O familie din Alaska cheltuie 4.000 de dolari pe provizii ca să reziste în iarna extremă din Eagle: „Anul trecut am rămas fără unt”

Viața în una dintre cele mai izolate zone ale globului impune o disciplină aproape militară în ceea ce privește supraviețuirea. În comunitatea Eagle din Alaska,...

Viața în una dintre cele mai izolate zone ale globului impune o disciplină aproape militară în ceea ce privește supraviețuirea. În comunitatea Eagle din Alaska, pregătirea pentru sezonul rece nu reprezintă doar o alegere, ci o necesitate vitală pentru a supraviețui cu succes celor șase luni de frig intens.

O familie din Alaska, SUA, își pregătește sezonul rece printr‑o expediție de cumpărături de amploare și dedică peste 4.000 de dolari exclusiv pentru alimente și materiale esențiale.

În Eagle, un sat mic situat în nordul îndepărtat, cu o populație sub o sută de locuitori, sezonul rece schimbă radical peisajul și blochează toate drumurile terestre.

Citește șiBărbat executat în Texas, SUA, pentru uciderea a trei persoane, la o săptămână după complicele său

În această situație, membrii familiei se obligă să se descurce timp de șase luni fără acces la un supermarket sau la un magazin alimentar pentru a-și reface stocurile, menționează Il Messaggero.

Coșul de achiziții al familiei conține în principal produse indispensabile: o cantitate considerabilă de carne, unt, brânză, împreună cu alte alimente de bază, esențiale pentru păstrarea unui aport caloric înalt, complet indispensabil în condițiile de temperaturi extrem de scăzute din zonă.

Pe parcursul anilor, Olivia, mama familiei, a dobândit abilitatea de a calcula cu tot mai precizie consumul zilnic al celor dragi.

Prin urmărirea minuțioasă a meselor și a rezervelor din anii precedenți, ea reface planificarea fiecărui ingredient în mod individual, pentru ca familia să dispună de tot materialul alimentar necesar pe tot parcursul sezonului de izolare din Eagle.

„Anul trecut am rămas fără unt, dar anul acesta plănuiesc să cumpăr o cantitate dublă”, spune ea.

Pentru a preveni lipsa de provizii, Olivia monitorizează fiecare articol înregistrându‑și datele într-un fișier Excel.

„De exemplu, cumpăr opt recipiente mari de smântână și aloc câte unul pentru fiecare lună, plus unul de rezervă pentru gătit în perioada sărbătorilor. Fac același lucru cu brânza, untul și așa mai departe. Încerc să stabilesc cât putem folosi în fiecare lună și fac tot posibilul să respect planul”, explică femeia.

În cazul în care anumite produse se epuizează, familia nu rămâne complet izolată. În luni până vineri, un zbor poștal poate livra bunurile de care au nevoie, însă toate acestea vin cu costuri suplimentare.

“Merită să aducem totul înainte ca drumul să se închidă, astfel economisim costul transportului cu avionul, dar sunt recunoscătoare că avem această opțiune atunci când rămânem fără ceva. Și prețurile pot deveni foarte mari”

precizează Olivia.

În afară de achizițiile colosale efectuate înainte ca primul val de îngheț să apară, o porțiune semnificativă din proviziile alimentare este obținută prin efortul propriu al membrilor familiei.

În perioada de vară, Olivia își concentrează activitatea pe cultivarea legumelor rezistente și adaptate condițiilor locale, cum ar fi cartofi, salată, năpi și varză, pe care le păstrează cu atenție pentru sezonul rece.

Atunci când temperaturile exterioare scad drastic și grădina din curte devine inaccesibilă, femeia transferă producția în interiorul casei.

Prin intermediul unui sistem de cultivare hidroponică de ultimă generație, ea reușește să producă salată și verdețuri proaspete pe tot parcursul sezonului rece, oferind familiei necesarul de vitamine fără a se baza pe stocurile de conserve.

O altă sursă esențială pentru păstrarea stocurilor de alimente este vânătoarea de caribu, o practică tradițională care se desfășoară și în sezonul rece. Carnea capturată este apoi prelucrată și gătită în casă, fiind folosită în numeroase rețete culinare care pot fi conservate pe termen lung.

În primă vedere, trăirea de mai multe luni cu drumul blocat poate fi interpretată ca o izolare. Pentru Olivia, însă, situația se dovedește a fi complet diferită.

„Cei care nu cunosc acest tip de viață ar putea să creadă că șase luni fără acces rutier ne fac să ne simțim închiși, izolați. Dar tocmai atunci Alaska se deschide pentru noi.”

COMENTARII / 0