Nouă descoperire ciudată despre ornitorinc

Ornitorincul continuă să fie o sursă de uimire pentru oamenii de știință, datorită caracteristicilor sale unice.
Deși posedă un cioc similar cu cel al unei rațe, o coadă asemănătoare cu a unui castor și labe care amintesc de cele ale unei vidre,
acum s-a descoperit că acesta are și depozite de melanină care, în mod normal, sunt specifice păsărilor.
Aceste noi descoperiri au fost raportate de agenția AFP, citată de boursorama.com.

La sosirea sa în Europa, în 1799, un exemplar conservat a declanșat o căutare intensă a posibilelor anomalii printre naturaliștii de pe continent.
Prima sa apariție pe bătrânul continent a stârnit curiozitatea, venind din Australia.

Nu a fost găsită nicio explicație pertinentă

Citește șiBărbatul care a mers pe jos 50.000 de kilometri ca să ajungă acasă. La finalul unei călătorii de aproape 30 de ani, mai are un obstacol

nu a fost raportată, însă cercetătorii au încercat să identifice orice neregularitate.

din eroare a fost șters continutul initial și s-a refacut

În 1799, odată cu sosirea unui exemplar conservat din Australia în Europa, cercetătorii de acolo au efectuat o analiză amănunțită pentru a depista eventuale cusături.

Continuarea articolului este prezentată în cele ce urmează.

Nu era nimic real în legătură cu acest animal.

Însă, se pare că acest animal, despre care se credea că ar fi o farsă a unui taxidermist, era de fapt ceva complet diferit.

Wait, there are no list and no direct quote in original text so corrected output is

Inițial, oamenii erau convaincuți că se confruntă cu o piesă taxidermică trucată, având în vedere aspectul neverosimil al creaturii. Acestora li s-a părut că au de-a face cu o farsă a unui taxidermist.

Biologii au avut parte de o altă surpriză neașteptată de la ornitorinc, care s-a dovedit a fi extrem de real și a continuat să le ofere revelații.

Ornitorincul este o specie endemică ce se găsește pe coasta estică a Australiei și în Tasmania. Acest animal mic aparține ordinului monotremelor, unul dintre cele cinci grupuri din lume, fiind singurele mamifere care se reproduc prin ouă. În aceeași categorie se încadrează și alte patru specii de echidne, care sunt de asemenea animale mici caracteristice pentru Australia.

Printre caracteristicile sale unice se numără și faptul că este unul dintre mamiferele veninoase, fiind dotat la partea posterioară a picioarelor cu un ac capabil să elibereze o substanță veninoasă.

Un nou aspect bizar a fost descoperit la acest animal, ornitorincul, și anume prezența unei caracteristici unice în melanina sa, după cum arată cercetările recente.

Aceste rezultate au fost făcute publice într-un articol apărut în Biology Letters al British Royal Society în cursul zilei de miercuri,

Un fenomen optic deosebit de interes a fost observat în cazul ornitorincului. Descoperirea aruncă o nouă lumină asupra caracteristicilor unice ale acestui animal. Cercetătorii au reușit să identifice și să studieze Iridiscența la această specie.

La rândul lor, aceste pigmenți au roluri multiple în cazul vertebratelor, protejând împotriva radiațiilor ultraviolete, ajutând la controlul temperaturii corpului și determinând nuanța pielii, părului și a penelor.

În interiorul celulelor, melanozomii reprezintă niște structuri de mici dimensiuni, specializate, care conțin pigmenți specifici. Forma acestor structuri are o legătură directă cu culoarea și este puternic corelată cu aceasta.

În structura melaninei, eumelanina este responsabilă de apariția tonurilor închise de negru, gri și maro, fiind depozitată în melanozomi cu formă alungită. În contrast, feomelanina produce culori roșcate, roșii și anumite nuanțe de portocaliu și galben, fiind găsită în melanozomi de formă sferică.

Se observă că, la mamifere, conținutul acestor melanozomi este întotdeauna complet. Acest fapt a fost remarcat ca o caracteristică distinctivă.

În cazul păsărilor, spre deosebire de alte caracteristici, melanozomii alungiți prezintă uneori o formă aplatizată ori sunt complet desprovăzuți de melanină, fiind acoperiți doar de un înveliș subțire de melanină, ceea ce sporește capacitatea acestora de a genera o paletă variată de culori.

Nu există citate

În cadrul unor nanostructuri specializate, aceste elemente produc în principal efecte cromatice irizate, aflate în interacțiune directă cu lumina, similar efectelor observate în cazul penele păunului.

O descoperire uluitoare a fost făcută de cercetători în urma studierii melanozomilor la mamifere, potrivit afirmațiilor lui Jessica Leigh Dobson, biolog la Universitatea din Gand (Belgia), care a co-semnat studiul ca primă autoare.

Este extrem de surprinzătoare și entuziasmantă

, a declarat ea într-un interviu acordat AFP.

Se observă că melanozomii de la ornitorinc au o formă predominant sferică, ceea ce, din punct de vedere logic, ar trebui să dea naștere unui păr roșcat-portocaliu la acest animal.
Însă, în realitate, ornitorincul prezintă o culoare maron închis.

În mod deosebit, o parte din melanozomii săi se caracterizează prin lipsa unui înveliș, similar cu cei prezenți la păsări.

Studiul a acoperit o gamă largă de mamifere, printre care echidne, marsupiale, rozătoare, carnivore, primate și multe altele, conform spuselor doamnei Dobson.

Din câte știm, acesta este singurul exemplu de melanozomi goi la mamifere

, adaugă ea.
Această declarație a fost făcută după ce cercetătoarea a efectuat verificări și la numeroși alți mamifere.

Cercetătoarea consideră că distribuția aleatorie a acestor structuri în cortexul părului nu conduce la apariția irizației și vor fi necesare investigații suplimentare pentru a descifra rațiunea din spatele prezenței lor.

În continuare, misterul legat de originea sa persistă nedecis.

Se crede că înaintașii ornitorincului și echidnelor erau creaturi marine, iar prezența melanozomilor neînveliți ar putea fi o strategie de adaptare la un stil de viață în apă, sporind protecția împotriva variațiilor de temperatură în acest mediu.

Tranziția speciilor ar fi putut influența dispariția melanozomilor goi la echidnele actuale care trăiesc pe uscat, în contrast cu ornitorincul, care rămâne semi-acvatic.
Potrivit lui Dobson,

„Echidnele moderne fiind astăzi terestre, această tranziție ar fi putut duce la pierderea melanozomilor goi, în timp ce ar fi rămas la ornitorinc, care este încă semi-acvatic”

.
Această schimbare ar fi rezultatul faptului că echidnele actuale s-au adaptat la viața terestră, spre deosebire de ornitorinc, care încă frecventează mediul acvatic.

Un studiu recent ajunge la o concluzie care trezește o întrebare adiacentă: în cazul în care ipoteza este corectă, rămîne de văzut de ce această caracteristică particulară nu se regăsește mai frecvent la mamiferele care trăiesc în apă.