Potrivit unui studiu recent, lanțul trofic marin de acum 100 de milioane de ani ar fi fost dominat de caracatițe uriașe.
19 metri era lungimea imensă a acestor animale, care posedau opt brațe și corpuri alungite.
Ele ar fi coexistat cu prădători formidabili, precum mosasaur și plesiosaur, ocupând probabil un rol important în ecosistemul marin.
Un desen reprezentativ prezintă o caracatiță imensă care a existat în urmă cu aproximativ 100 de milioane de ani și a dispărut în urmă cu aproximativ 72 de milioane de ani.
Fotografia a fost realizată de Yohei Utsuki și face parte din colecțiile Departamentului de Științe ale Pământului și Planetare de la Universitatea Hokkaido.
Pe baza unor fosile extrem de rare, cercetătorii au făcut o descoperire care schimbă înțelegerea noastră despre viața marină din trecut. Acum aproximativ 100 de milioane de ani, oceanele erau populate de creaturi uriașe, printre care se numără și caracatițe gigantice. Aceste cefalopode atingeau 19 metri în lungime, o dimensiune impresionantă care le făcea adevărați giganți ai mării. Această nouă descoperire a fost posibilă datorită analizei unor fosile, care au oferit oamenilor de știință o privire mai clară asupra vieții în oceanele de altădată.
Citește șiFranța: Cel puțin 400 de școli au rămas închise după ce protestele elevilor împotriva măsurilor de austeritate au devenit violente
Fosilele a 15 maxilare anterior descoperite în Japonia și Canada, împreună cu alte 12 descoperiri realizate prin tehnica numită „minerit digital de fosile”, stau la baza unui nou studiu. Această abordare inovativă permite scanarea detaliată a rocilor pentru a revela fosile ascunse, ceea ce este extrem de util în cazul caracatițelor, datorită naturii lor moi și greu conservabile. Prin compararea acestor fosile cu anatomia caracatițelor actuale, oamenii de știință au ajuns la concluzia că aceste animale dispărute aveau dimensiuni impresionante, variind între 7 și 19 metri în lungime.
Nu există nicio caracatiță cunoscută astăzi care să se apropie de aceste dimensiuni
, cele mai mari dintre ele fiind cu mult mai mari decât orice caracatiță existentă în prezent.
Semnele privind regimul alimentar sunt oferite de către experți. Acestea au fost descoperite în urma analizelor.
Caracatițele uriașe au lăsat în urmă maxilare care prezintă semne evidente de deteriorare, și anume zgârieturi, fragmente lipsă și margini netezite, ceea ce indică faptul că aceste animale se hrăneau cu hrană extrem de dură, cum ar fi cochilii sau oase. Fără a exista însă dovezi concludente cu privire la compoziția exactă a dietei lor, oamenii de știință presupun că aceste cefalopode ar fi putut captura și consuma pești ori alte vietăți marine, folosind brațele pentru prindere și ciocul pentru zdrobirea hranei. Rezultatele studiului au fost date publicității în prestigioasa revista științifică Science și aduc o nouă lumină asupra structurii ecosistemelor marine din perioada Cretacică. Această descoperire subliniază importanța nevertebratelor în lanțul trofic, sugerând că acestea ar fi putut juca un rol mai semnificativ decât se credea anterior.
O perspectivă fragmentară asupra istoriei a fost până acum disponibilă.
Reconstituirea exactă a ecosistemelor marine din trecutul îndepărtat se confruntă cu o provocare majoră din cauza lipsei fosilelor complete. Viitoarele descoperiri ar putea arunca lumină asupra importanței acestor cefalopode uriașe și a interacțiunilor lor cu ceilalți prădători care au dominat oceanele preistorice.
Studiul prezintă o ipoteză remarcabilă
, și anume că oceanele de acum 100 de milioane de ani ar fi fost populate nu numai de reptile marine, ci și de caracatițe uriașe de până la 19 metri. Această nouă perspectivă oferă o înțelegere diferită a ecosistemelor preistorice și a contribuției creaturilor fără coloană vertebrală la evoluția vieții marine.
COMENTARII / 0