Particulă-fantomă: cheia existenței Universului și revoluția Big Bang

O particulă ipotetică, ignorată adesea de fizicieni, ar putea oferi răspunsul la una dintre cele mai mari enigme ale științei: de ce există materie în...

O particulă ipotetică, ignorată adesea de fizicieni, ar putea oferi răspunsul la una dintre cele mai mari enigme ale științei: de ce există materie în Univers. Potrivit unui nou studiu citat de Live Science, aceasta ar fi putut domina Universul imediat după Big Bang, influențând expansiunea cosmică și procesele care au permis materiei să predomine asupra antimateriei. Cercetarea, publicată în revista Physical Review Letters, propune un nou scenariu pentru primele momente ale existenței Universului.

„Particulă-fantomă” adesea neglijată ar fi putut domina Universul imediat după Big Bang

Un neutrino ipotetic „de dreapta”, denumit particula, ar fi putut, pe o perioadă foarte scurtă, deține mai multă energie decât toate celelalte componente ale Universului la acel moment. Conform cercetării, această situație ar fi sporit viteza de expansiune a cosmosului și ar fi amânat anumite interacțiuni cruciale între particule. Studiul a fost divulgat în data de 8 septembrie în cadrul revistei Physical Review Letters.

Citește șiUn nume cunoscut este sărbătorit astăzi în calendarul ortodox. Cui îi urezi „La mulți ani” pe 16 noiembrie

Neutrinii sunt particule care interacționează cu materia într-un mod extrem de rar. Un neutrino obișnuit emis de Soare ar putea traversa un strat de plumb gros de un an-lumină, adică aproximativ 9.500 de miliarde de kilometri, înainte de a interacționa cu un singur atom. Există trei tipuri de neutrini, numite și „arome”, iar în timpul deplas

neutrinii reprezintă una dintre posibilele explicații pentru această diferență, fiind desemnați ca „de dreapta”. Aceste particule dețin o proprietate denumită spin, comparabilă, într-o formă simplificată, la rotația unor micro-structuri. Fizicienii le clasifică ca „de stânga” sau „de dreapta”, în funcție de orientarea spinului în raport cu direcția de deplasare. Un neutrino de dreapta se mișcă ca un șurub înfiletat în sensul acelor de ceasornic, în timp ce se îndepărtează de observator. Neutrinii detectați până în prezent în interacțiunile slabe sunt de stânga, iar antineutrinii sunt de dreapta.

„Neutrinii de dreapta sunt particule ipotetice care nu sunt supuse interacțiunii nucleare slabe, spre deosebire de omologii lor de stânga, care fac parte din Modelul Standard”, a explicat pentru Live Science, prin e-mail, Rishav Roshan, coautor al studiului și fizician teoretician la Universitatea din Southampton, în Regatul Unit. „Aceștia nu au sarcină electrică și sunt mult mai grei.”

„Neutrinii de dreapta se pot amesteca cu neutrinii de stânga, contribuind la explicarea masei acestora din urmă”, precum și a modului în care trec de la o aromă la alta, a spus Roshan.

Particleul invizibil care poate clarifica una dintre cele mai mari mistere ale științei fizice.

În fizica cuantică, particulele care se amestecă pot exista simultan ca o combinație a două identități. Într-un cadru teoretic numit mecanismul „seesaw”, sau „balansoar”, fiecare neutrino obișnuit conține o componentă foarte mică asociată unui partener greu, de dreapta. Această componentă contribuie la masa sa minusculă. Cu cât partenerul este mai greu, cu atât neutrino-ul obișnuit este mai ușor. De aici provine denumirea mecanismului, inspirată de balansoarul ale cărui capete se mișcă în direcții opuse.

Aceste particule pot clarifica alte mistere. Ele sunt menționate ca soluție pentru

„mai multe probleme, inclusiv originea maselor neutrinilor, asimetria dintre materie și antimaterie din Univers și natura materiei întunecate”

, a declarat Roshan.

Care a determinat ca materia să supraviețuiască, în loc să dispară împreună cu antimateria?

Conform teoriilor cosmologice, în faza inițială a Universului ar fi existat cantități aproape identice de materie și antimaterie, care s-ar fi distrugut reciproc. În lipsă unui mic dezechilibru în favoarea materiei, forma pe care o percepem astăzi nu ar fi putut fi formată.

Neutrinii de dreapta au un rol esențial în modelele potrivit cărora „dezechilibrul observat între materie și antimaterie a apărut în urma unor procese care au implicat acești neutrini în Universul timpuriu”, a explicat Roshan.

Conform scenariului prezentat, dezintegrarea neutrinilor grei a generat un mic excedent de leptoni, o clasă de particule ce include electronii, care a condus ulterior la excesul de materie observat astăzi, a declarat cercetătorul.

Mecanismul de balansoar include, de regulă, trei neutrini de dreapta. Însă, deoarece doi sunt suficienți pentru a explica datele disponibile, fizicienii îl ignoră adesea pe al treilea, presupunând că este prea greu sau că interacționează prea slab cu materia.

În ce mod o singură particulă ar fi putut prelua controlul asupra Universului post-Big Bang.

În cadrul noului studiu, cercetătorii Roshan și Sudipta Show, fizicieni de la Institutul Indian de Tehnologie din Kanpur, au investigat consecințele unui Big Bang în prezența acestei particule neglijată. În scenariul principal propus de grup, masa particulei era de aproximativ 100.000 de miliarde de ori mai mare decât cea a unui proton.

Particulă ar fi migrat la o viteză aproape egală cu cea a lumina, iar energia ei s-ar fi diminuat într-un mod paralel cu scăderea energiei luminii. Pe măsură ce spațiul se dilată, lumina se răspândește într-un volum mai extins, iar lungimile undelor sale se prelungesc, ceea ce conduce la o scădere a energiei sale.

Pe măsură ce Universul se răcea, particula ar fi încetinit, iar majoritatea energiei sale s-ar fi păstrat sub forma energiei asociate masei. Această energie s-ar dilua doar prin extinderea într-un volum tot mai vast. În consecință, proporția particulei în energia totală a Universului s-ar fi amplificat până la a deveni predominantă. Conform calculelor echipei, particula, având o durată de viață îndelungată, ar fi continuat să domine până la dezintegrarea sa în alte particule.

Studiul arată că neutrino-ul de dreapta neglijat „influențează semnificativ dinamica expansiunii Universului timpuriu, determinând o perioadă timpurie de dominație a materiei”, a spus Roshan. Această schimbare „afectează diverse interacțiuni din Modelul Standard”, care ar putea contribui la explicarea asimetriei dintre materie și antimaterie, a adăugat el.

Interacțiunile menționate ar fi devenit productive doar atunci când viteza lor ar fi înregistrat un superioară față de cea a expansiunii spațiului. În cazul în care un Univers condus de neutrino-ul greu s-ar fi extins cu o viteză mai mare, procesele de interacțiune ar fi fost amânate până la o răcire suplimentară.

Interacțiunile menționate ar fi putut facilita diferențierea aromelor leptonilor în primii momente ale Universului, afectând astfel crearea excesului de materie. Echipa a observat că, datorită întârzierii, un neutrino de dreapta mai ușor, cu o masă de 100 de miliarde de ori mai mare decât cea a unui proton, ar fi putut genera cantitatea de materie detectată înainte ca aromele să fie diferențiate. Această posibilitate ar fi existat chiar și după ce dezintegrarea neutrino-ului greu ar fi redus o parte din surplus.

În ce mod ar putea cercetătorii să identifice urmele particulei misterioase?

Neutrino-ul greu posedă o masă excesivă, imposibilă de obținut într-un accelerator de particule, iar consecința este că ipoteza poate fi verificată numai prin metode indirecte.

Undele gravitaționale, fluctuațiile spațiu-timpului, oferă această posibilitate. O epocă dominată de neutrino-ul greu ar fi lăsat o modificare caracteristică în spectrul de fundal al undelor gravitaționale ale primului Univers, similare celor generate de „corzi cosmice”, defecte ipotetice în formă de fire ale spațiului. Roshan a precizat că rezultatele ar putea fi testate de viitoarele observatoare, precum LISA și Square Kilometre Array Observatory (SKAO).

LISA, misiune spațială a Agenției Spațiale Europene, este programată să fie lansată în jurul anului 2035. Proiectul SKAO, un radiotelescop gigantic în construcție în Australia și Africa de Sud, ar putea detecta aceleași unde prin măsurarea cu precizie a momentelor de sosire a semnalelor de la pulsari îndepărtați.

Roshan a afirmat că testele ar putea fi efectuate

„pe măsură ce aceste observatoare devin operaționale și încep să colecteze date”

. De asemenea, un semnal slab de unde gravitaționale, originat din plasma primordială fierbinte, ar păstra amprenta acelei epoci, însă la frecvențe pe care detectoarele existente nu le pot înregistra.

COMENTARII / 0