Plasticul din Marea Insulă de Gunoaie din Pacific schimbă culoarea apei

În ultimele două decenii, o vastă porțiune a Oceanului Pacific, localizată între Hawaii și California, a început să-și modifice nuanța, devenind mai intens albastră și verde. Această schimbare, aparent spectaculoasă, ascunde însă o realitate alarmantă. Se susține că culoarea apei din larg a fost alterată de deșeurile plastice provenite de pe Marea Insulă de Gunoaie, potrivit CNN.

Zona afectată, denumită Marea Insulă de Gunoaie din Pacific, reprezintă o arie extinsă în care curenții oceanelor au adunat cantități uriașe de deșeuri plastice. În timp ce mulți se gândesc la insule gigantice de gunoi plutitor, realitatea este mai subtilă și mai alarmantă: grosimea poluării este alcătuită din microplastice, fragmentare atât de fine încât sunt greu de observat cu ochiul liber.

Conform unui studiu efectuat de cercetători ai Universității din Bergen, Norvegia, și publicat la 2 noiembrie 2023 în revista „Communications Earth & Environment”, microplasticele ar putea explica schimbarea culorii apei din acea zonă.

Citește șiPremierul Niculescu, despre valul de amenințări cu bombă: Instituțiile responsabile lucrează. Suntem în contact cu colegii noștri europeni. Când vom avea rezultatele anchetei, le voi anunța

Dan Koestner, coautor al studiului și cercetător în optica oceanică, a precizat că

„Culoarea

În scopul aprofundării fenomenului, Koestner a replicat în laborator condițiile oceanului, producând „smoothies” din deșeuri plastice. El a folosit iluminare și las

Rezultatele au indicat clar: lungimile de undă ale nuanțelor albastru și verde s-au intensificat în această zonă, în contrast cu restul mării. Această modificare ar conferi apei o nuanță de cian, susține cercetarea.

„Am reușit să identificăm un spectru specific de lumină, o culoare pe care microplasticele tind să o producă”, a declarat Shea Cheatham, coautor al raportului și doctorand la Universitatea din Bergen.

Pentru a stabili cauzele precise ale schimbării culorii, cercetătorii au efectuat simulări sofisticate. Aceștia au investigat ipoteza că fenomenul ar putea rezulta din factori naturali, cum ar fi o creștere a fitoplanctonului. Cu toate acestea, concluziile au indicat că doar prin introducerea microplasticelor se intensifică semnificativ probabilitatea ca apa să capete nuanța cian.

Chiar dacă concluziile par promițătoare, cercetătorii subliniază că este încă necesară efectuarea unor măsurători directe în Marea Insulă de Gunoaie pentru a confirma cu certitudine legătura dintre plastic și schimbarea culorii.

„Este un proces costisitor și complicat, dar esențial”.

a declarat Cheatham.

Anul aduce în oceane milioane de tone de plastic, dar doar o fracțiune mică este vizibilă la suprafață. Se estimează că din aproximativ 13 milioane de tone metrice de plastic care ajung în apele marine în fiecare an, numai 250.000 de tone sunt observate la suprafață. Această diferență, „paradoxul plasticului lipsă”, se datorează în principal fragmentării deșeurilor în microplastice, care se fac greu de detectat.

Identificarea acestor particule foarte mici prin intermediul sateliților constituie o dificultate semnificativă, pentru că acestea se confundă cu alte componente naturale, cum ar fi fitoplanctonul.

„Detectarea unui semnal specific plasticului este extrem de dificilă”

a declarat Richard Thompson, profesor de biologie marină la Universitatea din Plymouth, menționat de CNN.

În ciuda altor opinii, el atribuie descoperirile cercetătorilor norvegieni valoarea de

„foarte importante”

.

„Dacă putem detecta aceste schimbări de la distanță, cu ajutorul sateliților, procesul va fi mult mai rapid și mai puțin costisitor decât numărarea deșeurilor bucată cu bucată”, a mai precizar el.

Prezența microplastic în ecosistemele marine produce efecte severe. Aceste particule pot fi consumate de organismele marine, pătrundând în lanțul trofic și ajungând și la consumatorii umani. În plus, microplasticul poate transporta substanțe poluante și poate reduce capacitatea oceanelor de a reține carbonul, perturbând astfel echilibrul climatic mondial.

Dan Koestner își dorește ca această cercetare să sublinieze gravitatea poluării cu plastic.

„Dacă microplasticele se acumulează într-atât încât să schimbe culoarea oceanului, este cu adevărat alarmant”, a adăugat cercetătorul.

Marea Insulă de Gunoaie din Pacific nu constituie o suprafață solidă de deșeuri pe care să se poată traversa, ci reprezintă o masivă concentrație de reziduuri marine în suspensie, pe care oceanografi o numesc

„supă densă de plastic”

.

Zona se întinde în Pacificul de Nord, între California și Japonia (cu arhipelagul Hawaii la mijloc), acoperind o suprafață estimată la circa 1,6 milioane de kilometri pătrați, de peste șase ori mărimea României. De la bordul unei nave sau din satelit, apa poate părea parțial limpede, însă coloana de apă este saturată de resturi până la adâncimi de zeci de metri.

Formarea acumulării provine din Girul Subtropical al Pacificului de Nord, un vast sistem maritim compus de patru curenți majori: Kuroshio, Curentul Pacificului de Nord, Curentul Californiei și Curentul Ecuatorial de Nord, care se mișcă în direcția ceasornic.

În inima acestui vortex se găsește o zonă de presiune ridicată și un calm atmosferic în care curenții își încetină mișcarea. Tot materialul flotant provenit de pe coastele asiatice și nord-americane sau eliberat de pe nave este atras către acest centru și rămâne blocat, fără șanse de a se deplasa natural.

California și Japonia sunt puncte de referință în descrierea fenomenului, care se divizează în două grupări majore: una localizată la vest de California și cealaltă la est de Japonia. Aceste două zone sunt legate printr-un coridor de convergență.