Politolog: Două scenarii pentru ieșirea rapidă din criza politică din România

Potrivit Cristian Pîrvulescu, criza politică curentă din România este consecința unei erori fundamentale de configurare a coaliției de guvernare, și nu un eveniment conjunctural izolat. Acesta consideră că situația actuală este rezultatul unei „greșeli de programare” structurale.

Situația politică din România a ajuns într-un impas grav, după ce Partidul Social Democrat a confirmat că își retrage sprijinul politic pentru premierul Ilie Bolojan, ceea ce a declanșat o criză ce ar putea fi soluționată fie prin intervenția forțelor extremiste din Parlament, fie prin demisia premierului, potrivit declarațiilor unui profesor de științe politice de la SNSPA, pentru News.ro.

Potrivit reprezentanților PSD, legitimitatea lui Bolojan a încetat să mai existe. Declarația a fost făcută în urma unor acuzații aduse de partid.

Citește șiAUR sare în apărarea lui Ilie Bolojan și susține că e citat pentru audieri la DNA Iași. „Nu putem să nu observăm această «coincidență»”

Anunțul oficial al debutului crizei a fost făcut prin intermediul unui comunicat emis de PSD, care a informat că retragerea sprijinului politic acordat premierului Ilie Bolojan a fost oficializată odată cu demisiile miniştrilor săi.

În prezent, social-democraţii consideră că prim-ministrul nu are o majoritate parlamentară, ceea ce înseamnă că „legitimitatea democratică de a conduce Guvernul României” i-a fost invalidată.

În opinia PSD, menținerea unui guvern ineficient constituie o strategie extrem de iresponsabilă, având în vedere indicatorii economici care ridică îngrijorări, cum ar fi intrarea în recesiune, creșterea inflației și scăderea abruptă a consumului.

În ciuda acestui fapt, formațiunea politică a exprimat disponibilitatea de a contribui la crearea unui nou guvern proeuropean, fiind deschisă la posibilitatea numirii unui premier tehnocrat sau politician, cu condiția ca acesta să poată stabili colaborări eficiente cu o majoritate parlamentară durabilă.

Potrivit unui anumit punct de vedere, coaliția actuală este condamnată să eșueze din cauza unei configurări inițiale defectuoase.

„Coaliţia nu funcţionează pentru că de la început a fost greşit programată”

Această afirmație reflectă o problemă profundă care a afectat funcționarea coaliției de la bun început.

În urma unei analize detaliate, Cristian Pîrvulescu, un cunoscut politolog, a accentuat faptul că problemele actuale ale coaliţiei au originea în modul în care funcţia de prim-ministru este reglementată prin acte normative de nivel secundar.

Potrivit acestuia, funcționarea defectuoasă a coaliției este consecința unei programări inițiale incorecte.

„Această coaliţie nu funcţionează în mod normal pentru că de la început a fost greşit programată”

, declară expertul.

Potrivit spuselor lui Pîrvulescu, premierul a dobândit, prin reglementările actuale, atribuții care îl fac să se transforme dintr-un simplu coordonator într-un lider cu tendințe autoritare, în ciuda faptului că, din punct de vedere constituțional, rolul său ar trebui să fie unul de echilibru:

Două modele istorice sunt invocate pentru a explica modul în care premierul României a exercitat puterea în trecut.

• În cazul modelului CDR, se arată că fostul premier avea un rol mai degrabă de coordonator al activității guvernamentale, similar unui dirijor care conduce o orchestră, în căutarea unei armonii comune; un exemplu în acest sens este guvernul condus de Ciorbea, caracterizat prin ședințe lungi și un proces decizional bazat pe consens.
• În schimb, modelul Adrian Năstase reprezintă o schimbare de paradigmă, odată cu modificarea legislației care a permis prim-ministrului să ia decizii unilaterale în situațiile în care nu se putea ajunge la un consens; această abordare este însă considerată de Pîrvulescu un impediment major, deoarece este contrară realității coalițiilor politice.

Nu este oferit.

Un expert în domeniul științelor politice propune o posibilă rezolvare a crizei prin ajustarea mecanismelor de funcționare ale guvernului în conformitate cu principiile coaliției, în loc de a conferi caracter autoritar postului de prim-ministru în România.

În prezent, se conturează două posibilități de rezolvare rapidă a situației politice actuale. Un politolog a identificat aceste două direcții ca fiind cele mai viabile pentru restabilirea stabilității în țară.

În ceea ce priveşte viitorul apropiat, Pîrvulescu identifică două abordări distincte: pe de o parte, PSD se concentrează pe cadrul constituţional şi pe necesitatea unui sprijin politic, iar pe de altă parte, PNL se bazează pe ideea că PSD nu dispune de o majoritate suficientă pentru a înlătura guvernul de la putere.

În ciuda anumitor circumstanțe, un cunoscut expert în științe politice subliniază că primul-ministru nu poate eluda în mod continuu Legislativul:

„Ilie Bolojan nu poate să rămână fără vot de încredere din Parlament”

. Ilie Bolojan se confruntă, așadar, cu această limitare instituțională.

În cadrul eforturilor de a găsi o soluție promptă, au fost identificate două posibile căi de urmat.

Potrivit unui posibil plan de acțiune, două soluții rapide pentru rezolvarea impasului politic sunt sugerate de către un expert în științe politice.

• Prima soluție propusă implică înlocuirea actualului premier cu un tehnocrat independent, strategie care ar putea debloca situația actuală fără să depășească perioada de 45 de zile prevăzută.
• Cea de-a doua soluție, moțiunea de cenzură, deși ar putea încheia criza într-un timp mai scurt, ar putea duce la excluderea PSD la nivel european, datorită colaborării necesare cu AUR.

• Modelul istoric CDR: Profesorul aminteşte că în trecut premierul era doar un „dirijor care a încercat să obţină din partea orchestrei guvernamentale o melodie cât mai apropiată de armonie”, lucru reflectat în modelul guvernului Ciorbea unde şedinţele durau mult, până exista un consens, iar premierul juca rol de mediator.
• Modelul Adrian Năstase: Schimbarea a apărut când legislaţia a fost modificată astfel încât prim-ministrul să poată decide unilateral atunci când nu există consens („concert”), fapt considerat de Pîrvulescu drept „principalul impediment, pentru că este împotriva realităţii coaliţiei”.

• Numirea unui tehnocrat: Un premier independent ar putea debloca situaţia fără a epuiza termenul maxim de 45 de zile.
• Moţiunea de cenzură: Deşi ar putea scurta criza, aceasta ar descalifica PSD la nivel european, deoarece ar presupune o colaborare cu AUR.

În urma noilor evoluții politice, un echilibru delicat al puterii a luat naștere în cadrul Parlamentului, Parlament care devine acum scena unui joc de putere extrem de fragil. Această situație politică complexă și-a găsit, se pare, un arbitru puternic.

În opinia lui Pîrvulescu, cel mai periculos aspect al crizei actuale este reprezentat de funcția de arbitru pe care au dobândit-o partidele cu tendințe extremiste.

Un cunoscut politolog a exprimat critici ferme la adresa situaţiei în care existenţa guvernului este condiţionată de deciziile luate de AUR. Această formaţiune politică utilizează o strategie de „constrângere prin costuri politice” pentru a împiedica orice schimbare în peisajul politic actual.

„şantajul cu costurile politice”

este metoda folosită de AUR pentru a-şi impune voinţa în procesul decizional.

Profesorul subliniază că AUR a dobândit acum rolul de „arbitru al puterii” în România. El adaugă că acordarea unui vot de încredere în Parlament devine o sarcină imposibilă fără sprijinul acestui grup, afirmând în acest context:

„Cei care au devenit arbitri puterii în România (…) sunt cei de la AUR”

.

Pîrvulescu a rămas perplex în urma atitudinii unor formațiuni politice democratice care se arată dispuse să intre în legătură cu grupări pe care el le caracterizează drept extremiste, apreciind că acest fapt constituie o gravă deficiență în ceea ce priveşte concepția politică. În opinia sa, cea mai mare surpriză o reprezintă USR, care, pentru a doua oară în perioada recentă, prin intermediul președintelui Fritz, își exprimă disponibilitatea de a stabili o colaborare cu AUR.

Deși miniștrii din partea PSD își păstrează pozițiile până când decretele vor fi oficializate în Monitorul Oficial, participarea lor la reuniunile guvernamentale va fi sistată. Parlamentul devine arena decisivă pentru viitorul guvernării, unde singura concluzie posibilă pentru politolog este:

„Votul de încredere din Parlament nu poate fi făcut decât cu sprijinul AUR. Punct”

. Această situație politică se bazează pe calcule matematice care sunt imposibil de schimbat.