Profesorul de sociologie Bogdan Bucur de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative a oferit o perspectivă asupra impactului etichetelor în interviu acordat publicului HotNews. Potrivit acestuia, atunci când o persoană este catalogată drept „șobolan”, această etichetă îi influențează identitatea socială, având implicații asupra bunăstării gospodăriei.
„Dacă cineva este etichetat ca șobolan, capătă identitatea de șobolan, iar după cum știm, șobolanii afectează prosperitatea gospodăriei, deci trebuie eliminați, pentru că altfel rămâi fără provizii”
. Această declarație se referă la strategia folosită de premierul Ilie Bolojan și membrii PSD în cadrul confruntărilor politice.
Citește șiNicușor Dan, apel la implicarea mediului universitar în dezbaterea publică: Dacă neglijăm să fim acolo unde societatea este, atunci vom trăi în două realități paralele
Analizând recentele discursuri din spațiul public, un cunoscut profesor de sociologie consideră că expresia folosită este o figură de stil care împrumută din repertoriul de dezumanizare al regimurilor totalitare.
Bogdan Bucur este profesor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, unde are în coordonare programul de masterat Sociologie aplicată: devianță și ordine socială.
În cadrul unei discuții la postul de radio public, Ilie Bolojan a făcut o comparație între clienții de partid ai companiilor de stat și rozătoarele care consumă rezervele alimentare stocate.
„Când am deschis cămara statului, am găsit niște șobolani care rod proviziile și am pus lumina pe ei. Și asta a deranjat”
a declarat el.
Expresia premierului a fost văzută de mulți ca o referire indirectă la membrii PSD, chiar dacă nu a fost menționată nicio legătură directă. Anumiți oameni au tras această concluzie fără ca premierul să fi făcut o declarație explicită în acest sens.
Pe Facebook, Bogdan Trif, deputat din partea PSD, a postat o imagine care-l prezintă pe Bolojan ca fiind un șobolan.
În urma difuzării online a numeroase imagini de acest fel, având ca țintă reprezentanții de vârf ai PSD, reprezentanții partidului au decis să depună plângeri atât la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cât și la Parchet.
În urma unei întrebări adresate duminică seară la postul de televiziune B1, primul-ministru a oferit clarificări privind afirmația sa referitoare la „șobolanii din cămară”.
„Mă refeream la zone din statul român parazitate sistemic, unde pentru că am pus reflectoarele pe ei, am luat măsuri, nu mai pot continua această parazitare. Asta a deranjat. Cei care erau acolo aveau susțineri politice. Eu nu îmi permit să arunc cu noroi într-un partid sau în altul”
a declarat el. Această declarație a fost făcută în urma speculațiilor că ar fi avut în vedere PSD atunci când a făcut această afirmație.
O evaluare critică a afirmat că respectiva declarație prezintă anumite probleme din perspectiva valorilor democratice.
„O etichetă nu doar că descrie, ci produce identitatea socială”,
a adăugat un anumit profesor de sociologie, care a ales să comenteze afirmațiile făcute de Bolojan.
În același timp, acesta a considerat că anumite reacții ale contestatarilor săi au fost exagerate.
„Declarația este criticabilă din punct de vedere democratic”
În opinia profesorului Bogdan Bucur, afirmația făcută de Ilie Bolojan despre anumiți indivizi care afectează stocurile de alimente ridică semne de întrebare în ceea ce privește adecvarea sa ca politician.
Nu este ok
, consideră el, chiar dacă adepții lui Bolojan ar putea aprecia această declarație pentru eficiența sa retorică și impactul său politic, efectele sale asupra discursului democratic fiind, în mod evident, criticabile.
Afirmația sa implică faptul că anumite regiuni ale țării sunt afectate atât sistemic, cât și din punct de vedere economic. Bolojan a ilustrat această idee prin metaforă, sugerând că o parte din resursele economice ale statului sunt irosite de clasa politică, inclusiv de el însuși, în perioada în care a fost în funcție. Acest lucru ridică întrebări despre gestionarea resurselor publice.
Utilizarea unei metafore care implică animalizarea în discurs public are efectul de a deprecia dezbaterea, coborând-o la un nivel care provoacă repulsie și degradare. Oricum ar fi fost, o comparație cu o primată, fie ea maimuță, gorilă sau alta, ar fi rămas una criticabilă și inadecvată.
În realitate, această expresie nu constituie doar o figură retorică banală din domeniul administrației, ci mai degrabă o metaforă cu implicații simbolice care dezumanizează persoanele cărora li se adresează. Deși critica nu se îndreaptă în mod direct către o persoană anume, ci mai degrabă către un sistem, acest tip de discurs politic favorizează crearea unui mediu în care oamenii sunt percepuți ca niște paraziți, în loc de actori politici responsabili.
Oricine primește o etichetă devine, într-un anumit sens, acea etichetă, a afirmat un profesor de sociologie.
Acesta a criticat recentă declarație a lui Bolojan referitoare la „șobolanii din cămară”, însă a și punctat limitele în ceea ce privește reacțiile contestatarilor săi.
„Dacă cineva este etichetat ca șobolan, capătă identitatea de șobolan”
În urma remarcilor premierului, au apărut online imagini satirice care asociază sigla PSD cu rozătoarele, inclusiv un material video creat cu ajutorul inteligenței artificiale în care Sorin Grindeanu, liderul social-democraților, este înfățișat ca o rozătoare. Este acesta un rezultat direct al afirmațiilor premierului?
Da, acesta este efectul.
La SNSPA, unde coordonez un program de masterat intitulat „Sociologie aplicată: devianță și ordine socială”, Howard Becker, un autor influent în sociologia devianței și creatorul teoriei etichetării, arată că o etichetă nu se limitează la a descrie, ci construieste identitatea socială; în consecință, generează și comportamente corespunzătoare etichetei atribuite.
Atribuirea etichetei de „șobolan” unei persoane are drept rezultat dobândirea unei identități sociale nefaste, șobolanul fiind considerat un factor dăunător bunăstării unei gospodării. Acest lucru este evident pentru toată lumea, la fel cum este clar că astfel de indivizi trebuie înlăturați pentru a preveni pierderea resurselor.
În urma unei asemenea condamnări jignitoare, consecințele acesteia se repercutează asupra sa.
Legislația interzice comportamentele antisemite datorită impactului lor degradant. În anumite contexte politice, aceste etichete ofensatoare au puterea de a modela realitatea socială. Ele pot da naștere unor consecințe nedorite, precum violența și ofensele îndreptate împotriva persoanelor catalogate drept șobolani, generând astfel un climat de teamă și nesiguranță.
Referitor la afirmația Bolojan, mă tem că nu putem stabili cu claritate ce grup anume este vizat de expresia „șobolan care consumă resursele statului”. În urma analizei actelor normative adoptate, observ că sunt vizate multiple categorii sociale, printre care profesori, studenți, persoane vulnerabile și femei însărcinate.
Declarația lui Ilie Bolojan și răspunsul Olguței Vasilescu au același impact semantic, însă remarcile doamnei Vasilescu ating o gravitate superioară prin asocierea directă cu persoana premierului. Confruntarea pare să se fi accentuat prin afirmația reprezentantei Partidului Social Democrat:
„Șobolanul cel mare are o singură sprânceană”
. În timp ce domnul Bolojan se referă la șobolani ca specie, doamna Vasilescu particularizează și vizează o singură persoană. Această abordare este considerată o radicalizare a discursului, sugerând o direcție clară, dar cu o țintă precisă.
În opinia unui expert în sociologie, asemănarea invocată de Bolojan între anumite situații și Germania nazistă a fost exagerată de contestatarii săi.
„O etichetă nu doar că descrie, ci produce identitatea socială”
a afirmat sociologul, care a și arătat unde anume cei care îl contestă pe Bolojan au depășit limitele.
În discuția despre radicalizare, anumite opinii din spațiul public au tras paralele între discursul din ultimele zile și cel din epoca regimului nazist. Este o analogie pertinentă? Trebuie abordată cu precauție această chestiune. De obicei, atât presa, cât și figurile politice sunt înclinate să utilizeze comparații incomparabile și excesive. Prin astfel de comparații hipertrofiate, dorința de a sublinia o problemă se răstoarnă. Rezultă că asemenea asemuiri ajung să minimalizeze problema.
În sens strict istoric, comparația completă cu Germania nazistă este exagerată
. Fără echivoc, România 2026 nu este similară cu Germania interbelică sub conducerea lui Adolf Hitler.
Într-un context retoric, această comparație are o bază factuală, chiar dacă a fost folosită în scopuri politice. Propaganda de factură nazistă și antisemită a recurs în mod repetat la metafore precum „șobolan” și „paraziți” cu scopul de a dezumaniza și a delegitima anumite grupuri sociale și naționale, facilitând astfel excluderea și supunerea lor la violență.
Expresia în cauză constituie o metaforă și un mod de a vorbi care nu este doar inadecvat, ci și împrumutat dintr-un arsenal de termeni dezumanizanți, folosiți de numeroase regimuri autoritare. Trebuie să fim atenți, nu numai în ceea ce privește Germania nazistă, ci și în legătură cu regimurile totalitare autohtonе, precum stalinismul românesc, care a utilizat asemenea expresii pentru a descrie categoriile socio-profesionale percepute ca fiind exploatatoare. Îmi amintesc un articol celebru publicat în „Scânteia” care prezenta monarhia ca o pânză de păianjen și pe regele Mihai I ca un păianjen. În esență, acest tip de discurs are rădăcini în mentalitatea dictatorială și totalitară.
În societățile cu tradiții democratice fragile, se observă o tendință de a depășească anumite limite în mod frecvent. „Societățile inconsistente democratic au o tradiție în astfel de sărituri peste cal” este o afirmație care reflectă această realitate.
În societățile românești de după decembrie, se observă o anumită obișnuință cu discursuri publice de acest fel. Da, în general, statele cu un sistem democratic încă în formare au tendința de a se lăsa purtate de valul unor declarații exagerate în spațiul public. Acest fenomen este o caracteristică distinctivă a regimurilor care încă nu s-au consolidat pe deplin din punct de vedere democratic.
În perioada finală a regimului său, Nicolae Ceaușescu a utilizat termenul „huligani” pentru a-i descrie pe cei care militau pentru instaurarea democrației. O declarație a președintelui Iliescu a devenit remarcată și a transformat ulterior într-un cântec, fiind vorba despre „golani”, un termen care are aceeași semnificație ca și „huligan”.
În perioada recentă, un exemplu notabil este cel al Partidului România Mare și al lui Vadim Tudor, care au reprezentat un adevărat incubator, extrem de creativ, al acestui tip de discurs depreciativ. Consider că nimeni nu a fost ocolit de etichetele complet inacceptabile și scandaloase pe care Vadim Tudor și PRM le-au utilizat pe parcursul perioadei postdecembriste. Mai târziu, Liviu Dragnea a făcut referire la comportamentul de șobolan al doi foste prim-ministri, folosind o exprimare similară, fără însă a-i numi în mod explicit.
În urma confruntării dintre Bolojan și Olguța Vasilescu, un nou episod de dispute verbale a izbucnit, caracterizat prin exprimări dure. Această altercație reprezintă mai degrabă o reluare a unor teme cunoscute, decât o noutate, fiind vehiculată într-un mediu online care înlesnește și accentuează tonul agresiv.
Nu este o invenție ceea ce vedem acum, ci o reapariție
, se remarcă, adăugând că acest fenomen demonstrează cum anumite declarații pot reapărea și escalada într-un context digital.
Se ridică întrebarea dacă Trump are un impact asupra tonului agresiv folosit de politicieni în discursurile lor.
– Modul în care președintele Donald Trump s-a comportat recent, de la un anumit videoclip în care fostul cuplu prezidențial american este comparat cu maimuțe, la comentarii jignitoare la adresa liderilor iranieni, are un efect de undă și asupra altor lideri mondiali, determinându-i să adopte o abordare similară?
– Răspunsul este afirmativ și negativ în același timp. În cazul unei națiuni membre UE precum România, răspunsul este nu. În schimb, pentru un stat cu o suprafață și o influență mai reduse, cum ar fi Republica Dominicană, s-ar putea spune că răspunsul este da.
În ciuda acestui fapt, Europa și democrațiile europene resping cu fermitate asemenea manifestări lingvistice. Președintele Trump este sancționat pentru exprimările sale în spațiul public european, unde sunt considerate inacceptabile. Ca atare, standardul de corectitudine politică și de exprimare civilizată nu poate fi reprezentat de figura lui Trump, ci mai degrabă de valorile propriei noastre civilizații occidentale, din care atât Trump, cât și America fac parte integrantă.
Consider că Donald Trump reprezintă o excepție pentru Statele Unite și nu ar trebui să servească drept exemplu. Deși este posibil ca influența sa să se facă simțită și ca anumite persoane să-i imite exprimările regretabile, nu sunt de părere că acest fenomen ar trebui să aibă loc în Europa.
În legătură cu întrebarea dacă vom fi martorii unor episoade similare, precum cel referitor la „șobolani”, răspunsul nu poate fi prevăzut, însă se poate stabili o conexiune cu procesul de deteriorare a sistemului democratic. Este esențial ca presa să fie vigilentă în ceea ce privește astfel de declarații, iar cu cât acestea devin mai frecvente, cu atât mai mult este nevoie de un semnal de alarmă din partea acesteia.
În perioada care a urmat după eclipsarea Partidului România Mare și după trecerea în neființă a liderului acestuia, Vadim Tudor, s-a observat o anumită purificare a discursului public din România, reducându-se astfel incidentele de genul celor la care ne referim acum, în ultimul deceniu. Este de dorit ca schimbul de opinii pe care îl analizăm să fie doar un eveniment izolat; în schimb, dacă asemenea situații se vor repeta, ele vor trebui puse în legătură cu deteriorarea climatului democratic, fenomen extrem de grav.
COMENTARII / 0