Născuți 1960-1970: mai rezistenți mental, explicații psihologilor

Potrivit experților menționați în articolul El Economista, persoanele născute în perioada 1960–1970 se prezintă cu o rezistență psihologică superioară. Această putere mentală se datorează experiențelor...

Potrivit experților menționați în articolul El Economista, persoanele născute în perioada 1960–1970 se prezintă cu o rezistență psihologică superioară. Această putere mentală se datorează experiențelor de copilărie caracterizate prin autonomie, lipsă de supraveghere continuă și protecție parentală redusă.

Persoanele din generațiile în care s-au născut în anii 1960 și 1970 sunt cu o rezistență psihologică sporită.

Rezistența mentală nu provine dintr-o educație superioară, ci din faptul că acești copii au fost obligați să dobândească abilități de autosuficiență.

Citește șiCopilul tău nu suportă să piardă? Cum îl înveți să accepte înfrângerea

În acea perioadă, condițiile sociale și familiale au impus anumite restricții asupra copilăriei, stimulând astfel creșterea independenta.

Rezistența emoțională, denumită și reziiliență, constituie abilitatea de a confrunta dificultățile vieții și de a se adapta la schimbări.

Experiențele din copilărie au avut un impact major în formarea acestei trăsături. În 1960 și 1970, micuții petreceau mult timp în singurătate, fără supraveghere permanentă din partea părinților. Această situație i-a încurajat să dobândească competențe precum rezolvarea problemelor, reglarea emoțiilor și asumarea responsabilității pentru propriile alegeri.

Un alt aspect este lipsa excesului de protecție parentală caracteristică vremurilor moderne. În trecut, părinții erau mai puțin implicați în fiecare detaliu al vieții copilului, oferindu-le astfel micuților ocazia de a experimenta, de a greși și de a învăța din propriile greșeli.

În acea perioadă, tinerii erau nevoiți să preia sarcini mai importante. Ei își planificau autonom programul, soluționau disputele cu colegii și se confruntau cu dificultăți zilnice fără să solicite imediat ajutor

De exemplu, micile eșecuri din copilărie i-au învățat să fie răbdători și să accepte că nu pot obține întotdeauna ce își doresc.

În prezent, fenomenul „părinților elicopter” a devenit tot mai comun. Aceștia intervin constant în viața copiilor, prevenind orice dificultate sau eșec.

Chiar dacă scopul este protejarea copilului, această metodă poate restrânge dezvoltarea independencii și a capacității de a face față.

Copiii care au crescut în astfel de condiții pot avea probleme în reglarea emoțiilor și în adaptarea la provocările vieții adulte.

Experții citați de subliniază că reziliența se construiește treptat, prin experiențe reale. Copiii trebuie să aibă libertatea de a experimenta și de a învăța din greșeli, dar în același timp să se simtă susținuți într-un mediu sigur. Această combinație îi ajută să își dezvolte abilitățile necesare pentru a face față cu succes dificultăților viitoare.

Concluzia subliniază că schematul de autonomie al generațiilor din anii 1960 și 1970 transmite o lecție prețioasă despre cum să educăm copii rezilienți: prin acordarea libertății, dar și sprijinul esențial pentru a învăța să-și administreze viața.

COMENTARII / 0