Nivelul de testosteron al bărbaților a scăzut la jumătate în ultimii 50 de ani. Ce pot dezvălui testele genetice despre riscul fiecăruia

Tot mai mulți bărbați sunt interesați de tratamentele de substituție cu testosteron, fie pentru că se confruntă cu oboseală, scăderea libidoului și pierderea masei musculare,...

Tot mai mulți bărbați sunt interesați de tratamentele de substituție cu testosteron, fie pentru că se confruntă cu oboseală, scăderea libidoului și pierderea masei musculare, fie pentru că vor să își îmbunătățească performanțele fizice. Studiile arată, într-adevăr, că nivelul testosteronului a scăzut semnificativ de-a lungul timpului, însă fiecare bărbat este diferit, iar administrarea testosteronului fără indicație medicală certă poate avea consecințe serioase, semnalează dr. Anastasia Stănescu, medic specialist endocrinolog în cadrul Clinicii MedLife Arcul de Triumf. 

Nivelul testosteronului variază în funcție de vârstă, predispoziție genetică, obiceiuri de viață și starea generală de sănătate. Analizele genetice ce estimează scoruri poligenice de risc, precum Longevity100+ de la MedLife, pot sugera predispoziția personală la dezechilibre ale testosteronului. Totuși, o predispoziție genetică nu implică automat un deficit de testosteron și nici necesitatea unui tratament, subliniază dr. Stănescu. Rezultatele acestor teste trebuie analizate în cadrul sesiunilor de consiliere genetică și în contextul medical specific fiecărui pacient.

Scăderea nivelului mediu al testosteronului a fost accentuată începând cu anul 2000.

Citește șiCe fac oamenii a-și proteja sănătatea iarna: 7 obiceiuri cheie

Testosteronul este hormonul sexual masculin predominant, participând la creșterea și conservarea masei musculare, la menținerea integrității oaselor, la formarea spermatozoizilor și la controlul dorinței sexuale. Concentrația sa diferă între indivizi și poate suferi schimbări pe parcursul vieții, în funcție de factori biologici și de mediu.

În iulie 2026, la Congresul Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie (ESHRE) din Londra, a fost prezentat un studiu care arată o reducere considerabilă a nivelului mediu de testosteron la bărbați în perioada 1972–2019, estimată la 54% conform datelor comunicate. Analiza, bazată pe 12 studii din șapte țări, indică că scăderea a devenit mai rapidă după anul 2000.

În ce mod se măsoară pericolul asociat unui nivel redus de testosteron?

Astăzi, determinarea nivelului de testosteronului se sprijină în mare parte pe semnele clinice, pe o examinare endocrinologică și pe investigații hormonale. Introducerea testelor genetice a oferit o nouă dimensiune: capacitatea de a prognoza predispoziția genetică legată de acest hormon, înainte ca o problemă să apară în practica clinică.

Un exemplu de instrument este testul Longevity100+ oferit de MedLife, care se bazează pe scoruri poligenice de risc (PRS) obținute dintr-un număr considerabil de variante genetice. Aceste scoruri permit evaluarea predispozițiilor individuale prin compararea profilului genetic al unui individ cu date provenite din studii populaționale.

În ceea ce privește testosteronului, datele genetice ar putea, în viitor, să ajute la o mai profundă înțelegere a diferențelor masculine și să faciliteze adaptarea evaluărilor medicale. Cu toate acestea, un scor poligenic nu are capacitatea de a servi ca diagnostic și nu poate determina cu certitudine apariția unui deficit hormonal.

„Mi se pare foarte interesant de văzut în ce măsură există o asociere clinică în legătură cu acele variante genetice testate“, spune dr. Anastasia Stănescu. Medicul consideră că urmărirea pe termen lung a persoanelor testate ar putea arăta cât de precis estimează scorurile genetice riscul unor modificări hormonale cu relevanță pentru sănătate.

Diagnosticarea unui deficit de testosteron se bazează în continuare pe asocierea semnelor clinice cu teste hormonale realizate în medii adecvate și la mai multe rânduri pentru a verifica corectitudinea rezultatelor, subliniază specialista.

Trei grupuri de bărbați se prezintă la un endocrinolog pentru evaluarea testosteronului.

Anastasia Stănescu afirmă că bărbații care se îngrijorează de nivelul testosteronului se împart, de obicei, în trei grupuri. Primul dintre aceștia este alcătuit din indivizi care doresc să-și întărească musculatura și să obțină rezultate mai rapide în antrenamente. Aceștia nu prezintă neapărat un deficit hormonal, dar caută terapii cu testosteron pentru efectele anabolizante, adică pentru stimularea creșterii musculare.

„Acești pacienți nu au nevoie de tratament în niciun fel. Este vorba despre bărbați tineri, de cele mai multe ori, care vor să obțină o hipertrofie musculară“,

explică endocrinologul.

bărbați de vârstă mijlocie care se confruntă cu afecțiuni metabolice sau cardiovasculare apar în a doua categorie. Hipertensiunea arterială, obezitatea, diabetul, depresia și apneea obstructivă în somn pot fi legate de oboseală persistentă, tulburări de somn și scăderea dorinței sexuale. Acești pacienți, uneori, se prezintă la endocrinolog, convins că testosteronul este scăzut, deși analizele hormonale pot indica valori normale.

„De cele mai multe ori, nu este vorba despre hipogonadism la această categorie de pacienți, care asociază boli cronice cardiovasculare și metabolice. Nu se recomandă inițierea tratamentului dacă nivelul testosteronului este normal la testări repetate“, subliniază dr. Stănescu.

Categoria a treia cuprinde bărbații care suferă de tulburări endocrine ce generează un deficit efectiv de testosteron. În astfel de cazuri, intervenția hormonală poate fi indispensabilă pentru a corecta lipsa și a ameliora simptomele.

„Ei chiar au nevoie de tratament, pentru că nu au testosteron. Este un deficit real și avem nevoie să îl substituim. Tratamentul de substituție este întotdeauna unul fiziologic. Mergem pe necesarul real al bărbatului la vârsta respectivă“, precizează endocrinologul.

Se pune întrebarea dacă există andropauză. Cum se schimbă nivelul testosteronului odată ce bărbatul ajunge la 40-50 de ani?

Menopauza feminină presupune încetarea definitivă a funcției reproductive ovariene și o scădere importantă a nivelului de estrogen. La bărbați, schimbările hormonale se produc diferit. „Nu există andropauză în endocrinologie“, spune dr. Anastasia Stănescu. Spre deosebire de femei, la care funcția reproductivă se încheie odată cu menopauza, bărbații pot continua să producă testosteron și spermatozoizi la vârste înaintate, deși atât nivelul hormonal, cât și fertilitatea se pot modifica.

Scăderea testosteronului asociată înaintării în vârstă este, în general, graduală. Nu există o vârstă universală la care toți bărbații încep să prezinte un deficit și nici un prag de 40, 50 sau 65 de ani care să indice automat necesitatea tratamentului. „Nivelul de testosteron poate să scadă fiziologic odată cu vârsta, dar scăderea fiziologică este, de cele mai multe ori, încă într-un interval de normalitate“, explică medicul.

Termenul andropauză apare adesea în vorbirea comună, dar nu reprezintă un eveniment universal și nu poate fi comparat cu menopauza. În domeniul medical, se recunoaște diagnosticul de hipogonadism, care acoperă și variantele cu debut târziu, acolo unde se îndeplinesc criteriile clinice și biochimice.

La 50 de ani, de exemplu, un bărbat care ia antidepresive, are obezitate, este sedentar și prezintă mai mulți factori de risc metabolic se poate confrunta cu simptome asemănătoare celor atribuite deficitului de testosteron. Acestea nu indică însă o boală endocrină, în lipsa unor analize care să o confirme.

Simptomele de epuizare și diminuarea dorinței sexuale nu indică mereu nivel scăzut de testosteron.

Un obstacol major în procesul de diagnostic este că semnele legate de nivelul scăzut de testosteron nu sunt foarte specifice. Oboseala, deficitul de energie, scăderea dorinței sexuale, schimbările de dispoziție și dificultatea de a păstra masa musculară pot fi întâlnite și în alte contexte, fără a implica direct funcția testiculară. Dr. Stănescu subliniază importanța stilului de viață.

Indivizii care petrec majoritatea timpului în scaun pot dezvolta afecțiuni de sănătate, chiar dacă frecventează sala de sport de câteva ori pe săptămână.

„Odată cu adoptarea unor noi reguli de stil de viață și corectarea factorilor de risc cronici, de cele mai multe ori, simptomele se atenuează“

explică endocrinologul.

Menținerea greutății, monitorizarea glicemiei, tratamentul bolilor cardiovasculare și sporirea activității fizice pot, în anumite cazuri, conduce la restabilirea nivelurilor hormonale. În consecință, medicul endocrinolog subliniază că o evaluare completă a contextului medical este esențială înainte de a începe terapii hormonale.

În ce circumstanțe este necesară testarea testosteronului și ce proceduri corecte se aplică pentru analiză?

Nu toți bărbații care au depășit vârsta de 40 de ani necesită monitorizarea regulată a nivelului de testosteron. Examinările devin deosebit de valoroase în situațiile în care se observă simptome persistente, indicii clinici sugestivi sau boli ce pot afecta sinteza testosteronului.

dr. Stănescu susține că diagnosticul poate începe prin măsurarea nivelului de testosteron și, dacă apare necesitatea, prin evaluarea gonadotropinelor, hormonii care controlează activitatea testiculelor. Timpul prelevării este crucial, pentru că concentrația de testosteron variază pe parcursul zilei. Medicul recomandă efectuarea analizei dimineața, pe stomacul gol, sub cele mai bune condiții de recoltare. Alimentația și modificările metabolice care apar după masă pot influența rezultatul.

Potrivit indicațiilor Societății de Endocrinologie, identificarea hipogonadismului presupune existența simptomelor sau semnelor corespunzătoare și verificarea unor niveluri persistent scăzute de testosteronului. Prin urmare, testul trebuie refăcut în altă dimineață înainte de a confirma diagnosticul. În funcție de datele obținute, medicul poate sugera administrarea de testosteron liber și a altor hormoni pentru a determina cauza deficitului.

Dacă un bărbat se confruntă cu dificultăți de concepție, dar evaluarea hormonală este normală, investigațiile pot continua cu spermograma și alte teste de fertilitate. „Dacă toate investigațiile sunt normale și pacientul în continuare are simptome, atunci trebuie să discutăm factorii de risc asociați“, precizează dr. Stănescu.

De ce utilizarea testosteronului fără indicație medicală poate determina infertilitate.

testosteronului reprezintă unul dintre semnalele majore transmise de endocrinolog, referindu‑se la utilizarea sa pentru scopuri estetice sau pentru îmbunătățirea performanțelor fizice. Mulți bărbați obțin substanțe hormonale din surse neautorizate și aplică doze sau protocoale de administrare sugerate de alți indivizi, fără a beneficia de o evaluare endocrinologică.

Unul dintre principalele pericole reprezintă compromiterea fertilității. Administrarea exogenă de testosteron poate bloca secreția hormonilor hipofizari care stimulează activitatea testiculelor, iar ca efect, sinteza internă de testosteron și, în special, producția de spermatozoizi pot fi reduse semnificativ.

Dând testoster

Efectele variază în funcție de doza, de durata administrării și de particularitățile individuale ale fiecărei persoane. În anumite cazuri, capacitatea de producție a spermatozoizilor poate reveni după întreruperea tratamentului, însă acest proces poate necesita luni sau chiar mai mult timp și nu este întotdeauna complet.

Utilizarea necontrolată a testosteronului poate provoca acnee, seboree, alterări ale funcției hepatice, creșterea hematocritului și diverse complicații cardiovasculare.

Evaluarea riscurilor oncologice trebuie realizată în mod independent, ținând cont de istoricul medical și de specificul terapiei. Administrarea testosteronului nu implică o creștere confirmată a riscului de cancer de prostată pentru toți pacienții, însă problemele prostatei constituie un element esențial în evaluarea și supravegherea terapiei hormonale.

Atunci când bărbaților prezintă un deficit confirmat, intervenția poate aduce avantaje, însă este esențială definirea precisă a indicării și monitorizarea atentă de către medic. În schimb, persoanele cu niveluri normale care urmăresc doar sporirea masei musculare constată că raportul dintre pericole și câștiguri se schimbă.

Articolul de față beneficiază de sprijinul rețelei MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România, și reprezintă o componentă a unui efort vast de informare și educație, axat pe prevenție și pe adoptarea unui stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.

Obiectivul este bine definit: prevenția proactivă și intervenția rapidă, înainte ca afecțiunile să perturbe echilibrul și calitatea existenței. Pentru că bunăstarea înseamnă mai mult decât lipsa bolii. Înseamnă vitalitate, mobilitate și stabilitate, indiferent de vârstă. MedLife alocă în mod continuu resurse către soluții ce susțin o stare de sănătate rezistentă și favorizează o viață trăită plenar, nu doar în prezent, ci și pe termen lung.

Pentru detalii suplimentare despre serviciile disponibile, accesați https://www.medlife.ro/.

Articolul primește sprijinul MedLife

COMENTARII / 0