Prețul gazelor pe piața europeană atinge cel mai înalt nivel din 3 ani

Preţurile de referinţă ale gazelor naturale din Europa au atins miercuri un nou maxim, ajungând la cel mai mare nivel din ultimii trei ani, pe fondul blocajului transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz şi al nivelului scăzut al rezervelor înainte de sezonul rece.

Pe piața europeană, prețul gazelor a urmat o tendință ascendentă constantă și a atins, în ziua de miercuri, peste 87 euro/MWh. Acest nivel reprezintă recordul din ultimele trei ani, fiind cu 176% superioară valorii din aceeași perioadă a anului precedent, conform informațiilor din Trading Economics, preluate de HotNews.

Se referă la prețurile gazelor naturale negociate la hubul olandez TTF, principala referință pentru piaţa europeană.

Citește șiNIBIRU, distins cu Premiul de Excelență al Hospitality Culture Institute la Romanian Hospitality Awards 2026 (P)

Europa a epuizat rezervele

Blocajul din Strâmtoarea Ormuz a determinat cea mai mare întrerupere a aprovizionării globale cu energie din istoria recentă, iar mecanismele care au asigurat până acum protecția energetică a Europei încep să se slăbească, potrivit unei analize realizate de McKinsey Global Institute.

Conform autorilor studiului, criza din Strâmtoarea Ormuz a eliminat din piață 14% din oferta globală combinată de petrol și gaze, o proporție care peste două ori mai mult ca pondere decât șocurile petroliere din anii ’70.

Consumatorii din Europa au resimțit intens impactul, în special în legătură cu costurile combustibililor în sezonul estival, când oamenii pleacă în vacanță și cererea crește. Pe măsură ce sezonul rece se apropie, cea mai alarmantă problemă se transformă în costurile gazelor. La sfârșitul lunii August, prețurile de referință ale gazelor din Europa erau aproape de dublul valorii din anul precedent, iar acumularea stocurilor pentru iarna a încetinit, subliniază analiza citată.

Mecanismele care au atenuat impactul încep să prezinte semne de oboseală, pentru că la nivel global s-au consumat din stocuri aproximativ o jumătate de miliard de barili de petrol, iar presiunea s-a transferat asupra rafinării, arată raportul McKinsey.

Stocurile de produse rafinate se situează sub nivelul stocurilor de țiței, iar în iulie rezervele europene de combustibil pentru avioane au atins cel mai mic nivel din ultimii cinci ani.

Multe state membre UE se încadrează în categoria „importatorilor protejați”, cu un mix energetic diversificat și rezerve importante. Statele din această categorie depind însă de importuri, în medie, pentru 70% din energia consumată. Criza a accelerat deja măsuri structurale: Comisia Europeană a lansat AccelerateEU, iar mai multe țări își diversifică rutele de aprovizionare cu gaze, atât prin infrastructură nouă pentru importul de gaz natural lichefiat, cât și prin Coridorul Vertical, care conectează sistemele de conducte existente din regiune. 

În același interval, studiul indică că vânzările de mașini electrice din Uniunea Europeană au înregistrat o creștere de peste 30% în al doilea trimestru din 2026.

România dispune de un avantaj semnificativ, însă nu se află izolată.

„România are un avantaj important: produce o mare parte din gazele pe care le consumă. Însă producția internă nu ne izolează de volatilitatea prețurilor europene. De aceea, securitatea energetică trebuie tratată ca o prioritate comună: la nivel național, prin infrastructură, interconectări și rezerve, iar în mediul privat, prin eficiență și flexibilitate în aprovizionare. Pentru companii, investițiile în surse alternative și optimizarea resurselor energetice devin o asigurare care aduce și randament”, a declarat Cezara Lisman, Associate Partner, McKinsey & Company. 

Conform raportului, firmele sunt îndemnate să evalueze punctele slabe din domeniul consumului de energie, al resurselor esențiale și al lanțurilor de aprovizionare, și să adopte flexibilitate în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime, selecția furnizorilor, locațiile de producție, operațiunile logistice și acordurile contractuale. Adoptarea celor mai bune standarde ar putea diminua cheltuielile energetice ale sectorului industrial cu până la 600 de miliarde de dolari anual, la scară mondială.

Până la 2030, acțiunile în desfășurare sau în negociere ar putea să compenseze de la 35% la 70% din fluxurile de petrol care traversau strâmtorile de la Ormuz înainte de criză, în special prin conducte ce evită strâmtorile, și nu prin înlocuirea petrolului provenit din Golful Persic. Riscul nu se limitează la Ormuz, pentru că două treimi din comerțul global de energie traversează strâmtori și canale maritime esențiale, avertizează experții.

Următoarea criză energetică ar putea avea ca sursă aparatele și bateriile

În același timp, următoarea criză energetică ar putea fi declanșată nu numai de petrol, ci și de echipamente, baterii sau minerale critice.

„Pe măsură ce vechile dependențe se diminuează, vor apărea altele noi. Electrificarea și producția internă pot reduce dependența de combustibilii importați și expunerea la punctele geografice critice de tranzit. Totuși, acestea ar putea genera alte dependențe de lanțurile de aprovizionare cu minerale critice și tehnologii cu emisii reduse, chiar dacă de o natură diferită”, arată documentul menționat.

reconfigurarea fluxurilor comerciale elimină anumite dependențe, însă generează altele noi.

„Securitatea energetică nu ține atât de eliminarea dependențelor, cât de asigurarea faptului că acestea nu se transformă în vulnerabilități critice”.

Majoritatea componentelor din domeniul energiei regenerabile sunt furnizate în principal de China. În anul precedent, Agenția Internațională pentru Energie a subliniat că dependența de importurile tehnologice din China reprezintă un riscul.

În contextul unei posibile fragmentări geopolitice, investițiile în energie solară ar putea înregistra o creștere de 20-25%, iar costurile asociate stocării în baterii ar putea crește cu 40-50% în UE și SUA. În același timp, prețurile gazelor din Europa ar putea urca cu 10-15% față de scenariul de referință.