În Europa se află unul dintre cele mai captivante exemple.
Barle este un mic oraș din Țările de Jos, localizat în apropiere de granița belgiană; dacă nu examinezi podeaua, probabil nu vei observa ceva neobișnuit. Orașul se divizează în două părți: Barle-Nassau, aflată în Țările de Jos, și enclava belgiană Barle-Hertog (Baarle-Hertog), conform Punkufer.hr, citat de Blic.
Partea belgiană nu este doar înconjurată de teritoriul olandez, ci în interiorul Țărilor de Jos există nu mai puțin de 22 de enclave belgiene. În interiorul acestor enclave belgiene se află însă alte șapte contraenclave olandeze. Teritoriile sunt atât de întrepătrunse, încât granița de stat trece literalmente peste tot și taie nu doar străzi, ci și magazine, curți și chiar camere de locuit.
Citește șiCentrul Balnear din Târgu Ocna, predat Institutului Național de Balneologie, care îl va moderniza. Tratamentele vor fi decontate prin CNAS și Casa de Pensii
În acest loc, este complet obișnuit să faci un duș în Belgia și să dormi în Țările de Jos, în camera vecină, sau să iei pâine de pe un raft și lapte de pe altul, fiecare aflat în țări diferite. În cafenea poți comanda o cafea în Țările de Jos, în timp ce casa de marcat se află în Belgia.
Acest eveniment remarcabil se întinde în perioada medievală. În 1198, ducele de Brabant a transferat o secțiune din domeniul său către seniorul de Breda, în timp ce restul teritoriului rămase sub controlul ducelui a servit drept fundament pentru Barle-Hertog, în Belgia. În decursul secolelor, aceste zone au trecut prin mai mulți proprietari, însă nu au fost niciodată consolidate într-un întreg, fapt care a generat harta confuză pe care o observăm astăzi.
Frontierele sunt semnalizate cu cruci albe.
După ce Belgia s-a separat de Țările de Jos în 1830, comisia a reușit în final să clarifice frontiera, după o perioadă de 15 ani de dezbateri privind modul de descurcarea acestui teritoriu complicat. Frontierele actuale au fost stabilite abia în 1995. Orașul dispune de două consilii locale, două oficii poștale, două stații de pompieri, două școli și chiar două sisteme juridice.
În realitate, situația devine și mai bizara decât indică harta, care ar părea aproape o eroare. Crucile albe semnalizează frontierele pe trotuare și pe șosele, iar lângă numerele caselor este amplasat steagul țării deținătoare.
Regula spune că o casă aparține statului în care se găsește ușa de la intrare. Totuși, există un caz în care granița trece chiar prin mijlocul porții de intrare.
De-a lungul istoriei, au existat numeroase diferențe în viața de zi cu zi a vecinilor, în funcție de legile cărei țări li se aplicau, iar acest lucru s-a văzut poate cel mai clar în timpul pandemiei, când într-o țară se aplicau reguli mai stricte decât în cealaltă.
Pe de altă parte, există beneficii – de exemplu, când prețul combustibilului scade într-una dintre cele două țări. În prezent, majoritatea normelor au fost aliniate, însă încă persistă anumite diferențe.
Orașul are două consilii locale, două oficii poștale, două stații de pompieri, două școli și chiar două sisteme juridice. Desigur, există și doi primari, dar, în „viața reală”, locuitorii trăiesc, de fapt, ca într-un singur oraș.
Chiar dacă turiștii și cartografii îl găsesc captivant, acest oraș oferă mult mai mult decât simplele impresii.
Pe strada principală, poți parcurge distanța de 20 de minute la pas și să treci granița de stat de peste 50 de ori. Pentru că te afli în Spațiului Schengen, autoritățile nu îți vor solicita documentele, însă este posibil să dorești să capturezi această situație neobișnuită.
COMENTARII / 0