Departe, în sălbăticia Rusiei, în apropierea micului sat Kîtlîm, în Urali, se află un munte discret. Îngropat adânc sub stâncă, se găsește un buncăr masiv – giuvaierul coroanei din programul de arme nucleare al Rusiei. Serviciile de informații occidentale au știut despre acest „Munte al Apocalipsei” încă din vremea Războiului Rece. Timp de mulți ani, au monitorizat orice activitate din jurul muntelui. Dacă într-o zi Rusia ar fi atacată cu arme nucleare, un ordin de lansare ar fi trimis din interiorul acestui munte către toate rachetele supraviețuitoare din arsenalul nuclear al țării. Timp de decenii, analiștii militari au crezut că acest misterios „Obiect 1335” intrase în stare latentă. Însă publicația Danwatch publică o amplă investigație în care a documentat faptul că complexul subteran strict secret a fost supus recent unei modernizări masive.
Publicația Danwatch a revizuit mii de documente privind achizițiile militare și planuri originale.
În perioada 2018-2024, armata rusă a achiziționat cantități uriașe de materiale de construcție pentru complexul de sub munte, inclusiv suficient oțel pentru a construi trei Turnuri Eiffel, suficient ciment pentru a ridica un turn cu 30-40 de etaje și peste 600 de kilometri de cabluri electrice.
Citește șiEmisarul lui Putin spune că Rusia şi Germania ar putea redeschide împreună gazoductul Nord Stream, aruncat în aer acum 4 ani
Ce scop a avut fiecare dintre aceste achiziții?
Rusia a reluat activarea unui sistem apocaliptic de o confidențialitate extremă.
În anul 2018, o entitate de amploare a început să se deplaseze spre zone îndepărtate, în sălbăticia din centrul Rusiei.
Pe un traseu nou construit, camioanele au început să efectueze curse de tip dus-întors prin peisajul ostil și fără sfârșit al pădurii, îndreptându-se către un sat mic și izolat la poalele Munților Urali.
Aceste vehicule transportau volume considerabile de materiale de construcție, inclusiv oțel, ciment, cabluri electrice, stații de transformare și izolație. Pe anumite unități erau încărcate cu aparate sofisticate de foraj în rocă și cu sisteme de ventilație specializate pentru exploatarea minelor. În rest, ele transportau echipamente de protecție contra substanțelor chimice și radioactive.
Conform analizei realizate de Danwatch în parteneriat cu The Sunday Times și Dossier Center, forțele armate ruse au intensificat eforturile pentru a extinde și actualiza secretul extrem de confidențial „Obiect 1335” – un buncăr de comandă de dimensiuni colosale, ascuns adânc în interiorul unui munte, furnizând unul dintre cele mai cruciale secrete de stat ale Rusiei.
Cele peste două milioane de documente analizate de Danwatch arată că, începând cu anul 2018, ministerul apărării de la Moscova a început să plaseze mii de comenzi individuale de materiale pentru Obiectul 1335, iar în anii următori, până în 2024 – și posibil chiar mai târziu -, armata a extins și a fortificat complexul subteran, de unde forțele ruse vor putea comanda un război nuclear.
Conform specialiștilor de elită și a unor informații clasificate ale forțelor ruse, activitatea desfășurată la Obiectul 1335 a vizat instalarea unei variante contemporane a unui sistem din epoca Războiului Rece, capabilă, datorită unui nivel înalt de automatizare, să evite canalele tradiționale de comandă și să interacționeze direct cu rachetele nucleare.
Potrivit surselor, sistemul este considerat bijuteria supremă a strategiei descurajare nucleară a Rusiei: acesta reprezintă nucleul unui mecanism de ripostă nucleară, proiectat să transmită ordine de lansare către fiecare rachetă din arsenalul țării pe tot teritoriul Rusiei, în situația în care națiunea ar fi supusă vreodată unui atac surpriză.
Denumirea tehnică a sistemului este „Perimetr”. În Occident, acesta este cunoscut sub numele de „Mâna Moartă” (Dead Hand).
După ani de studii, această descoperire provoacă unii dintre cei mai relevanți specialiști mondiali să emită un semnal de avertizare. Sistemul,
„Cea mai simplă explicație este că rușii repun, cel mai probabil, Mâna Moartă în funcțiune. Este o afirmație îndrăzneață, dar uneori lucrurile sunt exact ceea ce par a fi”.
Se afirmă Jeffrey Lewis, profesor de dezarmare nucleară și control al armamentului la Universitatea Stanford și unul dintre cei mai relevanți specialiști mondiali în securitatea nucleară, după ce a examinat documentația Danwatch.
„Se știe că acesta este centrul de comandă pentru Forțele de Rachete Strategice. Și este locul unde se află cartierul general al Mâinii Moarte. Așadar, faptul că acesta este, după cum se pare, masiv renovat și reintrat în funcțiune sugerează că va face exact ceea ce a fost conceput să facă de la bun început. Există o mulțime de semnale dinspre Rusia că Mâna Moartă ar putea fi pusă din nou în funcțiune, mai ales pentru că eu cred că Rusia este îngrijorată de o serie de capacități ale SUA”, a mai spus Jeffrey Lewis.
Tom Røseth, specialist în securitatea Rusiei și profesor principal de analiză informațională la Colegiul de Comandă și Stat Major din Norvegia, susține, de asemenea, că toate semnele indică faptul că Perimetr a primit actualizări tehnologice recente.
Totuși, el subliniază că sistemul a fost proiectat pentru ripostă și nu pentru a iniția un prim atac, motiv pentru care consideră modernizarea din munte în principal ca o măsură de protecție.
„Aceasta sugerează că își securizează facilitatea împotriva tuturor tipurilor de atacuri”
El afirmă.
Røseth subliniază faptul că Statele Unite au conceput armament de tip „bunker buster” (distrugătoare de buncăre), capabil să atingă obiective extrem de bine protejate, situate adânc sub sol. În conflictul cu Iranul, aceste arme au fost de fapt utilizate, iar chiar și structuri aflate la adâncimi subterane au suferit lovituri și deteriorări.
„Pentru a proteja Obiectul 1335 și facilitățile de comandă și control ale forțelor nucleare, ei trebuie, prin urmare, să sape și mai adânc și să fortifice locația și mai mult”, declară Tom Røseth.
Încă greu de acceptat
Perimetr a fost inițial proiectat în 1970s ca un element de top al ideii numite Mutually Assured Destruction, doctrina strategică ce urmărea să prevină atacurile nucleare între marile puteri, întrucât un atac asupra adversarului ar însemna inevitabil o contragolă la fel de puternică în răspuns.
În calitate de garanție supremă, oamenii de știință ruși au proiectat un sistem sofisticat ce asigură răspunsul nuclear chiar și dacă conducerea politică și militară a Rusiei ar fi anihilată într-un atac de surpriză.
Kremlinul primă avertismentul că rachete nucleare inamice se îndreaptă spre țară, conducerea dispunea de doar câteva minute pentru a stabili dacă amenințarea era reală și dacă trebuia să ordone o ripostă înainte ca rachetele să își atingă ținta.
Perimetr permitea ca decizia să fie transferată la un buncăr securizat situat la 1335, unde se supraveghea dacă națiunea era efectiv atacată. În cazul în care comunicația cu conducerea se întrerupuse și sistemul recunosese vibrații seismice și radiații care semnala o detonare nucleară în teritoriul rus, soldații din buncăr ar fi putut iniția un răspuns complet.
Delegarea ordinului de lansare a fost gândită pentru a sprijini Kremlin în păstrarea calmului și pentru a evita reacțiile la alarme false, care au apărut de mai multe ori în istorie.
În ciuda declarațiilor anterioare, Jeffrey Lewis afirmă că reactivarea sistemului Perimetr marchează o schimbare majoră, deoarece chiar și la cele mai înalte niveluri ale serviciilor de informații occidentale, era dificil să se accepte existența vreodată a unui sistem semiautomatizat cu o asemenea putere de distrugere.
„Nici măcar comunitatea de informații din SUA nu a vrut să creadă că Mâna Moartă a existat cu adevărat. Încă se găsesc oameni de atunci care au lucrat în guvern și care pur și simplu refuză să creadă că sovieticii au construit așa ceva, deși totul este temeinic documentat”, spune Jeffrey Lewis.
Odată ce i-au prezentat concluziile studiului Danwatch, el a apelat la informații provenite atât din interiorul, cât și din exteriorul Rusiei, iar, conform declarațiilor sale, acestea au ratificat suspiciunea.
„Este atât de greu de crezut că au făcut-o prima dată, iar oamenilor le va fi foarte greu să creadă că o fac din nou. Dar eu cred că exact asta fac.”
Evaluarea respectivă beneficiază de sprijinul lui Andy Weber, care a servit ca asistent al secretarului Apărării pentru programele de apărare nucleară, chimică și biologică în perioada administrației Obama și a fost consilier pentru președinte în domeniul armelor nucleare de peste cinci ani.
El susține, de asemenea, că probele arată că Rusia a readmis activitatea Perimetr.
„Nu am niciun motiv să cred că nu este vorba despre asta. Putin este foarte paranoic în privința atacurilor de decapitare. A fost întotdeauna. Așa că are sens ca el să acorde prioritate acestui lucru.”
Complexul situat în Muntele Kosinski a reprezentat întotdeauna o „prioritate foarte, foarte mare” pentru serviciile de informații occidentale, declară Andy Weber. În opinia sa, modernizarea facilității din Obiectul 1335 trebuie interpretată ca un pas în consolidarea mai amplă a armelor nucleare ale Rusiei.
„Se aliniază cu investițiile tot mai mari ale lui Putin din ultimul deceniu în sisteme de transport nuclear, focoase și sisteme de comandă și control. Pentru că dependența Federației Ruse de armele nucleare a tot crescut”, afirmă el.
Misterul sub munte
Casele din lemn ce alcătuiesc micul sat Kîtlîm sunt întunecate și uzate de intemperii. Păduri nesfârșite de conifere și un teren impracticabil se întind pe sute de kilometri în aproape toate direcțiile.
Satul, amplasat în inima sălbăticiei Rusiei, se distinge prin profundă izolare. Iernile de acolo sunt prelungite și aspre, iar pentru mulți ani legătura cu restul lumii a rămas aproape nulă.
Însă dacă urmezi un drum îngust ce șerpuiește din sat prin pădure și trece de minele de platină epuizate spre est, ajungi la o mică parcare și la un punct de control militar. Aici, la poalele Muntelui Kosinski, se află baza militară ce găzduiește unitatea militară specială 20003.
În extremitatea distală a bazei, după un alt punct de control și lângă un turn de mitralieră amplasat la înălțime, se află o poartă de fier de dimensiuni considerabile care conduce în adâncurile muntelui, deschizând accesul către un vast sistem subteran de clădiri și tuneluri, ascuns sub câteva sute de metri de rocă solidă.
Din acest Obiect 1335, intens puternic protejat, Forțele de Rachete Strategice ruse vor putea coordona și iniția un război nuclear.
Complexul situat în Muntele Kosinski este considerat unul dintre cele mai bine păstrate secrete ale Rusiei. În peste 40 de ani de la începutul anilor 1980, când au fost excavate primele tuneluri, nicio informație despre interior nu a ajuns în afara facilității. Deși Danwatch a obținut sute de imagini de la unitatea militară din afara muntelui, singura fotografie care pare să provină din tunelurile interne este foarte rară.
Foști militari din cadrul unității 20003 au raportat că complexul de buncăre, analizat de Danwatch, The Sunday Times și Dossier Center, se caracterizează prin „scară largă”. Unul dintre aceștia de fapt susține că distanțele dintre secțiunile tunelurilor sunt atât de extinse încât, în interiorul Muntelui Kosvinsky, circulă autobuze.
Acesta este tot ce sunt dispuși să dezvăluie, deoarece, în final, se referă la informații clasificate, spune un altă persoană. În cazul în care sunt surprinși în timpul discuției, riscă să petreacă o perioadă lungă în închisoare sau chiar o situație și mai gravă.
În anumite momente, autorități rusești au menționat existența sistemului Perimetr, iar unele declarații au indicat că acesta fusese activat și pus în stare de pregătire pentru luptă.
În anul 2011, generalul Serghei Karakaev, liderul principal al Forțelor de Rachete Strategice, a susținut în cadrul unui interviu că Perimetr există, însă nu a prezentat niciun tip de dovadă pentru a-și întări afirmația.
În august 2025, fostul președinte Dmitri Medvedev a făcut aluzie la Perimetr într-o postare pe Telegram adresată președintelui SUA, Donald Trump. El a avertizat cu privire la „cât de periculoasă poate fi faimoasa «Mâna Moartă»”, ceea ce l-a determinat imediat pe Trump să răspundă pe propria platformă de socializare, Truth Social, și să redirecționeze două submarine nucleare către regiuni mai „adecvate”.
Într-o publicație militară rusă, mai mulți veterani de rang înalt din Forțele de Rachete Strategice au confirmat că Perimetr a fost modernizat și readmis în funcționare la Obiectul 1335.
În numeroase publicații, aceștia detaliază cum sistemul,
„după mulți ani de lucrări experimentale”
, a fost reactivat în
„stare de pregătire pentru luptă”
recent, în 2023.
Generalul-maior în retragere V.G. Halin, care a participat la dezvoltarea sistemului Perimetr original în anii 1970, povestește cum, între 2005 și 2010, a fost unul dintre specialiștii principali responsabili cu modernizarea sistemului, în baza unui decret secret al președintelui Rusiei, Vladimir Putin.
Halin explică în ce mod a fost modernizat „sistemul de automatizare” al Perimetr și cum s-au întărit „capacitățile tehnice” ale acestuia, printre altele, prin introducerea posturilor de comandă mobile și a comunicațiilor spațiale.
„Dacă va fi necesar, Forțele de Rachete Strategice își vor îndeplini misiunea istorică de ripostă împotriva inamicului care ne încalcă independența”, a scris Halin în ianuarie 2026.
Conform specialistilor, relatările major-generalului Halin sunt extrem de impresionante, întrucât el nu intervine în fața mass-mediei internaționale, ci doar în cadrul unei publicații dedicate veteranilor din Rusia.
Secretele de stat sunt puse în vânzare la licitație.
În anul 2018, Ministerul Apărării din Moscova a decis să extindă buncărul situat în muntele din apropiere de Kîtlîm, iar Direcția Generală 8 pentru Construcții Militare a preluat sarcina de a executa lucrările efective.
În cadrul a mii de licitații individuale, direcția a aprobat achiziționarea completă a materialelor necesare pentru construcție, incluzând articole de la obiecte de uz zilnic la echipamente de mari dimensiuni; de la toalete, robinete, garnituri de cauciuc și veste reflectorizante, până la seifuri, încuietori electromagnetice și senzori cu infraroșu.
utilaje grele de săpat și aparate de foraj în rocă au fost comandate, alături de sisteme de ventilație pentru mine și filtre aer specializate, create pentru a controla materiale chimice, biologice și praf radioactiv. De asemenea, s-au achiziționat stații de transformare electrică, proiectate să reziste la cutremure și explozii, precum și echipamente de încălzire, lămpi și panouri electrice.
În continuare, au fost aduse materialele de construcție propriu-zise, incluzând 22.000 de tone de oțel de armătură și alte elemente din oțel, 600 de kilometri de cabluri electrice, 14.000 de lămpi și becuri – o rețea electrică suficientă pentru a susține orașe de dimensiuni reduse – și peste 56.000 de tone de ciment, suficient pentru a edifica mai multe clădiri înalte.
„Acestea sunt cantități colosale”
Per Goltermann, profesor la Departamentul de Construcții și Inginerie Mecanică din Universitatea Tehnică din Danemarca, afirmă că…
„Numai cu această cantitate de ciment, în mod normal ai putea produce în jur de 150.000 de metri cubi de beton. În construcțiile civile obișnuite, asta ar corespunde la o suprafață cuprinsă între jumătate de milion și un milion de metri pătrați de elemente din beton. Pentru uz militar, probabil că pereții ar fi făcuți mai groși, dar chiar și într-o estimare conservatoare, ar fi vorba despre cel puțin 150.000 de metri pătrați de suprafață”, explică el.
„Solicitații trebuie să dețină licență FSB”
În ciuda eforturilor considerabile depuse în licitațiilor pentru a restrânge informațiile la strictul necesar – prin aplicarea constantă a codurilor și numerelor – anumite fragmente izolate din sutele de pagini ale mai multor licitații revarsă totuși unele informații privind conținutul ascuns în munte.
„Obiectul 1335 este conceput pentru a adăposti un complex cu echipamente pentru sistemele de comandă, comunicații și securitate, precum și spații de cazare permanente pentru personalul aflat în stare de pregătire pentru luptă și pentru viața de zi cu zi. Solicitații trebuie să dețină o licență FSB pentru desfășurarea de lucrări ce constituie secret de stat”, se arată într-unul dintre caietele de sarcini, cu referire la serviciul rus de informații FSB.
Alte documente stabilesc condiții riguroase pentru șoferii care transportă materialele, inclusiv o interdicție totală asupra utilizării telefoanelor, calculatoarelor și a altor aparate electronice în timpul livrărilor.
Andy Weber, fostul asistent al secretarului american al Apărării, consideră că documentarea Danwatch constituie o descoperire de o importanță remarcabilă. Totuși, el se întreabă dacă această acțiune nu ar putea fi o inițiativă deliberată a Rusiei, menită să facă ca Occidentul să afle acum despre reactivarea sistemului Perimetr.
„Ar putea fi vorba despre scurgeri autorizate prin intermediul licitațiilor publice, pentru că faptul că lucrează la acest lucru nu este, cu siguranță, ceva ce vor să țină secret”, spune el.
El face referire la renumita comedie alb-negru a lui Stanley Kubrick din 1964, „Dr. Strangelove”, în care Uniunea Sovietică a construit o mașinărie a Apocalipsei, dar a omis să informeze americanii, astfel că aceasta pierdea capacitatea de descurajare.
„La ce bun un astfel de sistem dacă cealaltă parte nu știe de el? Putin vrea ca adversarii săi să știe că acest sistem este operațional”, declară Andy Weber.
O cale de a dobândi timp prețios
În numeroase privințe, Războiul Rece a atins vârful său când Perimetr a fost activat pentru prima dată, la mijlocul anilor 1980.
Numărul de focoase nucleare din lume a crescut în mod exploziv în deceniile anterioare, iar Uniunea Sovietică a intensificat producția în mod masiv. În perioada 1970–1980, sovieticii au construit peste 18.000 de focoase noi, iar în 1979, pentru prima dată, dețineau mai multe decât americanii.
Statele Unite și Uniunea Sovietică inițiază primele discuții concrete de dezarmare în Geneva, în prima jumătate a anilor 1980, primele negocieri reale de dezarmare. În acea perioadă, inginerii sovietici, conform jurnalistului american David Hoffman, autorul cărții „Dead Hand” premiată cu Pulitzer în 2009, au început să săpare cu disperare în Muntele Kosvinski pentru a crea un centru de comandă în eventualitatea unui conflict nuclear. În 1985, Uniunea Sovietică a activat Perimetr pentru prima dată în acest nou complex subteran.
Steven Pifer, care în viitor ar fi preluat funcția de ambasador al Statelor Unite în Ucraina și ar fi activat ca diplomat la ambasadele din Moscova, Londra și Varșovia, a fost prezent la negocierile din Geneva în calitate de consilier al delegației americane.
El reaminteste acea perioadă ca fiind marcată de un nivel extrem de paranoia în rândul conducerii ruse, în care
„sovieticii nu negociau într-un mod serios”
, adaugă el.
În acea perioadă, el nu era la curent cu proiectele legate de Perimetr și a descoperit existența acestuia doar după mulți ani.
În ciuda faptului că rușii lucrează din nou la Perimetr, acest lucru nu îl împiedică să doarmă noaptea.
„Înțelegerea mea este că sistemul nu a fost conceput cu adevărat pentru a-i descuraja pe americani. A fost conceput pentru a-i da conducerii politice de la Moscova încrederea de a se calma și de a spune: «Priviți, dacă suntem eliminați, există un sistem pregătit care va riposta. Așa că poate nu este nevoie să reacționăm în panică, pentru că avem acel sistem ca soluție de rezervă»”, explică el.
Îl transformă
„puțin nervos”
să asculte declarațiile generalului V.G. Halin, conform cărora
„sistemul de automatizare”
al Perimetr ar fi fost actualizat.
„La un moment dat, sună ca și cum scoți factorul uman din ecuație”, spune el.
Danwatch, The Sunday Times și Dossier Center au expus cercetarea Kremlinului prin intermediul biroului de presă și în mod direct către portofelul de comunicare al președintelui, Dmitri Peskov, însă nu au obținut nicio reacție la material.
COMENTARII / 0