Primul Ulise din istoria cinematografiei! Acum 121 de ani, un regizor francez a jucat rolul eroului și s-a luptat cu un ciclop uriaș într-un film de numai 4 minute (P)

Georges Méliès, magicianul care a adus Ulise pe marele ecran În 1905, cinematografia avea abia 10 ani de la primele proiecții publice ale fraților Lumière,...

Georges Méliès, magicianul care a adus Ulise pe marele ecran

În 1905, cinematografia avea abia 10 ani de la primele proiecții publice ale fraților Lumière, iar filmele erau încă spectacole scurte, prezentate adesea în săli de varietăți și la bâlciuri. În această lume aflată la început, Georges Méliès era deja un nume celebru. Francezul, născut în 1861, provenea din lumea iluzionismului și transformase camera de filmat într-un instrument capabil să producă miracole. În 1902 realizase „Călătorie pe Lună”, filmul în care o rachetă se înfige în ochiul Lunii, una dintre cele mai cunoscute imagini din istoria cinematografiei.

După trei ani, regizorul Méliès a tras inspirație din „Odiseea” lui Homer pentru a crea filmul „L’Île de Calypso: Ulysse et le géant Polyphème”, care a fost tradus în limba română sub titlul „Insula lui Calipso: Ulise și uriașul Polifem”. Filmul a fost un scurtmetraj fără dialog, cu o durată de aproximativ 4 minute, produs de compania sa, Star Film. În catalogul companiei, filmul era înscris sub numerele 750–752 și era destinat distribuției globale, fiind prezentat și sub denumirea engleză „The Mysterious Island”.

Citește șiImagini rare cu fiul artistei Corina Bud. Robin a împlinit 18 ani, iar mama lui i-a transmis un mesaj emoționant. „Ești cea mai mare iubire a mea”

Un element remarcabil este faptul că Méliès nu s-a limitat la regia filmului. Conform Cinematecii Franceze, el a jucat în mod direct rolul Ulisei, transformându‑se astfel într‑unul dintre primii interpreți care au insuflat viață eroului homeric în cinematografie.

Dacă vrei să afli povestea originală, „Odiseea” lui Homer constituie primul titlu din seria „Cărți Fundamentale” publicată de Editura Litera. Epopeea narativă descrie un drum de 10 ani al eroului către Itaca, în urma conflictului troian, iar Méliès a redus această aventură la un spectacol de doar câteva minute.

Calipso îl atrage pe Ulise, însă din adâncurile peșterii iese un ciclop uriaș.

Filmul începe cu Ulise întors pe insula lui Calipso, unde adoarme în apropierea unei grote. Nimfele îl descoperă și încearcă să-l țină acolo, acoperindu-l cu flori și înconjurându-l cu muzică și dans. Calipso își face apariția și încearcă să-l atragă în interiorul peșterii. Întâlnirea romantică se transformă brusc într-un spectacol de groază.

Din întuneric apare o mână gigantică, urmată de capul monstruos al ciclopului Polifem. Uriașul își scoate fața prin deschiderea grotei și blochează intrarea cu trupul său. Ulise nu fuge, ci își ia arma și atacă singurul ochi al monstrului. După confruntare, Polifem dispare, iar eroul încearcă să părăsească insula. Calipso îl urmărește și încearcă să-l oprească, însă reușește să-i smulgă doar mantia.

„Odiseea”, inclus în setul „Cărți Fundamentale” publicat de Editura Litera, fac posibilă identificarea scenelor originale și a diferențelor dintre epopeea clasică și versiunea filmică din 1905.

Totul se desfășoară în jurul a 4 minute. Nu există nicio replică înregistrată, iar narațiunea se transmite prin gesturi scenice, decoruri pictate și efecte vizuale. Pentru publicul din 1905, apariția unei mâini colosale și a unui monstru cu un singur ochi constituia un spectacol remarcabil.

Există totuși un detaliu care modifică radical modul în care se privește filmul. Méliès a combinat două secțiuni distincte din epopeea lui Homer. În Odiseea, Ulise întâlnește Polifem pe insula ciclopilor, iar la un moment ulterior, îl cunoaște pe Calipso pe insula Ogigia. În narațiunea originală, cele două personaje nu se întâlnesc niciodată simultan.

Regizorul a omis această diferență și a realizat o singură aventură, în care apare o femeie seducătoare și un monstru înfricoșător. Această alegere a fost perfectă pentru cinematografia de început, unde spectacolul vizual era adesea mai important decât fidelitatea față de sursa literară.

În ce fel a reușit Méliès să creeze un ciclop uriaș fără a recurge la efecte digitale?

În zilele noastre, creativitatea monștrilor din film este adesea susținută de tehnologia grafică digitală. În anul 1905, Méliès nu dispunea de calculatoare, ecrane verzi sau programe de animație. Totuși, el posedă experiența unui iluzionist și avea o cunoaștere aprofundată a mecanismelor scenice.

În scopul apariției ciclopului, regizorul a utilizat decoruri special concepute, elemente mobile și trucuri efectuate în timpul înregistrării. Ochiul Polifem era animat prin fire, ca o marionetă, iar mâna uriașă a creaturii ar fi putut fi, de fapt, mâna lui Méliès, filmată și inserată în scenă pentru a părea enormă.

Cei care doresc să contrasteze filmul cu textul original pot accesa Odiseea în setul „Cărți Fundamentale” oferit de Editura Litera, disponibil atât prin cumpărarea fiecărui volum separat, cât și printr-un abonament.

În realizare se recurgeau la metode distincte ale regizorului, precum supraimpresiunile, întreruperea și relansarea camerei pentru a modifica elementele din cadru, alături de tranziții lente între imagini. Aceste tehnici îi permiteau să facă ca personajele să apară sau să dispară și să reconfigureze decorurile în fața spectatorilor.

Méliès provenea din domeniul spectacolelor de magie, iar filmele sale păstrau esența atmosferei teatrului de iluzionism. Camera era amplasată frontal, ca și cum privitorul ar fi observat o scenă, iar acțiunea avea loc în decoruri meticulos realizate. Această fuziune a teatrului, a magie și a tehnicii foto-luminoase l-a consacrat ca unul dintre cei mai importanți inovatori ai cinematografiei.

Un cercetător academic axat pe portretizarea Antichității în cinematografia mute examinează această producție și subliniază modul în care Méliès a ales cele mai impresionante părți ale epopeii. În opinia sa, întâlnirea dintre Ulise, Calipso și Polifem nu trebuia să urmeze cronologia lui Homer, ci să genereze uimire, emoție și amuzament.

Filmului a fost adus în Statele Unite și este încă vizionabil în zilele noastre.

Méliès nu a permanat doar ca o simplă curiositate franceză. Compania Star Film își expedia producțiile și pe piețele internaționale, iar filmul „L’Île de Calypso” a fost difuzat în Statele Unite sub denumirea „The Mysterious Island”. În arhiva GRIMH există o mențiune a filmului în ziarul american „The New York Clipper”, datată 2 decembrie 1905.

Filmul măsura în jur de 70 de metri, o dimensiune care permitea un show de câteva minute, depinzând de viteza de proiecție. În acea vreme, lungimea filmelor nu era uniformă ca astăzi, iar operatorii aveau posibilitatea de a modifica ritmul imaginilor.

Un alt aspect notabil constă în conservarea filmului. Numeroase producții din primii ani ai cinematografiei au dispărut din cauza deteriorării peliculelor sau a distrugerii copiilor. „L’Île de Calypso” se găsește însă printre filmele lui Méliès care au supraviețuit și pot fi analizate în prezent.

Mai bine de un secol de la producție, acest scurtmetraj servește ca o dovadă a modului în care cinematografia a început să transforme marile povești literare în imagini. Pentru Méliès, Ulise nu era doar un erou antic, ci și personajul ideal pentru un spectacol plin de monștri, magie și efecte imposibile.

În 1911, industria cinematografică italiană se pregătea să producă o versiune mult mai extinsă a „Odiseei”, având o lungime de 44 de minute în ediția restaurată. Totuși, experimentele lui Méliès reprezintă unul dintre primele încercări în care aventurile eroului homeric au fost transmise pe ecran.

În anul 1905, Ulise nu a recurs la o superproducție hollywoodiană pentru a confrunta Polifem. Doar 4 minute, un decor teatral, câteva trucuri ingenioase și imaginația unui magician au fost suficiente pentru a transforma pentru totdeauna istoria cinematografiei.

COMENTARII / 0