Obsesia lui Trump: De ce SUA vrea să controleze Cuba cu orice preț

Donald Trump, președintele SUA, a manifestat o fascinație deosebită pentru Cuba timp de mai multe luni, perioadă în care a luat măsuri drastice împotriva insulei.

Nu sunt cunoscute declarații directe ale lui Trump pe această temă

, însă faptele sunt clare: au fost lansate amenințări și sancțiuni suplimentare au fost instituite.
În același timp, Armata americană a desfășurat numeroase activități de recunoaștere aeriană în apropierea coastelor cubaneze, efectuând zeci de zboruri de culegere de informații în ultimele săptămâni.
Toate acestea sugerează posibilitatea unei intervenții militare majore, potrivit unei analize publicate pe platforma The Conversation.

Citește șiExpulzarea a doi delegați iranieni la ONU din Statele Unite

Negocierile între Guvernul cubanez și administrația Trump sunt posibile pe diverse subiecte, printre care migrația, lupta împotriva traficului de droguri și facilitarea oportunităților de investiții pentru cetățenii americani de origine cubaneză.

Suveranitatea Cubei nu este negociabilă

, au declarat reprezentanții guvernului cubanez.

Miguel Díaz-Canel a fost subiectul unei discuții recente cu jurnalista americană Kristen Welker.
În urma acestei conversații, care a avut loc luna trecută,
Welker a raportat că a ajuns la o înțelegere profundă
în legătură cu perspectiva președintelui cubanez
asupra relațiilor tensionate dintre Cuba și Statele Unite.

„Nimic nu îi deranjează mai mult [pe cubanezi] decât ideea că Statele Unite pot spune guvernului cubanez cine ar trebui să-l conducă sau ce ar trebui să facă, cum ar trebui să guverneze, pentru că asta pune sub semnul întrebării însăși ideea de suveranitate a țării”

De mult timp, Statele Unite ale Americii au o preocupare deosebită pentru Cuba, care datează de dinainte de era lui Trump și chiar de dinainte de Războiul Rece. În anul 1906, președintele Theodore Roosevelt a caracterizat insula în felul următor:

„Sunt atât de furios pe acea infernală mică republică cubaneză încât aș vrea să-i șterg poporul de pe fața pământului. Tot ce ne-am dorit de la ei a fost să se poarte frumos, să fie prosperi și fericiți, astfel încât să nu mai fie nevoie să intervenim. Și acum, iată, au început o revoluție complet nejustificată și fără sens”

Cuba a stârnit supărarea unor persoane care au afirmat următoarele:

Pentru a înțelege blocajul actual dintre cele două națiuni rivale, este necesară o examinare aprofundată a întregului parcurs istoric. Doctrina Monroe din 1823 a avut ca scop consolidarea supremației SUA în întreaga regiune a Americii, iar Cuba a reprezentat dintotdeauna un punct focal al interesului Washingtonului.

Obsesia Statelor Unite ale Americii pentru transformarea Cubei într-un teritoriu cu caracteristici americane puternice este un fenomen interesant. Donald Trump a manifestat un interes deosebit pentru controlul insulei, considerând-o o prioritate. Această fixație a SUA pentru „americanizarea” Cubei își găsește rădăcinile în schimbările politice și sociale aduse de Fidel Castro.

„Americanizarea” insulei

a devenit astfel un obiectiv important pentru administrația americană.

Cuba a reprezentat dintotdeauna un punct de interes pentru Statele Unite ale Americii, de la momentul în care cele 13 colonii americane și-au declarat independența față de Marea Britanie. De-a lungul timpului, diverse administrații americane au încercat să o achiziționeze, să o anexeze sau să o controleze în diferite moduri, considerând acest lucru ca fiind o consecință firească a legilor fizicii și a configurației geografice. Această insulă a fost, de asemenea, percepută ca fiind parte integrantă a unei presupuse „misiuni civilizatoare” promovate de SUA.

În urma victoriei cubaneze împotriva dominatorilor coloniali spanioli din 1898, Statele Unite au intervenit și au preluat controlul asupra insulei, împiedicând astfel independența acesteia.

În acea perioadă, aproximativ o treime din populația Cubei era alcătuită din descendenți de sclavi sau persoane de origine mixtă. Guvernatorul american Leonard Wood considera că locuitorii insulei nu posedau calitățile necesare pentru a-și conduce singuri destinele.

Nu erau pregătiți pentru autoguvernare

, afirma el, exprimându-și astfel opiniile cu privire la capacitatea cubanezilor de a-și autogestiona țara.

SUA au avut, fără îndoială, o motivație profundă pentru a preveni apariția unui al doilea Haiti în proximitatea lor geografică. În 1804, o revoltă sângeroasă i-a propulsat pe sclavii haitieni la conducerea națiunii insulare, smulgându-l din mâinile francezilor, sub impulsul aceluiași ideal de libertate, fraternitate și egalitate care a stat la baza revoluției franceze.

Cuba și-a câștigat independența oficială în 1902, odată cu încheierea ocupației militare americane pe insulă.
La acel moment, anumite condiții au fost impuse, permițând SUA să intervină ulterior ori de câte ori Washingtonul considera că poporul cubanez avea nevoie de îndrumare, ceea ce s-a întâmplat relativ frecvent.

Guvernele cubaneze au fost supuse unei influențe totale din partea intereselor comerciale americane care, în deceniile următoare, au reușit să-și extindă prezența în toate sectoarele economiei cubaneze.

Transformarea culturală a Cubei a fost marcată de o rapidă americanizare prin adoptarea unui sistem educațional în stil american.
Cuba a devenit o destinație din ce în ce mai populară pentru călători.
Ghidul Terry pentru Cuba i-a liniștit pe vizitatorii americani din anii 1920 că vor experimenta un mediu familiar, deoarece „mii [de cubanezi] se comportă, gândesc, vorbesc și arată ca americanii”.

Obiectivul principal al lui Fidel Castro a fost să conducă transformări politice și sociale profunde pe insula Cuba.

„Nu avem nevoie de un sistem capitalist, ci de unul care să ofere oamenilor o viață demnă”

, a declarat Castro într-o emisiune televizată. Castro a implementat politici care au schimbat semnificativ viața pe insulă, concentrându-se pe îmbunătățirea condițiilor de viață pentru populație. În acest context, Castro a jucat un rol crucial în modelarea viitorului Cubei.

O schimbare semnificativă a avut loc odată cu Fidel Castro care a ajuns la putere.

Transformarea insulei a fost anunțată de Castro în aprilie 1959, când a declarat că guvernul revoluționar va face Cuba să devină mai cubaneză. Această abordare putea fi considerată paradoxală, a explicat el, deoarece cubanezii aveau tendința să subestimeze tot ceea ce era specific culturii lor. Acest fenomen era rezultatul unui complex de inferioritate în fața influenței SUA care era extrem de puternică în domeniile culturii, politicii și economiei locale.

Observații similare au fost făcute și de jurnalista Elizabeth Sutherland din SUA, care a remarcat că locuitorii din Cuba se confruntau cu o problemă de inferioritate culturală, caracteristică comună popoarelor care au fost colonizate.

Reacția americanilor a fost una de nedumerire atunci când au auzit declarațiile lui Castro, unii considerând că acestea reprezintă o lipsă de apreciere, în timp ce alții le-au văzut ca o insultă directă. După spusele jurnalistului american Walter Cronkite, declarațiile lui Castro au generat o impresie deosebit de puternică în rândul americanilor.

„Ascensiunea lui Fidel Castro în Cuba a fost un șoc teribil pentru poporul american. Aceasta a adus comunismul practic pe țărmurile noastre. Cuba era o zonă de recreere pentru americani […] o consideram parte a Statelor Unite”

Cuba a fost scena unui proiect revoluționar care a pus accentul pe consolidarea suveranității și independenței naționale, concomitent cu definirea unei identități naționale distincte.
Obiectivul a fost construirea unei națiuni cubaneze unite și echitabile din punct de vedere social, așa cum a fost idealizat de José Martí, ilustrul erou național și poet al țării.

Louis A. Pérez, un istoric, relatează că pentru populația Cubei, evenimentele istorice au o semnificație deosebită. În schimb, pentru american, percepția despre propria imagine este esențială. Potrivit lui Pérez, SUA s-au autoconvins că acțiunile lor în Cuba sunt justificate de o „intenție binevoitoare”, care a stat la baza autorității morale a SUA pentru a exercita controlul asupra insulei.

O schimbare de paradigmă a avut loc atunci când guvernul SUA, sub conducerea lui Obama, a decis reluarea legăturilor diplomatice cu Cuba în 2014. Această decizie a reprezentat un moment istoric, marcând posibilitatea ca Statele Unite să recunoască suveranitatea insulei și să stabilească o colaborare egală cu Havana.

În urmă cu ceva timp, fostul președinte Barack Obama a făcut o declarație relevantă, afirmând:

„Nu servește intereselor Americii, nici poporului cubanez, să încerci să împingi Cuba spre colaps. […] Nu putem șterge niciodată istoria dintre noi, dar credem că ar trebui să aveți puterea să trăiți cu demnitate și autodeterminare”

Trump a reînviat o abordare neocolonialistă clasică a administrației SUA față de Cuba, declarând că are libertatea de a decide soarta insulei după bunul său plac. Evenimentul dramatic al invaziei din Golful Porcilor, desfășurat acum 65 de ani și susținut de Statele Unite, demonstrează că populația cubaneză rămâne vigilentă în apărarea independenței sale și a dreptului de a-și croi propriul destin.