Peste 77% din cazurile de rujeolă din Uniunea Europeană au fost înregistrate în țara noastră. Dezinformarea de pe rețelele sociale a adâncit neîncrederea părinților în sistemul medical, iar studiile de teren arată că peste jumătate dintre copiii din mediul rural ratează schemele esențiale de imunizare. Frica de reacții adverse și epidemia de opinii din online blochează chiar și administrarea dozelor de rapel. Prof. dr. Mihai Craiu, șef de secție la Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului Alessandrescu-Rusescu (INSMC), analizează, într-un interviu pentru Libertatea, din perspectiva a peste 37 de ani de experiență în pediatrie, capcanele analfabetismului digital, presiunea din cabinete și poveștile traumatizante ale copiilor care ajung la terapie intensivă din cauza unor boli ce puteau fi evitate prin vaccinare.
Teama de reacții adverse la vaccinuri a înlocuit frica de boli grave: Ce îi sperie, de fapt, părinții
Frica de a se vaccina nu se formează în absența cauzelor, și este susținută de dezinformare, bariere culturale și temeri privind reacțiile adverse.
Citește șiOra de culcare poate afecta pierderea în greutate: ce arată noul studiu
Datele celui mai recent studiu calitativ „Bariere în calea vaccinării în mediul rural din România”, realizat de Departamentul de Sănătate Publică din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în cadrul programului „Sănătatea mamei și a copilului” implementat de Organizația Salvați Copiii România, arată că fricile părinților față de vaccinare variază de la anxietatea imediată provocată de reacțiile adverse minore, cum ar fi febra sau stările de agitație după administrare, până la mituri grave amplificate de mediul online.
ROR reprezintă un vaccin al cărui principal obstacol rămâne frica nejustificată de asocierea cu autismul sau alte tulburări de dezvoltare. Vaccinarea anti-HPV este adesea respinsă din cauza dezinformărilor privind infertilitatea sau posibilitatea de a provoca alte tipuri de cancer. În plus, se suprapun un scepticism amplu, intensificat în era post-COVID-19, și o subestimare crescută a riscului real, deoarece părinții se concentrează pe un copil sănătos și nu recunosc gravitatea unor boli devastatoare cum ar fi difteria, poliomielita sau complicațiile pneumococice.
Libertatea întreabă: Ce frică ascultați cel mai des la mamele și tații copiilor mici?
Prof. dr. Mihai Craiu: Cea mai frecventă spaimă este legată de potențialele efecte adverse ale vaccinării, plecând de la narative răspândite în special în social media. Din păcate, teama privind efectele devastatoare ale unor boli extrem de severe cum ar fi poliomielita, tetanosul sau difteria a dispărut complet, iar unii părinți nici nu au auzit de efectele severe ale unora dintre maladiile prevenibile prin vaccinare. Este mai probabil să găsim părinți care au auzit despre meningita meningococică, deoarece au citit sau au văzut la TV știri despre rare cazuri mortale, dar nu știu absolut nimic, dar nimic! despre difterie.
Libertatea: Ce acțiuni întreprindeți dacă un părinte aduce informații obținute de pe internet, care contravin recomandărilor medicale?
Prof. dr. Mihai Craiu: Încerc să ascult liniștit până la capăt. Dacă narativul respectiv este urmat de o întrebare legitimă, încerc să răspund clar, suficient de scurt și de simplu și să ofer surse oficiale, pentru o posibilă lectură ulterioară, dacă acel părinte dorește să se informeze mai mult.
Dacă un părinte, de obicei în aceeași categorie de vârstă ca fiul meu, intră în cabinet și mă abordează într-un mod condescendent referitor la o postare pe TikTok a unui influencer sau a unei personalități publice, fără pregătire medicală, și mă întreabă, fără să aștepte un răspuns, dacă am consultat prospectul vaccinului X, eu mă retrag cu grație. Îi ofer să-l asist cu altceva și evit să escaladez tensiunea. Aceeași
Libertatea: Ce schimbare semnificativă ați detectat la generația de părinți din prezent?
Prof. dr. Mihai Craiu: Cred că cea mai mare diferență față de perioada anterioară pandemiei COVID-19 este scepticismul. Părinții își construiesc perspective asupra vaccinării prin prisma opiniei din bula informațională, culturală și socială în care se află. Neîncrederea în vocea autorităților devine din ce în ce mai mare și acum asistăm la o polarizare a percepției asupra fenomenului prevenției prin vaccinare. Există din ce în ce mai puține opinii echilibrate, bazate pe dorința de dialog și învățare, și o din ce în ce mai evidentă acumulare la una dintre extreme: fie este demonizată vaccinarea, fie este îmbrățișată fără nicio întrebare. Și asta este foarte grav pe termen lung, deoarece în acest univers polarizat, cei care vor pune întrebări legitime despre anumite aspecte ale vaccinării vor fi blamați din ambele părți ale spectrului de percepții. Și vor fi din ce în ce mai puțini.
Capcana prezentului: „Văd doar copilul sănătos de acum”
Libertatea: Ce factori determină părinții să întârzie vaccinarea, uneori, chiar dacă doresc să facă ce este mai bine pentru copil?
Prof. dr. Mihai Craiu: Cel care amână vaccinarea de fapt nu înțelege cu ce se confruntă în scenariul dat! Părinții care sunt atât de ferm convinși că vaccinarea este nocivă și că aceasta este un proces malefic al unei industrii care le vrea cu tot dinadinsul răul sunt imposibil de convins despre existența riscurilor. Aceștia au în față un copil sănătos ACUM și nu pot și nu vor să își asume un risc perceput, într-un viitor greu anticipabil la momentul în care trebuie să accepte vaccinarea. Un astfel de părinte nu vrea să piardă ce are ACUM, fără să se gândească la faptul că sugarul său va crește, va merge în colectivitate, va călători, va fi expus riscurilor infecțioase care se modifică semnificativ în această lume. Acești părinți văd doar copilul sănătos de acum și refuză să se gândească la faptul că bunele lor intenții nu pot fi garanții absolute pentru un viitor incert.
Libertatea: Ați întâlnit părinți care au regretat că au amânat vaccinarea? Ce le-a schimbat modul de a privi lucrurile?
Prof. dr. Mihai Craiu: În calitate de specialist în urgențe, am constatat că poveștile dureroase ale părinților, care au suferit traume cauzate de boli prevenibile prin vaccinare, apară mult mai frecvent decât mi-aș fi dorit. În multe rânduri, am împărtășit cu studenții și rezidenții mei exemple concrete de copii care au suferit complicații de viață din cauza infecțiilor invazive provocate de pneumococ, rujeolă, gripă sau tuse convulsiv
Doar pentru a aduce un scenariu real, doresc să prezint următoarea întâmplare: este vorba despre povestea unei fetițe de aproape 4 ani, prezentată la noi la INSMC în Compartimentul de Primiri Urgențe, pentru febră extrem de mare, peste 40 grade Celsius, tuse, respirație dificilă și stare foarte gravă. A fost adusă de tatăl ei. Evaluarea complexă a dovedit că aceasta avea o pneumonie complicată cu un revărsat pleural masiv, pe partea dreaptă. I-am explicat tatălui gravitatea bolii în termeni simpli („are pneumonie complicată cu apă la plămâni”) și am cerut acordul informat pentru efectuarea unei puncții aspirative, ca să scoatem acel fluid purulent. Pe toată durata procedurii, tatăl a cerut să fie prezent și a susținut și îmbărbătat fetița.
Peste câteva zile, când am primit de la laboratorul național de referință răspunsul (fetița avea infecție cu Streptococcus pneumoniae serotip 9V), am mers să discut cu tatăl. Când i-am explicat că fetița lui avea o infecție care era inclusă în vaccinul pneumococic utilizat la acea dată, tatăl s-a schimbat la față și efectiv a leșinat. Apoi am aflat că medicul lor de familie îi avertizase despre riscul unei infecții invazive cu pneumococ asociat începerii grădiniței, iar tatăl refuzase să accepte sugestia! Mă uitam cu emoție la dânsul cum repeta monoton: „nu știu cum o să mai dau ochii cu medicul nostru de familie…”.
Imunitatea se dobândește în același fel ca și învățarea la școală
Libertatea: În afara datelor statistice și a sfaturilor medicale, ce informații doriți să înțeleagă părinții despre importanța vaccinării?
Prof. dr. Mihai Craiu a comparat vaccinarea cu procesul educațional: că vaccinarea este ca mersul la școală. El subliniază că trebuie să progresăm pas cu pas, începând cu provocări mai ușoare, asemenea grădiniței și ciclului primar, pentru a putea aborda exerciții mai dificile ulterior. Niciun copil nu are un sistem imunitar pregătit la naștere; acesta poate învăța doar prin confruntarea cu agentul patogen. În timpul bolii, complicațiile pot interveni, iar în timpul vaccinării, un „musafir nedorit” este neutralizat sau eliminat complet. Dacă primim primul contact cu agentul la vaccin, vom fi capabili să facem față cu succes situației reale, cu riscuri mult mai reduse.
Vaccinarea reprezintă un element esențial pentru întreaga societate, deoarece există persoane care nu pot fi imunizate din motive medicale sau din cauza vârstei. Imunizarea unui număr considerabil de copii garantează protecția comunitară.
Rujeola reprezintă un pericol major în România, iar dezinformarea se răspândește ca o epidemie.
Libertatea: Dacă vă aflați în fața unui părinte care declară
„mie rujeola nu mi se pare atât de gravă”
, ce răspuns ați oferi?
Prof. dr. Mihai Craiu: I-aș spune că mie, ca medic cu peste 37 de ani de experiență, mi se pare gravă. Am văzut copii murind ca urmare a complicațiilor bolii și asta mă face să fiu absolut sigur că este o boală cu potențial foarte grav. L-aș invita să vină la noi la spital să facă câteva zile de voluntariat și s-ar putea să se convingă. Pe cei care sunt dispuși să facă o călătorie i-aș duce la mormântul familiei bunicului soției mele, unde vor putea vedea cu ochii lor inscripția care documentează decesul lui Nicolae, la vârsta de 1 an, ca urmare a rujeolei.
Îmi aduc aminte din anii de facultate cum o infirmieră de la Spitalul 9 a recunoscut imediat de pe hol un copil care avea panencefalită sclerozantă subacută – PESS, o complicație fatală a rujeolei, doar pentru că îl văzuse cum cădea brusc din picioare. Maladia era atât de întâlnită încât o infirmieră recunoștea tabloul tipic. Timpul a trecut, rujeola a devenit mai rară, iar astăzi, din cauza acoperirii scăzute de vaccinare, cazurile de PESS reapar.
Libertatea: O poveste poate demonstra mai clar decât orice cifră de ce prevenția este esențială?
Prof. dr. Mihai Craiu: DA, cele 3 povesti triste din 2025 ale unor persoane din SUA care au murit din cauza complicațiilor rujeolei. Să mori de rujeolă in SUA în anul 2025 este deja… o poveste incredibilă.
Libertatea: De ce este esențial să se urmeze programul de vaccinare și ce amenințări pot rezulta dacă vaccinurile sunt amânate?
Prof. dr. Mihai Craiu: Calendarul Național de Vaccinare joacă un rol crucial în diminuarea riscurilor de complicații asociate bolilor prevenibile. În mod similar cu situația accidentelor rutiere, unde utilizarea centurii de siguranță sau a căștii de protecție este esențială, în cazul bolilor transmisibile, esențial este să fim vaccinați în momentul apariției bolii. Vaccinarea reduce severitatea complicațiilor, nu elimină boala în sine, în majoritatea situațiilor.
Îi sfătuiesc părinților care aleg să
mai aștepte puțin
să discute de mai multe ori cu medicul în care au încredere și să stabilească un moment precis în care vor decide, fără a amâna la nesfârșit.
Rata de imunizare a căzut în mediul rural
În România, acoperirea vaccinală a căzut drastic, iar diferențele dintre zonele urbane și cele rurale devin alarmante: în mediul rural, 48,9% dintre copii au primit DTP, 52,1% au primit vaccinul antipneumococic și 58,2% au administrat prima doză de ROR, potrivit unui studiu recent realizat de Salvați Copiii.
Mai mult de 75% din toate cazurile de rujeolă raportate în Uniunea Europeană provin din România. Semnalul de alarmă pus în mișcare de dr. Mihai Craiu și reacția surprinzătoare a lui RFK jr.
COMENTARII / 0