Jonathan, o țestoasă gigantă de Aldabra cu o vârstă de 194 de ani, este recunoscută oficial ca cel mai vechi animal terestru de pe Pământ. Conform unui raport publicat în revista Science Advances și menționat de CNN, specialiștii au identificat semnale genetice care ar putea justifica longevitatea excepțională a acestei specii și ar putea deschide noi orizonturi privind îmbătrânirea la om.
Jonathan, o broască țestoasă care trăiește pe insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud, a devenit emblematică pentru longevitate.
Cercetătorii au examinat genomul său și epigenomul pentru a descoperi mecanisme moleculare ce ar putea justifica modul în care acest animal a ajuns la o vârstă atât de înaintată.

În urma examinării, s-au identificat 287 de variante genetice care se leagă de mecanismele de apărare împotriva deteriorării celulare care s-au acumulat de-a lungul timpului.
„Are într-adevăr niște gene deosebit de bune pentru repararea ADN-ului și reducerea inflamației”, a declarat Justin Gerlach, cercetător la Universitatea Cambridge, pentru CNN.
Aceste descoperiri sugerează că Jonathan poate continua să exprime genele esențiale chiar și la vârsta sa extrem de înaintată, un proces care, la oameni, începe să se degradeze mult mai devreme.
Specialiștii susțin că factorul de viață extrem de lent al țestoaselor gigantice ar putea explica longevitatea lor, influențând și mecanismele genetice.
„Rata lor metabolică este foarte scăzută în comparație cu a noastră”
Gerlach a precizat că acest aspect conduce la un număr redus de reacții chimice în interiorul celulelor, ceea ce, la rândul său, se traduce printr-o cantitate mai mică de deteriorări ADN acumulate pe parcursul timpului, conform cercetătorilor.
Un alt aspect captivant a fost condiția mitocondriilor lui Jonathan, componentele celulare responsabile pentru generarea energiei. Cercetătorii au constatat că aceste structuri sunt, cu surpriză, foarte bine păstrate.
„Există unele date care arată că sănătatea mitocondriilor este importantă pentru speciile longevive, iar rezultatele noastre la Jonathan se potrivesc cu descoperirile legate de supercentenarii umani”.
a declarat Dr. Stephen Clark, fondatorul Fundației Kallel din Nashville.
Chiar dacă nu se cunoaște data exactă de naștere a lui Jonathan, o fotografie realizată în 1882 îl prezintă deja ca adult pe insula Sfânta Elena.
Tortele de dimensiuni enorme ajung la maturitate completă la aproximativ 50 de ani, fapt ce a determinat cercetătorii să deducă că Jonathan s-ar fi născut în anul 1832.
În anul respectiv, figuri de marcă precum Abraham Lincoln și Charles Darwin se aflau în perioada adolescenței.
Jonathan, o broască țestoasă originară din Seychelles, a ajuns pe insula Sfânta Elena, un teritoriu britanic de peste mări, ca un cadou exotic pentru un administrator colonial. Această relocare i-a garantat supraviețuirea, întrucât în secolul XIX, țestoasele gigantice erau capturate de echipajele navelor de explorare și folosite ca hrană în timpul călătoriilor lungi.
Jonathan, cu o greutate de 180 de kilograme, continuă să fie activ, deși a pierdut vederea din cauza cataractei.
Investigațiile privind materialul genetic al lui Jonathan ar putea deschide perspective noi în domeniul medical.
„Genomul lui Jonathan oferă o hartă a rezilienței celulare care s-ar putea traduce în tratamente pentru oameni”, a explicat Clark.
Echipa intenționează să valorifice aceste date pentru a crea medicamente ce pot spori sănătatea mitocondrială a omului, având în vedere că studiile clinice vor avea loc în următorii ani.
„Suntem foarte interesați să găsim medicamente generice umane care să îmbunătățească sănătatea mitocondrială și dorim să introducem aceste medicamente în studii clinice pe oameni în următorul an sau doi.”
În ciuda eforturilor, pentru a descifra complet factorii genetici responsabili de această durată de viață remarcabilă, este necesară efectuarea unor mai multe studii asupra altor exemplare de țestoase Aldabra și asupra altor specii cu longevitate mare.
„Comparând astfel de indivizi extremi cu alții, putem începe să aflăm ce îi face speciali și să aplicăm aceste descoperiri în cercetarea îmbătrânirii umane”, a declarat Handan Melike Dönertaş, cercetător în genomică la Universitatea Tehnică din Orientul Mijlociu, pentru CNN.
În prezent, studiile privind Jonathan se află în fază incipientă, dar evidențiază caracteristici distincte ale țestoaselor colosale, care ar părea să contrazică normele tradiționale ale longevității și a sănătății.
„Aceste descoperiri încep să dezvăluie complexitatea mecanismelor care permit unor organisme să atingă o longevitate excepțională. În cele din urmă, unul dintre obiectivele studierii acestor animale și a altora cu o viață excepțional de lungă este de a obține informații care ar putea fi transferabile în cercetarea îmbătrânirii umane și a cancerului.”, a explicat Ylenia Chiari, profesor asociat la Universitatea din Nottingham.
Într-o realitate în care cercetătorii se dedică neîncetat găsirii metodelor de a prelungi viața, Jonathan reprezintă încă un exemplu viu al longevității, arătând că însăși natura ascunde chei pentru o existență prelungită și sănătoasă.
COMENTARII / 0