Patru medicamente comune legate de riscul crescut de demență

Anumiți specialiști avertizează cu privire la medicamente care pot avea efecte nedorite, relatează The New York Times. Acestea sunt disponibile atât fără rețetă, cât și...

Anumiți specialiști avertizează cu privire la medicamente care pot avea efecte nedorite, relatează The New York Times.
Acestea sunt disponibile atât fără rețetă, cât și pe bază de rețetă medicală.

În ceea ce privește sănătatea creierului, examinarea conținutului dulapului cu medicamente poate aduce atât vești îmbucurătoare, cât și unele îngrijorătoare. Statinele și medicamentele pentru tensiune arterială sunt exemple de medicamente des utilizate care par să diminueze riscul de demență. Pe de altă parte, anumite medicamente, inclusiv unele care pot fi procurate fără rețetă, ar putea exercita un efect contrar, accentuând riscul acestei afecțiuni.

În general, cercetările efectuate până în prezent au caracter observațional, ceea ce sugerează că factori diferiți de medicamentele propriu-zise ar putea fi responsabili pentru asocierea cu demența. Acest lucru înseamnă că o legătură directă între medicamente și efect nu este întotdeauna clară. Însă, sunt anumite categorii de medicamente despre care specialiștii consideră că ar putea avea un impact mai direct asupra stării de sănătate a creierului, putând crește riscul de demență.

Citește șiStocuri „pe hârtie”: Medicamentul Lyrica și bolnavii de cancer. Liliana Ruse: M-am oferit să îi dau bani ministrului, să îmi ia o cutie

În categoria substanțelor cu potențial impact asupra capacității cognitive se află antihistaminicele, care sunt adesea folosite pentru tratarea alergiilor. Administrarea acestor medicamente a fost asociată cu un risc crescut de a dezvolta demență. Acest efect a fost observat în cadrul unor cercetări care au studiat legătura dintre anumite medicamente și riscul de demență.

„Nu știm cu siguranță de ce acest lucru se întâmplă”

, au declarat cercetătorii. În prezent, patru categorii de medicamente au fost identificate ca fiind posibil să contribuie la creșterea riscului de demență. Acestea includ antihistaminicele, care sunt frecvent utilizate pentru tratarea simptomelor alergice.

Anticolinergicele reprezintă categoria de medicamente cu cel mai mare număr de dovezi care sugerează o legătură cu creșterea riscului de demență. Mecanismul lor de acțiune implică blocarea neurotransmițătorului acetilcolină, care joacă un rol crucial în procesele de atenție și memorie.

Antagoniștii histaminei, utilizați în tratamentul afecțiunilor alergice sau ca adjuvanți ai somnului disponibili fără prescripție medicală, reprezintă unele dintre cele mai răspândite medicamente. În plus, există și alte categorii de medicamente care sunt prescrise pentru depresie sau problemele de vezică urinară.

Într-un interval de timp scurt, anumite medicamente cu proprietăți anticolinergice sunt susceptibile de a induce stări de somnolență și probleme de memorie.
Cercetările efectuate pe durate mai lungi de timp au arătat că aceste substanțe ar putea avea un efect mai grav:

pot crește riscul de demență cu aproximativ 50%

.

Efectele pe termen scurt ale anticolinergicelor includ somnolență și tulburări de memorie.
Pe termen lung, rezultatele mai multor studii indică o posibilă creștere a riscului de demență cu aproximativ 50%.

Un pericol sporit se înregistrează în rândul celor care utilizează aceste medicamente în fiecare zi, pe perioade îndelungate, afirmă Shelly Gray, profesor la University of Washington School of Pharmacy.

Este puțin probabil ca administrarea sporadică a unor medicamente de tip Benadryl să aibă un impact semnificativ asupra riscului de a dezvolta demență, potrivit acesteia. Recomandările Societății Americane de Geriatrie sugerează că vârstnicii ar trebui să evite antihistaminicele, deoarece acestea pot accentua și riscul de căderi.

În ceea ce privește opțiunile terapeutice mai puțin riscante, se recomandă utilizarea unor antihistaminice de nouă generație, cum ar fi Claritin și Zyrtec, care nu posedă efecte anticolinergice. În cazul problemelor de insomnie, se sugerează purtarea unei discuții cu un medic în legătură cu abordări terapeutice alternative, precum terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I), în detrimentul administrării de medicamente precum ZzzQuil sau Unisom.

Medicamentele cu efect antipsihotic sunt asociate cu un factor de risc crescut pentru dezvoltarea demenței. Antipsihoticele pot juca un rol în accentuarea acestei probleme de sănătate. Utilizarea acestor medicamente a fost deja sub lupa specialiștilor în domeniul sănătății.

O întrebare fundamentală apare în legătură cu medicamentele destinate sănătății mentale și demenței: efectele secundare ale acestor medicamente cresc riscul de a dezvolta anumite afecțiuni sau, dimpotrivă, aceste afecțiuni, pentru care sunt prescrise, precum depresia sau psihoza, reprezintă, în realitate, cauza principală? Sau poate fi vorba despre semne precoce ale unei boli?

Cercetările recente au scos la iveală o posibilă legătură între anumite medicamente și riscul crescut de a dezvolta demență.
Mai multe studii au arătat că antipsihoticele ar putea fi asociate cu o probabilitate mai mare de afectare a capacităților cognitive la persoanele în vârstă mijlocie.
De asemenea, s-a observat că pacienții care suferă de demență și care sunt tratați cu aceste medicamente pentru simptome psihiatrice prezintă un risc sporit de deces.

Rezultatele obținute confirmă posibilitatea ca anumite medicamente să afecteze creierul în mod direct și nefaste.
Impactul negativ al acestor substanțe asupra creierului pare să fie susținut de datele colectate.
În acest context, se ridică întrebări privind efectele pe termen lung ale administrării acestor medicamente.

În ciuda posibilelor efecte negative, anumite medicamente trebuie administrate pacienților cu schizofrenie, deoarece avantajele terapeutice imediate sunt mai mari decât pericolele pe termen lung, potrivit lui David Llewellyn, profesor la University of Exeter.

— Nu se pot evita complet, dar se poate reduce utilizarea lor

pentru controlul comportamentului la persoanele cu demență, se înregistrează eforturi în acest sens.

Un anumit grup de substanțe cunoscute sub numele de benzodiazepine a fost asociat cu un risc crescut de apariție a demenței. Aceste medicamente sunt frecvent utilizate pentru tratarea tulburărilor de anxietate și a insomniei. Utilizarea lor pe termen lung a fost deja corelată cu diverse efecte secundare negative asupra sănătății.

Nu există suficiente dovezi pentru a confirma legătura cauză-efect

, însă cercetările sugerează o posibilă conexiune între administrarea acestor substanțe și riscul crescut de demență. O echipă de cercetători a descoperit că anumite medicamente, inclusiv benzodiazepinele, ar putea juca un rol în dezvoltarea acestei boli.

Medicamentele care modulează activitatea unui anumit neurotransmițător pentru a diminua activitatea cerebrală prezintă și ele o legătură cu apariția demenței.
Recomandările Societății Americane de Geriatrie sunt clare: aceste substanțe ar trebui evitate la persoanele în vârstă, deoarece administrarea lor poate duce la o creștere a riscului de deteriorare cognitivă, episoade de delir și căderi.

Deși tulburările de somn și starea de anxietate sunt, de obicei, motivele pentru care sunt prescrise benzodiazepinele, acestea din urmă ar putea avea un efect nedorit, și anume accentuarea riscului de deteriorare a capacităților cognitive. Mai mult, aceste simptome ar putea reprezenta, de asemenea, indicatori timpurii ai unei potențiale probleme de sănătate, și anume demența.

Geoffrey Joyce, un profesor de la University of Southern California, a efectuat o investigație pentru a elucida legătura dintre cauză și efect. El a studiat pacienții care au primit benzodiazepine pentru durerile de spate — o condiție care nu are nicio conexiune cu demența. Cercetarea nu a scos la iveală nicio corelație între administrarea acestui medicament și diagnosticarea demenței.

Concluzia nu confirma definitiv faptul că benzodiazepinele sunt compuși siguri, însă reduce considerabil gradul de îngrijorare asociat acestora.

„Avem nevoie de mai multe cercetări”

, a afirmat Joyce.

Un anumit grup de inhibitori ai pompei de protoni a fost asociat cu un risc crescut de demență.

Nu există suficiente informații pentru a confirma legătura de cauzalitate

, însă cercetătorii au identificat patru medicamente care ar putea juca un rol în dezvoltarea acestei boli. Printre acestea se numără omeprazolul, esomeprazolul, lanzoeprazolul și pantoprazolul, care sunt utilizate pentru tratarea arsurilor la stomac și a refluxului gastroesofagian. Utilizarea pe termen lung a acestor medicamente ar putea avea efecte nedorite asupra creierului, potrivit experților.

Rezultatele sunt divergente în ceea ce privește efectele anumitor medicamente asupra riscului de demență.
Deși refluxul gastric este adesea tratat cu aceste medicamente, anumite investigații sugerează o posibilă legătură cu demța, în timp ce alte studii nu au stabilit nicio corelație.
Astfel,

nu există un consens clar

în legătură cu impactul acestor medicamente asupra riscului de demență.
Cercetările au arătat rezultate contradictorii, unele evidențiind o posibilă asociere, altele nefăcând nicio conexiune.

Încă nu se știe cu exactitate de ce substanțele care acționează asupra acidului gastric ar putea avea un impact asupra creierului.
O posibilă explicație este că acestea pot provoca o carență de vitamina B12, care este legată de deteriorarea capacităților cognitive.

Legătura dintre anumite medicamente și riscul de demență ar putea fi afectată și de lipsa datelor complete. De exemplu, medicamente precum Prilosec pot fi procurate fără rețetă, ceea ce complică monitorizarea consumului acestora.

În cadrul unui studiu clinic restrâns, cercetătorii nu au găsit nicio legătură între administrarea de pantoprazol și creșterea riscului de demență la pacienți pe o perioadă de trei ani, atunci când au comparat rezultatele cu cele ale pacienților care au primit un tratament placebo.

COMENTARII / 0