Muzeele mondiale în stare de alertă: comori retrase, replici în loc

Un val de furturi din muzeele europene determină unele instituții să retragă din expoziții cele mai valoroase obiecte sau să le înlocuiască cu replici. De la bijuteriile Coroanei Franței, furate de la Luvru, până la tezaure vechi de mii de ani, jafurile tot mai îndrăznețe obligă muzeele să își regândească măsurile de securitate și schimbă ceea ce pot vedea vizitatorii, scrie BBC.

Astăzi, vizitatorii care pătrund în Galeria Apollo din Luvru se întâlnesc cu tavane pictate și sculpturi impresionante, întinzându-se pe o lungime de peste 60 de metri, însă nu mai pot găsi comorile emblematice care străluceau odinioară în vitrine.

iulie 2026, la nouă zile după ce hoții au luat bijuteriile Coroanei Franței, a marcat redeschiderea galeriei, constituind unul dintre cele mai audace jafuri muzeale din ultimele decenii. Pietrele prețioase rămase au fost relocat în altă locație în timp ce instituția muzeală analizează modalitățile de expunere a acestora sub măsuri de securitate îmbunătățite.

Citește șiIranul își menține poziția privind Strâmtoarea Ormuz. Teheranul cere îndeplinirea celor șapte condiții

Un singur caz, Jaful de la Luvru, ilustrează modul în care o serie recentă de furturi în museele europene modifică experiența turiștilor în aceste instituții deosebit de apreciate.

Comori extrase în doar câteva minute, atacuri din ce în ce mai violente

Pe 27 august, hoții au pătruns în Muzeul din Villena, aflat în sud‑estul Spaniei. În doar patru minute, au furat o colecție excepțională de boluri, recipiente, brățări și alte obiecte din Epoca Bronzului, care conținea aproape zece kilograme de aur.

La mai puțin de două săptămâni distanță, hoții au intrat în Muzeul Renoir din Cagnes-sur-Mer, pe Riviera Franceză, și au sustras patru tablouri. Două au fost abandonate în grădinile din apropiere în timpul fugii, iar celelalte două sunt în continuare dispărute. În iulie, hoți care s-au dat drept vizitatori obișnuiți au furat dintr-un muzeu din Burgundia colanul de aur de la Vix, vechi de 2.500 de ani.

Conform Europol, numărul incidentelor a înregistrat o creștere, iar hoții manifestă o îndrăzneală tot mai pronunțată. BBC a transmis declarația unui expert belgian în securitatea muzeelor:

„Toate muzeele din lume sunt în alertă în acest moment”

Jean-Yves Goriou, responsabilul unității Europol dedicată

În anumite incidente, violența a escaladat: infractorii au recurs la baroase și topoare pentru a rupe vitralii, la explozibili pentru a deschide forțat porțile muzeelor și la armament de foc pentru a speria personalul și vizitatorii. În alte situații, personalul muzeelor a fost atacat sau immobilizat.

Experții afirmă că deschiderea către public, vitală pentru operațiunile muzeelor, crește riscul de furturi.

“Cel mai probabil, muzeele fac tot ce pot, ținând cont de constrângerile bugetare și de faptul că, prin însăși menirea lor, sunt deschise publicului”

Goriou confirmă.

În cazul unui muzeu mic, pierderea unei comori ar putea schimbă complet totul.

Luvru atrage turiștii care, odată ajunși, constată că Galeria Apollo nu mai găzduiește bijuteriile sale. În ciuda acestei pierderi, aceștia pot continua să se încânte de zeci de mii de alte obiecte de admirat. În schimb, pentru un muzeu mai mic, lipsa unei singure piese poate schimba radical ceea ce poate oferi potențialilor vizitatori.

Tezaurul de la Villena, pe care îl numim așa-numitul, a fost furat în luna august, însă nu constituia singura dintre numeroasele colecții din muzeul local. Acesta era profund legat de spiritul orașului: zeci de artefacte realizate din aur, argint, chihlimbar și fier, provenind din Epoca Bronzului, care au stat ascunse într-un vas pentru aproximativ trei milenii, până când un arheolog le-a adus la lumină în 1963.

Colanul din Vix a fost piesa de referință a Muzeului Pays Châtillonnais din Burgundia. Colierul de aur, cu o greutate de 480 de grame, a fost găsit în camera funerară a unei femei celte, care a decedat în jurul anului 500 î.Hr.. Această bijuterie constituie o rară conexiune materială cu meșteșugarii europeni ai Epocii Fierului.

Când hoții au scos originalul din vitrină, deja două copii fidele, fabricate din aur, erau în stoc. Una dintre ele a fost expusă la o expoziție desfășurată în altă regiune a Franței, pentru că muzeul refuza să împrumute colierul original.

De multă vreme, muzee se bazează pe reproduceri când obiectele originale sunt prea fragile, prea prețioase sau greu de mutat. O creștere recentă a cazurilor de jafuri a determinat, însă, anumite instituții să ia în calcul extinderea acestei metode.

Reproduceri în vitrine sau artefacte scoase din expoziții

În această vară, Dominique Garcia, președintele Institutului Național de Cercetări Arheologice Preventive din Franța, a introdus această propunere în contextul prezentării unui plan național de securitate. În schimb, noul plan francez pentru protejarea muzeelor, alcătuit din 33 măsuri, prevede retragerea temporară a originalelor extrem de fragile din expoziții, până când acestea pot fi expuse în condiții mai sigure.

Unele muzee au adoptat deja această măsură. În urma unui jaf armat în 2024 la Muzeul Hiéron din Burgundia, directorul Maud Siron a renunțat la expunerea celor mai prețioase opere ale instituției, pentru a nu risca pierderea lor definitivă.

În continuare, Muzeul Cognacq-Jay din Paris a decis să nu expună o pereche de cercei de valoare în cadrul unei expoziții programate. Muzeul Carnavalet, situat în vecinătate, a înlocuit o bijuterie de înaltă valoare cu un desen și o broșă ornamentată cu strasuri pentru o expoziție programată în 2026.

Deși muzeele nu își umplu peste noapte toate vitrinele cu reproduceri, vizitatorii întâlnesc tot mai des obiecte care țin locul originalelor și, în unele cazuri, un spațiu gol acolo unde se afla cândva o comoară.

Conform lui Guy Turton, director la MHM, o agenție internațională specializată în strategii de publicitate care colaborează cu galerii din întreaga lume, autenticitatea rămâne un motiv puternic pentru a vizita muzee.

Conform explicației sale, contactul cu piesa originală poate genera sentimentul că o altă persoană a creat, utilizat sau întâlnit același obiect,

„sentimentul că un alt om a realizat, a folosit sau a întâlnit același obiect, uneori cu secole în urmă”

. Această conexiune poate afecta cantitatea de persoane dispuse să viziteze muzeul și să achiziționeze un bilet de intrare.

Tapiscul din Bayeux reprezintă un exemplu deosebit de semnificativ în prezent. În timp ce sediul său permanent din Franța se află în renovare, împrumutul său excepțional către British Museum a generat un interes imens. Prima serie de bilete s-a epuizat în doar o zi, iar vizitatorii au format cozi de-a lungul Great Russell Street pentru a admira broderia de aproape 1.000 de ani.

Originală sau replică: interpretarea muzeului poate determina diferența

Pentru vizitatori, această discuție are relevanță, deoarece o replica nu garantează întotdeauna aceeași senzație ca obiectul original.

„Dacă vizitatorii se așteaptă să vadă un original și descoperă o replică fără nicio explicație, pot simți că experiența oferită valorează mai puțin”, spune Turton. „Dacă muzeul explică transparent de ce folosește o replică și ce le permite aceasta să descopere, experiența poate câștiga în valoare.”

Ellie King, directorul companiei de consultanță muzeală Crown Cultures și experta în experiența vizitatorilor, susține că mulți indivizi ar fi dispuși să accepte expunerea unei replici dacă ar fi conștienți că originalul este păstrat în condiții de siguranță pentru a preveni furtul.

„Pentru vizitatori, povestea pe care o spune un obiect poate fi mai importantă, mai ales dacă aceasta li se pare foarte relevantă și simt o legătură personală cu ea”

, afirmă King.

O distanță sporită dintre vizitatori și exponate

În cazul artefactelor emblematice care continuă să fie expuse, cea mai rapidă schimbare cauzată de furturile recente ar putea fi de tip fizic: un interval mai larg între vizitatori și obiect.

Turton afirmă că această distanță poate avea o importanță aproape egală cu cea a autenticității piesa.

„În cercetările bazate pe observație, constatăm în mod repetat că vizitatorii se implică mai profund atunci când se pot apropia de un obiect, îi pot examina detaliile și îl pot privi din unghiuri diferite”, explică el. „O distanță mai mare și bariere mai vizibile pot slăbi această legătură, mai ales dacă fac experiența să pară distantă sau prea formală.”

Mai multe dintre aceste măsuri de protecție se aplică deja în mod obișnuit. În contextul planului britanic de asigurare a despăgubirilor guvernamentale pentru bunuri culturale, articolele de valoare mobilă, cum ar fi aurul, argintul și bijuteriile, trebuie depozitate în vitrine securizate cu încuietori și sisteme de alarmă. Unele exponate trebuie să fie situate la o distanță de cel puțin 1 metru față de vizitatori.

În cazul în care un muzeu nu reușește să asigure suficient personal pentru supravegherea adecvată a unei galerii care găzduiește opere sub această schemă, regulile prevede că acel spațiu respectiv poate fi închis.

În urma unor furturi recente, se intensifică verificarea condițiilor sub care obiectele sunt împrumutate altor muzee. James Ferrer, specialist în artă și muzee la brokerul internațional de asigurări Lockton, afirmă că asigurătorii și instituțiile culturale acordă o atenție sporită securității în cazul împrumuturilor de opere de valoare. Totuși, el evidențiază că scopul principal rămâne sprijinirea muzeelor în îndeplinirea cerințelor, nu restricționarea circulației exponatelor.

„Rolul nostru este să facilităm împrumuturile, nu să ridicăm o barieră care să împiedice realizarea lor”

Ferrer declară.

Atunci când măsurile de securitate se transformă în componente ale experienței.

Vizitatorii ar putea observa vitrine cu sticlă densă sau un număr crescut de angajați într-o sală. Niciuna dintre aceste modificări nu garantează o experiență mai slabă.

Turton prezintă un exemplu de restaurare vizibilă publicului pentru tablou „Rondul de noapte” de Rembrandt, expus la Rijksmuseum. Pictura este protejată de un perete de sticlă, însă vizitatorii pot urmări activitatea restauratorilor, activitate care de obicei se desfășoară în afara privirii publicului. În consecință, bariera de protecție devine însăși elementul experienței.

„Dacă măsurile de securitate creează o distanță fizică mai mare, muzeele trebuie să depună eforturi suplimentare prin explicații, transparență și modul în care concep experiența de vizitare, pentru a păstra sentimentul de apropiere”, spune Turton.

Pe măsură ce numărul furturilor din muzee continuă să crească, vizitatorii se vor confrunta cu soluții variate de la o instituție la alta. Atâta timp cât motivele restricțiilor sunt prezentate clar, publicul are tendința să recunoască necesitatea de a stabili un echilibru între acces, conservare și securitate, spune Turton.

Provocarea pe care o întâmpină muzeelor constă în a îndeplini ambele fațete ale acestei obligații: să asigure conservarea artefactelor care au rezistat uneori secole întregi și, simultan, să le mențină suficient de accesibile pentru ca publicul să continue să fie motivat să călătorească pentru a le admira.