Povestea lui „Pandelică”, ostașul în armură care apără Bucureștiul de rele. Are o copie „muncitorească” în mahala, lângă Obor. Autor: Alexandru Dimitriu, un mare maestru ornamentalist al României

În centrul orașului București, la vârful clădirii ce funcționează în prezent ca Primărie Sectorului 1, se află o sculptură de importanță culturală. Pe acoperișul acestei structuri, începând din 1936, se găsește o lucrare metalică denumită oficial „Străjerul” sau „Cavalerul înzăuat”. Locuitorii au atribuit acestei figurine metalice numele „Pandelică”.

[libvideo id=”5864261″]În decursul multor ani, aceasta a fost cea mai înaltă construcție arhitecturală din capitală

Clădirea de epocă aflată pe bulevardul Banu Manta nr. 9 se denumește Palatul Primăriei de Verde, fiind de asemenea cunoscută sub denumirea Palatul Comunal al Sectorului de Verde. Denumirea a luat forma în perioada interbelică, când sectoarele din București nu erau numerotate, ci identificate după culori: Verde, Galben, Negru și Albastru.

Citește șiBrașovul caută mii de muncitori din Asia / Peste 5.000 de angajați străini au venit în primele 6 luni ale anului / Cele mai căutate posturi: manipulant de mărfuri, lucrător comercial, ajutor de bucătar și curier

Construcția a avut loc în perioada 1928–1937, adoptând un design neoromânesc monumental, conform proiectelor realizate de arhitecții George Cristinel și Nicu Georgescu, și reprezintă primul clădire din București planificată de la zero pentru a servi ca primărie.

Câteva decenii, cavalerul din vârf a stat pe cel mai înalt punct al unei structuri arhitectonice din Capitală, la 56 de metri, până la construcția Hotelului Intercontinental (88 de metri) și a Casei Presei (fosta Casa Scânteii, 104 metri). 

Pandelică a fost demontat și scos de pe clădire de mulți ani, după ce un incendiu a distrus acoperișul clădirii în 2009. El și-a reluat locul după ce lucrările de renovare s-au încheiat.

Denumit și „Străjerul” sau „Cavalerul înzăuat”, personajul este cunoscut și sub numele de „

„Fratele” mai puțin cunoscut se află pe strada Episcopul Radu, în zona Precupeții Vechi din București, o fostă mahala negustorească aflată nu departe de actualul Bucur Obor, în vârful Casei Alexandru Dimitriu (Casa cu armură), o vilă realizată în stil neoromânesc, construită la începutul anilor ’30 ai secolului trecut. Aceasta înfățișează un cavaler în armură ținând un ciocan în mână, elementul distinctiv pentru breasla meșterilor fierari. 

Strada Episcopul Radu se găsește în București. Fotografia a fost realizată de Vlad Chirea.

Casa, considerată clădire de monument istoric, se numără printre cele mai impresionante din sectorul 2 al Capitalei. Deși recunoașterea ei pe rețelele sociale este mai redusă, statuia atrage o dragoste intensă din partea vecinilor din cartierul care fusese odinioară parte a mahalalei comerciale Precupeții Vechi.

Eu îl numesc Sandu, pentru că doamnele mai în vârstă din cartier îmi spunea acest nume când m-am mutat. Totul era în jurul lui:

«faci prima după Sandu»

,

«treci de Sandu și o iei la dreapta»

,

«casa aia de lângă Sandu»

, iar eu nu știam la ce se referă.

Mergând frecvent pe acea stradă, am descoperit statuia abia la câteva luni după ce am relocat în cartier. Mi-a atras foarte mult atenția și o consider o adevărată operă de artă.

Nu se mai produc asemenea lucruri, iar dacă se fac, nu se mai pun pe case particulare, pentru că ar costa o avere

, afirmă Cristian, un locuitor al zonei.

Armurierul „Sandu”, considerat fratele mai puțin celebru al lui „Pandelică”. Sursa fotografiei: Vlad Chirea. Cele două sculpturi sunt creațiile meșterului Alexandru Dimitriu.

Cele două sculpturi au fost create de Alexandru Dimitriu, maestru tinichigiu ornamentalist, care a conceput ornamente metalice pentru numeroase clădiri din țară, atât publice, cât și religioase și private, printre ele Ateneul Român, Palatul Patriarhiei, Biblioteca Centrală Universitară, Gara de Nord, Palatul Culturii din Iași și Palatul Sturdza din Miclăușeni.

Meșterul respectat a luat naștere în Iași în 1871 și a finalizat studiile la Școala de Arte și Meserii din Copou. Ulterior, s-a perfecționat printr-o bursă de merit la maeștri recunoscuți la nivel mondial din Austria, Germania și Franța, printre ei Ostrihanski, Viltard, Coutelier și Roseleur. Interes

S-a stabilit în București, unde la acea vreme dezvoltarea imobiliară lua avânt și multe clădiri impunătoare erau proiectate de arhitecți renumiți. Meșterul Dimitriu, specializat în ornamentică din fier, a înființat un atelier, care s-a transformat ulterior în Fabrica de Produse Meta­li­ce. Aceasta a produs multe dintre ornamentele metalice de la porțile, gardurile, ferestrele, ușile, acoperișurile și marchizele unor clădiri istorice care pot fi admirate încă în București. De asemenea, firma sa a instalat mii de acoperișuri în oraș cu tablă fabricată regional și ardezie importată din Germania, iar printre tehnicile aduse în țară au fost electroplastia, emailarea şi galvanizarea.

Mai târziu, Dimitriu a fost cooptat de Nicolae Iorga, ministrul instrucțiunii publice, cultelor și artelor în perioada interbelică, pentru a ajuta la dezvoltarea învățământului practic, care să ofere meseriași de calitate unei economii românești în plină dezvoltare. 

În plus, a fondat Casa de Asigurări a meseriașilor-patroni și a preluat rolul de consilier tehnic la Camerei de Industrie și Comerț a României. Meșterul a încetat existența în 1955.