Peste 100 de procurori cer lui Nicușor Dan și guvernului să scoată expertiza financiară din dosarele de evaziune

Asociația de procurori AMASP a adresat un apel public către guvern, Ministerul Justiției și către președintele Nicușor Dan în data de miercuri, solicitând excluderea expertizei...

Asociația de procurori AMASP a adresat un apel public către guvern, Ministerul Justiției și către președintele Nicușor Dan în data de miercuri, solicitând excluderea expertizei financiare obligatorii din dosarele de evaziune, instituită de Înalta Curte.
Într-un comunicat, procurorii subliniază că această expertiză financiară obligatorie are drept consecințe prelungirea duratei de soluționare a dosarelor penale și creșterea semnificativă a costurilor, acordând în același timp o importanță exagerată expertului fiscal.

Nu se oferă nicio declarație directă care să necesite protecția prin citare textuală.

  • Nu există lista de reformulat.

Articolul își continuă prezentarea în partea următoare.

Citește șiBrexit eșuat, admite premierul britanic; Marea Britanie caută UE

În urma solicitărilor adresate organelor decizionale, a fost redactat un demers public în care se propune ajustarea articolului 10 alineatul (2) din Legea numărul 241 din 2005, după cum a fost modificat ulterior prin Legea numărul 126 din 2024.

Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statului Procurorilor (A.M.A.S.P.) și Rețeaua Informală Anti Evaziune și Spălare de Bani au adresat un apel public către Guvern și către președintele Nicușor Dan pentru modificarea Legii nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 126/2024.

  • Printre principalele motive ale acestui apel se numără decizia HP 430/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), care a publicat anumite reguli noi.
  • În prezent, articolul 10 alineatul (2) din Legea nr. 241/2005 prevede că, în cazul în care prejudiciul cauzat de anumite infracțiuni este acoperit integral înainte de judecarea definitivă a cauzei, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc cu o treime.

„…În cazul săvârşirii unei infracţiuni prevăzute la art. 6¹, 8 sau 9, dacă ulterior primului termen de judecată şi până la judecarea definitivă a cauzei prejudiciul cauzat este acoperit integral, prin plată efectivă, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc cu o treime. Prejudiciul se va determina în temeiul unei expertize de specialitate. Suspectul sau inculpatul au dreptul de a participa la efectuarea expertizei.”

Însă, această reglementare are efecte nedorite, precum prelungirea duratei dosarelor penale și generarea unor costuri foarte ridicate, deoarece expertiza financiară devine o condiție obligatorie pentru orice cauză care vizează infracțiunile respective.

Procesul penal este constrâns să urmeze o procedură probatorie strictă, unde evaluarea financiară devine o cerință obligatorie, ceea ce modifică rolul experților în detrimentul magistraților și procurorilor, care sunt responsabili cu evaluarea și coroborarea probelor.

În fapt, soluția care urmează să fie adoptată în cauză ajunge să depindă în mod disproporționat de concluziile expertului fiscal

, însă aceste concluzii pot fi ulterior modificate sau completate prin alte probe sau expertize contrare.

nu este corect deci

Procesul penal se confruntă cu o procedură probatorie rigidă, unde expertiza fiscală are un rol primordial, transformând-o într-un filtru obligatoriu care supradimensionează rolul experților în detrimentul judecătorilor și procurorilor, titularii activității de interpretare și coroborare a probelor.
În acest context, soluția depinde disproporționat de concluziile expertului fiscal, care pot fi ulterior contestate, nuanțate sau completate prin alte mijloace de probă ori prin expertize contradictorii.

Înalta Curte a stabilit o procedură care are repercusiuni negative considerabile asupra procesului penal și a eficacității combaterii evaziunii fiscale.
Urmărirea penală este prelungită în mod semnificativ din cauza complexității și a resurselor necesare pentru efectuarea expertizelor fiscale.
Aceste expertize nu numai că sunt costisitoare, necesitând frecvent mii de euro, dar și grevează bugetele deja limitate ale Ministerului Public și MAI, deturnând fonduri de la alte nevoi stringente ale organelor judiciare.
În plus, impunerea expertizei în cazuri simple de evaziune, unde prejudiciul poate fi determinat printr-o operațiune aritmetică de bază, este disproporționată și lipsită de rațiune.

„Obligarea la efectuarea unei expertize costisitoare în astfel de situații este, în mod evident, disproporționată și lipsită de rațiune.”

Această procedură poate duce la depășirea termeneleor rezonabile de soluționare a cauzelor și chiar la intervenția prescripției răspunderii penale, un rezultat contrar obiectivelor legii de a recupera rapid prejudiciile și a descuraja fenomenul infracțional.
În urma Hotărârii Preliminare nr. 430 din 15.12.2025 a ÎCCJ, există riscul ca toate rechizitoriile emise între iunie 2024 și decembrie 2025 să fie considerate neregulate din cauza lipsei expertizei de specialitate, ceea ce ar putea duce la restituirea lor în bloc pentru remedierea presupusei neregularități a actului de sesizare.

  • prelungește în mod semnificativ durata urmăririi penale;
  • generează costuri foarte ridicate pentru Ministerul Public și MAI;
  • impune efectuarea expertizei chiar și în cauze extrem de simple;
  • poate conduce la depășirea termenelor rezonabile de soluționare a cauzelor și chiar la intervenția prescripției răspunderii penale;

2025 a marcat un punct de cotitură în dezbaterea privind expertizele fiscale în dosarele de evaziune, odată cu declarațiile procurorului-șef al Parchetului European.
Într-un interviu acordat presei, oficialul a subliniat că în anumite state membre, precum Germania și Italia, experții fiscali nu sunt implicați obligatoriu în cauzele similare.
Acest punct de vedere confirmă tendința la nivel european de a considera determinarea prejudiciului fiscal o operațiune tehnică standard, care poate fi realizată de către organele fiscale și judiciare fără a fi nevoie de expertiză obligatorie.

Expertiza este rezervată situațiilor efectiv complexe

, a adăugat procurorul-șef, sugerând că nu ar trebui să fie transformată într-un filtru formal, general și costisitor.
În acest context, Legea nr. 126/2024 a fost criticată pentru riscul de a izola România de bunele practici europene, majorând artificial costurile și durata anchetelor fără un câștig real în acuratețea stabilirii prejudiciului.

În scopul de a reface balansul între prerogativele procedurale ale celui bănuit/acuzat, necesitatea evaluării exacte a prejudiciului și principiile de bază ale procesului penal, se impune reevaluarea rolului expertizei financiare, transformând-o dintr-o cerință obligatorie și unică pentru stabilirea prejudiciului într-un instrument probatoriu facultativ, lăsat la aprecierea liberă a organelor judiciare.
Pentru o bună administrare a justiției, o urmărire penală eficientă și respectarea principiilor fundamentale ale procesului penal, se solicită reexaminarea de către legiuitor a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 126/2024, și inițierea urgentă a unui proiect legislativ care să modifice aceste prevederi în direcția menționată anterior.
Scopul legislației privind evaziunea fiscală ar trebui să rămână recuperarea rapidă și completă a prejudiciilor aduse bugetului public și sancționarea efectivă, proporțională și previzibilă a faptelor de evaziune, în cadrul unui proces penal echitabil, bazat pe aprecierea liberă a tuturor probelor administrate.

Nu se aduc aici alte considerații.

  • 118 procurori au susținut această inițiativă;
  • ei lucrează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
  • parchete de pe lângă curţi de apel;
  • tribunale şi judecătorii;
  • procurori din cadrul Parchetului European;
  • Direcţiei Naţionale Anticorupţie;
  • Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

COMENTARII / 0