În inima cartierului armean din Tbilisi, Piața Avlabari este locul unde se adună mulțimile pentru „Marșul de sâmbătă”. În fiecare weekend, protestatarii se îndreaptă spre Podul Iubirii, ajung în Piața Libertății și mărșăluiesc spre parlament, scandând lozinci împotriva guvernului lui Irakli Kobakhidze, relatează The Guardian.
Visul Georgian a rămas obiectivul principal de mai multe luni: partidul ultraconservator care deține puterea din 2012 este acuzat de autoritarism tot mai intens și de faptul că, prin suspendarea negocierilor de aderare la UE, reîntoarce țara spre Moscova. În 2023, Georgia a obținut statutul de țară candidată la aderarea la UE.
În ziua de luni, se marchează doi ani de la alegerile parlamentare contestate din 26 octombrie 2024, care au generat criza politică. Protestele au început la două zile după alegere și au atins vârful pe 28 noiembrie, moment în care guvernul a declarat că nu va integra pe agenda sa deschiderea negocierilor cu UE până la sfârșitul anului 2028.
Citește șiDIICOT și SRI au destructurat o rețea de sabotaj coordonată de Rusia după incendiul de lângă fabrica de arme Carfil
Georgia se află într-o situație paradoxală: în timp ce un număr considerabil de locuitori aspiră la o guvernare mai democratică și la consolidarea relațiilor cu Europa, țara atrage tot mai mulți vizitatori, atrași de monumentele sale istorice, de vibrația post-sovietică și de peisajele nealterate.
În timp ce străzile din Tbilisi au devenit scena unuia dintre cele mai lungi proteste din istoria recentă, anul 2025 a înregistrat, conform datelor Administrației Naționale a Turismului din Georgia, un record de peste 5,5 milioane de vizite ale turiștilor străini: o creștere de 8,4% față de 2024 și aproape zece ori mai mult decât aproximativ 560.000 de vizitatori din urmă cu 20 de ani.
Călătorii nu provin exclusiv din Europa; un număr semnificativ se află din Orientul Mijlociu, iar o porțiune considerabilă vine din Rusia.
În urma invaziei extinse a Ucrainei în 2022, un număr de zeci de mii de cetățeni ruși s-au stabilit în Georgia, aducând capital și lansând afaceri, în timp ce, simultan, exercitau o presiune intensă asupra pieței imobiliare prin achiziția de proprietăți în întreaga țară.
Această situație a alimentat nemulțumirea în rândul populației care, având în vedere războaiele de la începutul anilor 1990 împotriva separatiștilor susținuți de Rusia în Osetia de Sud și Abhazia, precum și scurtul război din august 2008 purtat împotriva Moscovei, tot în Osetia de Sud, continuă să considere Rusia o putere ocupantă.
Georgia se găsește în regiunea mitică a Lânii de Aur și a Argonauților, pe care grecii antici o numeau
„cea mai lungă călătorie posibilă”
. Astăzi, această republică are o suprafață aproape egală cu cea a Irlandei și o populație sub 4 milioane de locuitori. Independența țării a fost obținută în 199
Între Rusia și Turcia, lângă Armenia și Azerbaidjan, această țară găzduiește numeroase atracții ce captă atenția vizitatorilor: sate montane deosebit de pitorești răspândite pe Drumul Militar Georgian, biserici ortodoxe vechi ce oferă panorame asupra râurilor și văilor, orașe post-sovietice care fascinează prin atmosfera lor de declin, vin cu o tradiție milenară, un „Las Vegas” vibrant la Marea Neagră (portul Batumi) și o capitală plină de viață și cosmopolită.
Tbilisi, cu scena sa underground bogată și spațiile industriale reconvertite, amintește de Berlinul anilor 1990. Una dintre bijuteriile sale, un adevărat simbol al independenței naționale, este Teatrul Rustaveli, renovat în urmă cu 20 de ani de miliardarul care a fondat Visul Georgian în 2012: Bidzina Ivanishvili. Acum, la vârsta de 70 de ani, Ivanishvili a ocupat funcția de prim-ministru al Georgiei între 2012 și 2013 și și-a clădit averea în Rusia în anii ’90, după prăbușirea Uniunii Sovietice.
Georgia și Rusia se află într-o contradicție dificil de rezolvat. După conflictul din 2008 și după ce forțele militare rusei au consolidat controlul asupra Abhaziei și Osetiei de Sud, care alcătuiesc aproximativ 20% din teritoriul georgian, legăturile diplomatice dintre cele două state au fost întrerupte.
Cu toate acestea, din punct de vedere economic, Moscova rămâne un partener greu de înlocuit: comerțul, turismul, remitențele și capitalul rus, alături de importurile de energie, susțin economia din Tbilisi, care, în ciuda unei creșteri puternice – PIB-ul a crescut cu 7,5% în 2025, marcând cinci ani consecutivi de expansiune – continuă să fie afectată de șomaj, salarii mici, sărăcie generalizată și, în multe zone rurale, de depopulare.
În ciuda faptului că Georgia se confruntă cu o situație dificilă, aceasta depășește simpla criza politică internă, indicând tensiuni la nivel geopolitic mai largi.
În ultimele săptămâni, legăturile cu Bruxellesul s-au deteriorat; UE a ridicat îngrijorări privind performanța guvernului georgian în domeniul statului de drept și al represiunii politice. În plus, un număr considerabil de observatori estimează că întărirea poziției Moscovei în conflictul din Ucraina ar putea amplifica în mod semnificativ abilitatea acesteia de a impune presiuni asupra Caucazului.
Ambele aspecte fac ca întrebarea să fie inevitabilă: oare viitorul unei Georgii vulnerabile – izolată pe plan internațional și cu un sprijin intern limitat – depinde, de asemenea, de soarta Ucrainei?
În interior, se desfășoară lupte interne, iar biserica este supusă presiunilor. În Caucaz, două direcții opuse se manifestă: o națiune se îndreaptă spre Europa, iar alta spre Rusia.
Frica de recrutare și absența oportunităților determină rușii să plece.
„Nu au niciun viitor în Rusia”
COMENTARII / 0