Organele capătă rol nou după menopauză, cercetătorii sunt fascinați

Menopauza a fost mult timp considerată un moment final pentru sistemul reproductiv feminin, când ovarele încetează să mai elibereze ovule și, se credea, își încheie activitatea. Însă această imagine simplificată a „pensionării” ovarelor nu mai e de actualitate, pe măsură ce cercetătorii analizează mai îndeaproape ce se întâmplă cu aceste organe după menopauză, relatează Science Alert.

„În ovar, ajungem într-un punct fără întoarcere în ceea ce privește fertilitatea, în care acesta nu mai produce ovule, și m-aș aventura să spun că majoritatea oamenilor presupun că acele ovare stau pur și simplu acolo fără să facă nimic, similar cu apendicele”, declară biologul reproductiv Francesca Duncan de la Universitatea Northwestern.

„Ovarul nu este doar un organ reproductiv. Influențează modul în care cineva îmbătrânește, deoarece comunică cu alte organe, cum ar fi creierul și, de asemenea, oasele, iar femeile, după menopauză, se confruntă adesea cu probleme osoase. Așadar, credem că există o legătură între toate aceste organe”

Citește șiDepresia și anxietatea ar putea fi prezise de dezvoltarea creierului în copilărie. Bolile pot fi descoperite cu până la patru ani înainte de apariția simptomelor

spune Birgit Schilling, de la Institutul

Schilling și Duncan au realizat un nou studiu, care a fost publicat în revista științifică Aging Cell. Concluziile obținute indică faptul că, în cazul ovarelor, menopauza reprezintă mai mult schimbare de carieră decât o pensionare.

Cercetătorii, prin aplicarea spectrometriei de masă, au investigat proteinele active din ovarele sănătoase ale 28 de femei postmenopauză, clasificându‑le în funcție de grupurile de vârstă ale donatoarelor: 50-59 ani, 60-69 ani și 70 de ani sau mai mult.

Ovarii acestor femei au fost îndepărtate chirurgical din motive variate, însă niciunul dintre specimenul de ovare analizat în cadrul studiului nu a evidențiat semne de patologie.

Rezultatele obținute au confirmat constatarea lui Duncan privind ovarele de șoarece, raportată în cercetarea publicată la începutul anului: profilul proteic al țesutului ovarian evoluează cu vârsta. În cazul ovarelor umane, schimbarea a fost definită de un grup de 15 proteine de bază.

În grupul de vârstă 50-59 ani, ovarele au prezentat un număr mai mare de proteine asociate cu reglarea ARN-ului și ADN-ului, precum și cu conservarea structurii țesutului și a celulelor. În contrast, în grupul de vârstă 70+ ani, ovarele au evidențiat un număr mai mare de proteine legate de metabolismul lipidelor, de imunitatea înnăscută și de inflamație.

În cazul în care ovarele ar rămâne inerte după terminarea anilor reproductivi, acest fenomen nu s-ar materializa.

„Preziceam că dacă am lua un ovar de la 50 de ani, un ovar de la 60 de ani, unul de la 70 de ani și unul de la 80 de ani, toate ar arăta exact la fel, nu ar avea ovule și ar fi practic nefuncționale”, spune Duncan.

În declarația sa, ea subliniază că

„Faptul că vedem acest lucru la mai multe specii ne oferă încrederea că nu este doar un eveniment aleatoriu, ci se întâmplă ceva cu adevărat semnificativ în biologia”

și afirmă că nu este doar un eveniment aleatoriu, ci există un fenomen cu adevărat semnificativ în biologie.

Durata de viață crește într-un mod fără precedent, ceea ce implică o creștere semnificativă a numărului de oameni postmenopauză ale căror organisme încă nu sunt complet înțelese.

După menopauză, probabilitatea de a dezvolta cancer ovarian crește semnificativ, iar cercetarea recentă indică o posibilă cauză.

Schimbările asociate cu vârstă în țesutul ovarian și în celulele imunitare la nivel proteic generează un mediu propice pentru tumori, prin încărcarea matricei extracelulare cu colagen.

În cadrul acestui studiu, mostrele de țesut ovarian analizate nu conțineau tumori, însă proteinele anterior legate de cancerul ovarian s-au dovedit a fi preponderente, în special în ovarele femeilor cu vârsta peste 60 de ani.

„Nu înseamnă că toate femeile aflate la postmenopauză fac cancer ovarian, dar știm că acel mediu inflamator fibrotic este cu siguranță un mediu către care celulele canceroase preferă să se îndrepte”, spune Duncan.

„Toate acestea sunt în concordanță cu ideea că ovarul care îmbătrânește este o potențială «a treia lovitură» pentru cancerul ovarian, prima lovitură fiind genetică, iar a doua fiind de mediu. Așadar, putem ținti terapeutic ovarul care îmbătrânește pentru a reduce riscul de cancer ovarian sau putem dezvolta noi biomarkeri pentru cancerul ovarian?”, adaugă ea.

Odată ce s-a definit prima hartă a îmbătrânirii ovariene, cercetătorii pot începe să investigheze aceste întrebări mai subtile.

Aceste constatări pot influența semnificativ modul de asistență medicală acordată în perioada post-reproductivă a individului și în special celor la cui ovar a fost eliminat. Cercetarea a fost publicată în Aging Cell.