Primăvara 2026 întârzie: De ce echinocțiul nu mai are loc pe 21 martie

Data de 21 martie este adesea asociată cu începutul primăverii, însă realitatea este diferită. De fapt, începând cu anul 2012, echinocțiul de primăvară are loc pe 20 martie și va continua să cadă pe această dată până în 2047. Ulterior, din 2048, această dată va fi mutată pe 19 martie, potrivit Futura Sciences.

20 martie va fi ziua în care va avea loc echinocțiul de primăvară în acest an, potrivit calculelor efectuate de Laboratorul Temps Espace din Franța.

Vineri, la ora 15:45:57, ora Parisului

Citește șiNu banii, nu diploma. Ce decide cât de bine învață copilul tău

este momentul exact al acestui eveniment, stabilit cu mare precizie de specialiști.
Acest moment va marca începutul primăverii în emisfera nordică.

Se ridică întrebarea: Care este adevărata natură a echinocțiului?

Echinocțiul are originea în limba latină, unde termenii aequus (însemnând egal) și nox (referitor la noapte) sunt utilizați. Durata zilei și a nopții sunt egale la momentul echinocțiului. În această perioadă, poziția Soarelui se află la punctul de intersecție dintre planul ecliptic – care este determinat de traiectoria Pământului – și planul ecuatorial celest.

În același timp, echinocțiul de primăvară are loc în emisfera nordică și echinocțiul de toamnă în emisfera sudică.
Acest fenomen se produce concomitent în cele două emisfere ale planetei.

Motivul pentru care această dată se modifică în fiecare an este strâns legat de mișcarea Pământului în jurul Soarelui. Echinocțiul de primăvară are loc atunci când ziua și noaptea au aproximativ aceeași durată, un fenomen care se produce de două ori pe an. Anul acesta, 2026, primăvara nu începe pe aceeași dată calendaristică în fiecare an. Cauza acestui fenomen ține de faptul că Pământul se deplasează pe o orbită eliptică în jurul Soarelui, ceea ce face ca 21 martie să nu mai fie data la care începe primăvara în fiecare an.

Durata unei rotații complete a planetei noastre în jurul Soarelui este de aproximativ 365,242 de zile, o perioadă care diferă de 365 de zile cu o fracțiune considerabilă. Această discrepanță rezultă într-o variație de aproximativ 6 ore pe an pentru datele echinocțiilor și solstițiilor. Pentru a compensa parțial această diferență, anii bisecți sunt introduși, însă compensarea nu este perfectă.

Perioada de iarnă care a luat sfârșit recent a avut o durată de 88 de zile, 23 de ore și 43 de minute, fiind puțin mai scurtă decât perioada medie obișnuită.