de fotografii cu o bază de date a operelor de artă furate.
2026 a marcat momentul în care un program informatic a ajutat echipa din Torino să recupereze tabloul „Riposo Della Pastorella” de Filippo Palizzi. Această lucrare, denumită și „Odihna păstoriței”, a fost furată dintr-o galerie de artă contemporană în iunie 1972 și a provocat un jaf atât de grav încât instituția a rămas închisă pentru peste 30 de ani.
Deși tabloul dispăruse de zeci de ani, pierdut în culisele piețelor de artă și ale târgurilor, una dintre căutările sale de rutină pe internet l-a identificat la vânzare pe site-ul unei case de licitații.
O asistență, nu un înlocuitor
Totuși, IA nu este o soluție miraculoasă împotriva furturilor de artă, spune Carina Popovici, cofondatoarea Art Recognition, o companie care utilizează IA pentru autentificarea operelor de artă. Aceste sisteme răspund la o întrebare specifică: această imagine corespunde cu ceva declarat furat? Ele nu prind hoțul și nu pot semnaliza ceva ce nu a fost niciodată înregistrat, notează ea. „Recuperarea depinde în continuare de anchetatori și de cooperarea juridică”, spune Popovici. „Aș numi IA un multiplicator de forță.”
Timothy Carpenter, fostul lider al Echipei de Crimă Artistică din cadrul FBI-ului și creatorul Argus Cultural Property Consultants, o companie specializată în consultanță și gestionarea riscurilor, a confirmat această poziție. Software-ul nu poate înlocui gândirea analitică umană.
În primul rând, încă există numeroase probleme tehnice de abordat. Deși sistemele de rec
Există și probleme sistemice: „Trebuie să ai o echipă numeroasă dedicată exclusiv urmăririi pistelor generate de IA”, spune Carpenter – un lux pe care majoritatea instituțiilor de aplicare a legii nu și-l pot permite. „Italienii au aproximativ 300 de angajați alocați unității lor de combatere a criminalității în domeniul artei. La apogeu, FBI-ul a avut 24.”
De asemenea, IA nu poate distinge neapărat o copie de presupusul original: pot exista multe copii ale unei opere de artă în lume, fie ele autorizate sau nu. Deoarece aceste baze de date nu solicită dovada autenticității înainte de a adăuga o operă furată, spune Carpenter, obiectul furat s-ar putea să nu fie nici măcar singura versiune existentă a unui tablou. De exemplu, baza de date a Interpolului menționează în prezent că tabloul lui Murillo, „Mâncătorii de pepeni”, a fost furat, spune Carpenter: „Dar tabloul original se află încă expus la Alte Pinakothek [în Germania] și nu este declarat furat.” Interpol a confirmat că acest lucru se datorează faptului că baza de date înregistrează, în schimb, furtul altor versiuni ale acestui tablou: o copie atribuită artistului, declarată furată la Roma în 2009, și o copie realizată de un discipol, semnată fals de Murillo, declarată furată la București în 1998.
Interpol a declarat într-un comunicat adresat BBC: „În cazul tabloului lui Murillo menționat, recunoaștem că un original autentificat se află în prezent la Alte Pinakothek din München. Cu toate acestea, este obișnuit să existe mai multe versiuni ale unei capodopere, inclusiv copii create în timpul vieții artistului, lucrări realizate de discipoli sau piese atribuite maestrului etc.”
De fapt, se vorbește din ce în ce mai mult despre antrenarea IA pentru a combate falsificarea. Algoritmii ar putea identifica duplicatele sau prețurile suspecte, sau ar putea examina detalii imperceptibile, precum geometria pensulelor, relațiile de culoare și textura. Dar acesta este un proces mai lent și mai complex de pus la punct cu instrumentele disponibile în prezent, spune Steven Frank, un avocat specializat în proprietate intelectuală care cercetează modul în care IA poate fi utilizată pentru autentificarea operelor de artă.
Nu trebuie uitat faptul că aceleași instrumente de IA care ajută anchetatorii pot ajuta și infractorii, permițându-le să manipuleze o imagine, să schimbe o ramă, să repare digital zonele deteriorate ale unui tablou și, desigur, să fabrice documente false de proveniență sau să creeze obiecte sintetice realiste care nu există în realitate, spune Carpenter. „Așadar, IA ușurează lucrurile, dar, în același timp, le și îngreunează”, adaugă el.
Fluxul internațional de trafic
Toate aceste aspecte îl preocupă pe Rapicavoli. Echipa sa va actualiza software-ul cu date din listele de urmărire referitoare la categoriile de artefacte care se preconizează că vor ajunge pe piață, cum ar fi manuscrisele ucrainene rare sau icoanele susceptibile de a fi jefuite în timpul conflictului, astfel încât sistemul să rămână în stare de alertă maximă. De asemenea, ei lucrează la crearea unei rețele de identificare interconectate la nivel internațional până în 2027 – având în vedere că activitatea italianului nu se desfășoară deloc izolat.
Turcia dispune de propriul sistem de IA, pe care l-a folosit deja, de exemplu, pentru a recupera diverse plăci ceramice celebre din secolul al XV-lea, furate din Marea Britanie. Cercetătorii francezi au creat, de asemenea, propria versiune a aplicației, numită Arte-Fact, iar instituțiile culturale germane au lansat una numită Kiku. În SUA, cercetătorii de la Universitatea din Boston folosesc algoritmi de învățare automată pentru a identifica statui care ar fi putut fi furate din Cambodgia. Între timp, cercetătorii de la Universitatea Santa Clara din California au creat un „Asistent de proveniență bazat pe IA” pentru a ajuta la colectarea înregistrărilor privind operele de artă jefuite de naziști.
Interpol dispune în final de un program numit ID-Art, care leagă bazele de date la nivel mondial. Prin capacitatea sa de a recunoaște imagini, Garda Civilă spaniolă a reușit să recupereze recent două mese renascentiste, peste 40 de ani de la furtul lor, comparând fotografiile cu imagini alb-negru neclare din baza de date din 1979. De asemenea, au recuperat trei monede de aur spaniole din Imperiul Roman, cu o valoare de până la 200.000 de euro.
Nu se consideră „cele mai căutate”.
Indiferent cât de avansată ar fi, IA va fi probabil întotdeauna mai puțin utilă în recuperarea operelor furate mai recent sau în cazul furturilor de mare amploare, spune Frank. „Hoții știu prea bine că nu trebuie să încerce să le vândă prin canalele tradiționale”, observă el. Multe dintre aceste furturi sunt comandate direct de un colecționar și probabil vor ajunge într-un seif sau într-un depozit.
Majoritatea cazurilor înregistrate de noile sisteme de IA sunt, de fapt, piese mai puțin cunoscute, iar hoții sunt adesea dispuși să devalorizeze opera – tăind-o în bucăți, modificând-o – mai degrabă decât să riște să fie prinși. „Nu mă aștept ca sistemul să-mi găsească operele lui Antonello Da Messina care au fost furate în această vară, să fim foarte clari”, spune Rapicavoli. „Nu mă aștept să-mi găsească «Nașterea Domnului» a lui Caravaggio, una dintre cele mai căutate opere ale noastre.”
În exemplu, nu există probe care să facă din furtul picturii „Sfânta Agnesa” un fapt penal verificabil. Această infracțiune s-a întâmplat cu peste douăzeci de ani în urmă, iar legea italiană nu poate aplica sancții penale. În plus, comerciantul de antichități din Napoli dispunea de informații limitate privind originea lucrării, probabil datorită faptului că a fost transmisă în cadrul activității familiale.
Dar faptul că nu este vorba de o arestare spectaculoasă în urma unui furt de artă de milioane de dolari nu înseamnă că lucrarea nu are valoare sentimentală și teritorială pentru comunitate, spune Rapicavoli. Pe 20 mai 2025, echipa sa a reușit să returneze tabloul micuței biserici Virgo Potens din Napoli, unde va fi restaurat și atârnat la locul său. Localnicii, își amintește el, erau în extaz.
COMENTARII / 0