În esență, informațiile din OCDE arată că în România atât mediul familial în care se nasc copiii, cât și școala în care aceștia se înscriu, au un impact foarte mare.
Conform raportului PISA 2025, statutul economic, social și cultural al elevului determină 21,7% din fluctuația rezultatelor la Științe în România, un procent aproape de două ori mai mare decât media OCDE, de 11,5%.
România se găsește într-un grup foarte restrâns de sisteme în care mediul socio-economic este unul dintre cei mai puternici factori de predicție a performanței școlare. În tabelul OCDE, singurul stat cu o valoare mai mare este Zambia, iar Luxemburgul se aliniază nivelului României.
Citește șiDe la oarbă la cockpit: femeia cu peste 200 de ore de zbor
OCDE indică în mod distinct că România aparține grupului de state și economii în care factorul socio-economic clarifică cel puțin 20% din variațiile de performanță, în timp ce media globală a organizației se situează la aproximativ 12%.
Diferența de 122 de puncte se constată între elevii avantajați și cei dezavantajați.
Diferența se accentuează cu atât mai mult atunci când se compară rezultatele elevilor provenind din cele două extreme sociale.
Elevii din România care se află în sfertul cu cele mai bune condiții socio-economice înregistrează scoruri la Științe cu 122 de puncte superioare celor din sfertul cu cele mai slabe condiții socio-economice.
OCDE indică o medie de 85 de puncte pentru această diferență.
Numărul de sisteme care prezintă diferențe semnificative este limitat, iar OCDE clasifică România printre cele opt țări și economii în care diferența dintre elevii privilegiați și cei marginalizați depășește 100 de puncte.
Măsurarea diferenței poate fi ilustrată și într-un alt cadru. OCDE afirmă că în jur de 20 de puncte PISA ar reprezenta, cu toate precauțiile metodologice necesare, viteza medie de învățare a unui an de școală.
Nu indică faptul că diferența de 122 de puncte ar putea fi transformată automat în „ani de școală”, ci subliniază cât de vast este decalajul dintre cele două categorii de elevi.
România se situează printre sistemele în care școala la care ajunge copilul are cea mai mare importanță.
Raportul evidențiază o a doua problemă majoră: diferențele considerabile dintre școli.
Conform datelor OCDE, aproximativ 31% din variația performanței la Științe se datorează diferențelor dintre școli, iar 69% se regăsește în interiorul acelorași școli.
România se află însă la capătul opus. Este una dintre doar zece state și economii în care disparitățile dintre instituțiile de învățământ constituie cel puțin 50% din variabilitatea totală a rezultatelor.
OCDE a indicat explicit zece sisteme educaționale, printre care se numără Zambia, Țările de Jos, Kenya, Bulgaria, Turcia, Rwanda, Ungaria, Slovacia, Germania și România.
OCDE subliniază că un astfel de rezultat arată că sistemul educațional este mai fragmentat din punct de vedere academic, iar elevii cu performanțe ridicate și cei cu performanțe scăzute tind să fie alocați în instituții diferite.
În realitate, rezultatele studenților români variază semnificativ în funcție de școala la care sunt înscriși.
Familia și școala intensifică, în comun, diferențele.
Ambele rezultate trebuie analizate simultan. România prezintă una dintre cele mai puternice conexiuni între statutul socio-economic al familiei și rezultatele școlare. În același timp, există și una dintre cele mai mari diferențe de performanță între școli.
Acest fapt indică prezența unui proces prin care dezavantajele se acumulă: elevii din medii mai vulnerabile tind să fie înscriși mai des în instituții cu performanțe mai scăzute, iar disparitățile dintre școli accentuează deja diferențele existente.
OCDE avertizează că, în situațiile în care o porțiune semnificativă a variației performanței este concentrată între școli, strategiile guvernamentale trebuie să ia în considerare nu doar disparitățile dintre elevi, ci și cele dintre instituțiile în care aceștia studiază.
Număr mic de elevi aflați în condiții dezavantajate reușesc să depășească obstacolul social.
Numărul de elevi români cu dezavantaje socio‑economice care sunt identificați ca „rezilienți academic” în domeniul Științelor reprezintă doar 7%, ceea ce înseamnă că aceștia reușesc să se situeze în primul quartil al performanței naționale, în ciuda condițiilor sociale din care provin. Media comparativă a OCDE este de 11.9%.
România se găsește, potrivit OCDE, în rândul țărilor în care sub 10% dintre elevii dezavantajați obțin această performanță.
Situația devine și mai gravă când se evaluează posibilitatea unor performanțe extrem de scăzute: OCDE indică faptul că, în România, diferența procentuală dintre proporția elevilor dezavantajați și cea a celor avantajați care nu reușesc să atingă nivelul minim la Științe, depășește 50 de puncte procentuale.
Țara românească a trecut pragul de 50% pentru „analfabetism funcțional” în Matematică.
Data obținută în cadrul PISA 2025 generează o nouă avertizare pentru sistemul educațional român. 52% dintre elevii de 15 ani din România nu ating pragul minim de competență în Matematică, iar în domeniul Citirii acest procent se ridică la 48%. În Științe, 46% dintre studenți se află sub nivelul de bază. Potrivit informațiilor publicate marți, 8 septembrie, de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, România se află sub media OCDE în toate cele trei arii evaluate.
În prima ocazie, România trece pragul de 50% al elevilor care nu reușesc să atingă nivelul 2 la Matematică, standardul minim de competență stabilit de OCDE pentru această disciplină.
Numărul de elevi români care au obținut cel puțin nivelul 2 la Matematică se ridică la 48%, în timp ce media la nivelul OCDE este de 65%. Astfel, 52% dintre aceștia se află sub această limită.
COMENTARII / 0