O insectă, nativă din zonele friguroase ale emisferei nordice, a ajuns în Antarctica, a rezistat aproape două zeci de ani și acum începe să se reproducă în habitatul său natural. Trichocera maculipennis a fost descoperită de cercetătorii chilieni în formă de adulți și larve în peșteri situate în apropiere de colonii de pinguini, iar oamenii de știință avertizează că o specie invazivă, aparent simplă, ar putea destabiliza unul dintre cele mai fragile ecosisteme de pe planetă.
În zona antarctică, această entitate a fost detectată în 2006-2007, în timpul verii australiene, la baza uruguayenă Artigas de pe Insula Regelui George
Autoritățile au încercat să elimine insecta cu insecticid și prin îndepărtarea apei și a nămolului contaminat. Pentru o perioadă s-a crezut că operațiunea reușise, însă muștele au reapărut.
Citește șiTaiwanul monitorizează cu atenție noile exerciții cu foc real ale Chinei
În anii următori, insecta a fost semnalată și în apropierea altor baze de cercetare.
Expediția, desfășurată în 2006-2007, a adus la lumină această descoperire, potrivit Deutsche Welle. Până în prezent, insecta era localizată în principal în canalizările și instalațiile bazelor științifice și militare din Antarctica, însă acum pare că musca s-a adaptat și poate parcurge întregul ciclu de viață în mediul natural.
În Antarctica, insecta invazivă Trichocera maculipennis se distinge printr-un corp delicat, picioare extemporal de lungime și aripi translucide cu nervuri evidente. Științificii monitorizează modul în care această specie se adaptează și se răspândește în condițiile continentului polar. Fotografie: Getty Images.
Trichocera maculipennis nu a fost întâlnită pentru prima dată în ultima perioad
În prezent, a ieșit din rețeaua de canalizări și s-a stabilit în natură.
Cercetătorii din Chile au descoperit recent atât indivizi adulți, cât și larve, în peșteri naturale situate pe Peninsula Antarctică, aproape de zonele de cuibărit ale pinguinilor. Biologul Hugo Benítez, responsabil pentru coordonarea studiilor, afirmă că insecta poate acum să-și parcurgă întregul ciclu de viață fără a se baza pe structurile construite de om.
Acest pas important indică faptul că musca nu mai se bazează exclusiv pe căldura și condițiile din sistemele de canalizare ale bazelor antarctice, ci pare să se fi adaptat la clima severă din Antarctica.
Oamenii ar fi adus-o, din greșeală, până la capătul lumii.
Ipoteza predominantă susține că insecta a sosit în Antarctica datorită intervenției umane. Navele de turism, de cercetare și cele militare, precum și echipamentele sau încălțămintea utilizată de personalul bazelor, ar fi putut transporta, fără intenție, ouă, larve sau insecte adulte. Studiile genetice indică chiar posibilitatea ca populațiile din Antarctica să provină din cel puțin două zone geografice distincte, ceea ce ar însemna că introducerea insectei s-a produs de mai multe ori.
Un studiu publicat în 2025 în revista Zoologischer Anzeiger a analizat 294 de exemplare capturate la patru baze antarctice. Cercetătorii au observat schimbări în forma și dimensiunea aripilor de-a lungul timpului, semn că populația se modifică pe măsură ce se adaptează la noul mediu. Hugo Benítez crede că insecta a ajuns într-un punct în care „a venit ca să rămână”.
Ce motive fac ca o muscă atât de mică să se transforme într-o problemă?
Antarctica găzduiește doar câteva specii terestre, iar ecosistemele sale sunt deosebit de fragile, subliniază cercetătorii. Într-un astfel de habitat, introducerea unei noi specii poate genera impacturi mult mai semnificative decât în un ecosistem cu biodiversitate ridicată. Larvele muștei se hrănesc cu materie organică și pot altera, deși într-o măsură mică, temperatura și structura solului.
Antarctica, chiar și modificări aparent nesemnificative pot avea un impact major. Hugo Benítez avertizează că proliferarea speciei ar putea genera
„destabilizare ecosistemică”
, în special deoarece colonii noi au fost localizate în peșteri situate în vecinătatea zonelor de cuibărit ale pinguinilor, unde se găsește o cantitate mai mare de materie organică.
În prezent, cercetătorii investighează dacă prezența
COMENTARII / 0