Ultimele informații privind sezonul rece 2026-2027 indică o tendință spre temperaturi mai joase și o creștere a ninsorilor în regiunea centrală, sudică și estică a Statelor Unite. Între timp, zona nordică a SUA și partea sudică a Canadei se preconizează cu valori de temperatură peste normal, în timp ce Europa se așteaptă să experimenteze o iarnă predominant blândă și umedă, conform analizei Severe Weather Europe.
În octombrie, datele actualizate pentru sezonul de iarnă 2026-2027 arată o tendință spre mai rece și mai ninsoroasă în sudul și estul Statelor Unite, în timp ce în nordul SUA și în sudul Canadei se preconizează temperaturi peste normal.
În Europa, modelele indică o iarnă în general blândă și umedă, cu șanse mai mari de ninsoare în regiunile nordice și la altitudini mari. Prognoza este influențată de un episod de Super El Niño care, potrivit datelor analizate, se îndreaptă către un vârf de intensitate în luna decembrie 2026. În plus, modelul ECMWF indică o posibilă slăbire neobișnuită a vortexului polar începând de la sfârșitul lunii decembrie și continuând în mijlocul iernii.
Citește șiCele mai ciudate acorduri de înfrățire între orașe. Pe listă sunt localități din România, orașe fictive și jocuri de cuvinte
Actualizarea evoluției prognozei indică o intensificare a activității atmosferice în Statele Unite, prevestind un sezon potențial mai activ în regiunea centrală, sudică și estică a națiunii.
În luna octombrie, informațiile indică o tendință mai rece în zona sudică a Statelor Unite și o probabilitate mai mare de ninsori în majoritatea teritoriului american și în sud‑estul Canadei.
Analiza ultimei prognoze comparativă cu cea precedentă evidențiază o creștere a zonei de presiune scăzută deasupra Statelor Unite și a zonei de presiune ridicată deasupra Canadei. Această evoluție semnalează o intensificare a configurației de iarnă în regiunea americană.
În același interval, se constată întărirea unei anomalii de presiune înaltă peste Europa și apariția unei regiuni de presiune scăzută, mai profundă, situată deasupra Atlanticului. Această structură stimulează o evoluție mai moderată a climatului pe continentul european.
Schimbarea temperaturilor este una dintre cele mai importante în noua prognoză. Sudul Statelor Unite se îndreaptă către o tendință mai rece, în timp ce nordul îndepărtat al SUA și sudul Canadei continuă să aibă o tendință mai caldă.
Prognoza privind zăpada a suferit modificări. Înregistrările din octombrie prezintă o cantitate crescută de zăpadă în majoritatea Statelor Unite și în regiunea sud‑estică a Canadei. Excepțiile constau în zona nordică a Midwestului și în partea de sud a Canadei, unde se previzionează o cantitate reducă de zăpadă.
În Europa, tendința se inversează: datele arată că se înregistrează mai puține ninsori în majoritatea regiunilor continentului, cu excepția zonelor nordice.
Analiza recentă a fenomenului El Niño evidențiază anomalii extrem de marcante în regiunea ENSO, cu temperaturi ce depășesc 6 grade Celsius peste media normală în partea estică.
Creșterea se caracterizează prin o accelerație foarte rapidă, iar punctul de intensitate maximă apare, de obicei, în apropierea lunii decembrie. Analiza comparativă cu episoadele anterioare de Super El Niño indică faptul că fenomenul din 2026 se dezvoltă mai intens în această fază decât alte evenimente similare din ultimele decenii. Conform prognozei ECMFW, perioada 2026-2027 ar putea reprezenta cel mai intens El Niño din ultimele 75 de ani, având un vârf mai înalt decât orice alt eveniment documentat cel puțin din 1950.
Examinarea se bazează pe RONI (Relative Oceanic Niño Index), o scală normalizată adoptată de NOAA și validată de OMM, care facilitează compararea diferitelor episoade El Niño. Conform estimărilor OMM, El Niño va atinge o intensitate extrem de mare și va atinge vârful său spre finalul anului, cu o probabilitate de aproape 100% de a rămâne activ pe întreaga perioadă de iarnă.
Episoadele intense de El Niño din trecut au fost legate de o structură atmosferică clară. Elementul central este o regiune de presiune extrem de scăzută și puternică în nordul Pacificului, asociată cu extinderea depresiunii Aleutine.
Această zonă de presiune scăzută stimulează o zonă extinsă de presiune ridicată situată deasupra Canadei, nordului Statelor Unite și Marilor Lacuri. Astfel, aerul rece este îndepărtat de regiunile nordice, iar traiectoria furtunilor devine activă în partea de sud a Statelor Unite.
În regiunea europeană, această configurație meteorologică stimulează fluxul vestic și provoacă temperaturi superioare laște în majoritatea teritoriului continental. Înregistrările anterioare indică, totuși, că iernile în care apare Super El Niño pot genera perioade intense de vreme rece.
Pentru a determina ce tipuri de fenomene ar putea apărea în sezonul de iarnă 2026-2027, experții din SWE au analizat mai multe incidente severe din iernile anterioare caracterizate de Super El Niño.
Marea furtună de zăpadă din sud‑estul SUA a avut loc în iarna 1972-1973.
În februarie 1973, o zonă de presiune scăzută, intensificată în Golful Mexic, a generat una dintre cele mai semnificative furtuni de zăpadă din istoria sud‑estului SUA.
În Rimini, Carolina de Sud, s-a înregistrat o acumulare de 24 de inci de zăpadă, în timp ce la Macon, Georgia, cantitatea a ajuns la aproximativ 16,5 inci. Acumularea de zăpadă s-a extins până în sud, atingând Savannah, Valdosta și chiar Tallahassee, Florida. Troienele de până la 8 picioare au blocat aproape toate drumurile din centrul Carolinei de Sud pentru o perioadă de până la patru zile.
Viscolul din 1983 de pe Coasta de Est
În februarie 1983, o puternică furtună de tip nor’easter a paralizat coridorul Interstate 95, între Washington și Boston, prin ninsori abundente. La Baltimore s-au înregistrat peste 22 de inci de zăpadă, iar la Philadelphia peste 21 de inci, ambele valori reprezentând la acel moment recorduri pentru cantitatea de zăpadă căzută în 24 de ore.
În regiuni vaste, precipitațiile au atins 15-25 de inci în principalele arii urbane din Washington și New York, continuând până la sudul Noii Anglii, iar cea mai mare parte a drumurilor de transport a rămas blocată pentru mai multe zile.
Marea furtună de gheață din 1998
În ianuarie 1998, o furtună de gheață intensă a afectat nordul statelor New York, Vermont, New Hampshire și Maine. În Maine, aproximativ 80% din populație a rămas fără curent electric, iar unele perioade de întrerupere au depășit 20 de zile.
În regiunile din nordul statului New York și în Vermont, autoritățile au recunoscut dezastre federale; în nouă dintre cele zece comitate din New Hampshire și în toate cele 16 comitate din Maine s-au înregistrat condiții simil
Zăpada din perioada Crăciunului 2015
În scurt timp după Crăciunul din 2015, drumul sudic al unei furtuni a generat un viscol intens în New Mexico, Texas și Oklahoma. În partea de est a statului New Mexico, s-au măsurat între 2 și 3 picioare de zăpadă, iar troienele au ajuns la 8–10 picioare, fapt care a determinat închiderea autostrăzii Interstate 40. În Lubbock, s-au acumulat peste 10 inci de zăpadă, reprezentând cea mai puternică furtună de zăpadă din oraș de la cea din ianuarie 1983.
În 2016, a avut loc un viscol de proporții istorice în ianuarie.
În luna ianuarie 2016, un nor’easter remarcabil a adus cantități imense de zăpadă pe Coasta de Est. În Central Park s-a înregistrat o depunere de peste 27 de inci, stabilind un record absolut pentru o singură furtună. În Baltimore s-a atins, de asemenea, un record pentru o singură furtună, cu mai mult de 29 de inci de zăpadă.
În total, peste 100 de milioane de persoane au fost afectate, iar aproape 24 de milioane au avut parte de peste 20 de inci de zăpadă. Acesta a fost ultimul episod de Super El Niño înainte de cel actual. Astfel de fenomene nu sunt garantate în fiecare iarnă cu Super El Niño, însă aceste episoade sunt de obicei asociate cu o dinamică atmosferică puternică. O schimbare a curentului jet sau interacțiunea dintre diferite sisteme de presiune poate produce un episod sever de iarnă în regiunile aflate în aval.
În elaborarea prognozei sezonieră, a fost folosită cea mai recentă rulare a modelului ECMWF, bazată pe datele colectate în octombrie. Majoritatea hărților se concentrează pe lunile meteorologice de iarnă: decembrie, ianuarie și februarie. Hărțile care ilustrează schimbările și prognoza lunară includ, de asemenea, luna martie, pentru a acoperi întreaga perioadă până la începutul primăverii.
Prognoza realizată de ECMWF pentru presiunea atmosferică în decembrie-martie prezintă o formare intensă legată de fenomenul Super El Niño. Elementele principale ale acestei configurații includ o regiune de presiune scăzută în nordul Oceanului Pacific și o zonă de presiune crescută deasupra Canadei.
Prognoza arată o zonă amplificată de presiune scăzută în sudul și estul Statelor Unite, asociată unui curent jet puternic în Pacific. Zona de presiune scăzută se extinde către Atlantic și nordul Europei, în timp ce o creastă de presiune se menține deasupra zonelor centrale și sudice. Această configurație accentuează diferența de temperatură dintre Statele Unite și Canada. Temperaturile sunt prognozate peste normal în Canada și în nordul SUA, inclusiv pe Coasta de Vest și în nord-estul Statelor Unite.
În contrast, regiunea de presiune scăzută situată în zona sudică este legată de temperaturi sub media în sudul, centrul și estul SUA. Sistemele de presiune scăzută generează perioade prelungite de nori și condiții meteorologice imprevizibile.
Prognoza pentru ploi indică, de asemenea, o caracteristică distinctă a fenomenului Super El Niño, cu valori peste media în majoritatea Statelor Unite. Această semnalizare este extrem de intensă în regiunile sud-est, est, sud-vest și California, datorită unui curent jet amplificat în Oceanul Pacific. Un jet mai puternic în Pacific generează presiune mai joasă și o umiditate crescută, ceea ce poate duce la sporirea precipitațiilor și a ninsorilor, în condiții în care aerul rece este suficient. În schimb, se preconizează cantități sub media normală de precipitații în nord-vestul SUA, în nordul Midwestului și în sud-vestul și vestul Canadei.
În Europa, influența Super El Niño este mai puțin directă. Prognoza pentru decembrie-februarie indică temperaturi peste normal în cea mai mare parte a continentului, pe fondul unei circulații vestice blânde. În același timp, sunt posibile pătrunderi de aer rece din nord-vest, pe măsură ce zonele de presiune scăzută se deplasează din Atlantic către nordul Europei. Precipitațiile sunt prognozate peste normal în mare parte din continent. Circulația vestică și sud-vestică dinspre Atlantic aduce umezeală, crescând potențialul de precipitații, în special în vestul, centrul și sud-estul Europei.
Creșterea precipitațiilor în sezonul rece nu garantează o cantitate mai mare de zăpadă. Pentru a se forma ninsori, este nevoie și de o sursă de aer rece, care variază în funcție de regiune și altitudine.
Modificările presiunii atmosferice și ale fluxului de jet exercită un impact semnificativ asupra dispersiei zăpezii. Când curent jet sudic activ se intersectează cu perioade de aer rece, se pot genera furtuni de zăpadă majore în regiunea centrală, sudică și estică a Statelor Unite.
ECMWF a prezentat ultima previziune, evidențiind cele mai mari lipsuri de zăpadă în zona nord-vestică a Pacificului, coasta nord-estică a Statelor Unite și provinciile maritime din Canada. Pe de altă parte, se anticipează un potențial de ninsori peste media în centrul, vestul și estul Statelor Unite, precum și în Quebec și Labrador. Pe plan regional, ninsori peste media sunt prevăzute în principal în sud-vestul Statelor Unite, în Câmpiile Centrale, Midwest, valea Ohio și în partea sudică a Munților Apalași, până în interiorul regiunii Mid-Atlantic.
Pentru cei pasionați de sporturile de iarnă, cea mai intensă semnalizare a precipitațiilor de zăpadă se regăsește în Sierra Nevada, California. În plus, se anticipează ninsori de peste media în Great Basin, Utah, Munții Stâncoși din sud și la altitudinile înalte din Arizona și New Mexico.
În Europa, probabilitățile principale de ninsoare sunt legate de sisteme individuale de presiune scăzută. Când acestea se deplasează spre sud, spre centrul continentului, pot aduce aer rece din nord în spatele lor. Configurația sezonieră generală nu favorizează ninsori extinse pe întreg teritoriul european, cu excepția zonelor nordice și a altitudinilor înalte, cum ar fi Alpii. Majoritatea stațiunilor de schi ar putea înfrunta un sezon dificil din punct de vedere al stratului natural de zăpadă. În schimb, datorită umidității abundente provenite din Atlantic, cele mai înalte zone, peste
În Decembrie 2026, Canada și regiunea nordică a Statelor Unite se confruntă cu temperaturi moderate, datorită prezenței unei zone de presiune ridicată deosebit de puternică. În același timp, o zonă de presiune scăzută localizată în sud generează un climat mai umed în sud-est și pe Coasta de Est a Statelor Unite.
Europa pornește sezonul rece cu temperaturi blânde în aproape toate zonele sale.
Ianuarie 2027: Configurația climatică se intensifică. Coasta Golfului Mexic și regiunea central‑sudică a Statelor Unite devin oarecum mai reci, iar California înregistrează cea mai umedă lună. Europa rămâne blândă, însă în zona nordică se observă o transformare.
În Februarie 2027, se anticipează că cea mai rece și cea mai ninsoroasă perioadă va afecta regiunea centrală, sudul și estul Statelor Unite, temperaturile fiind sub media obișnuită în zonele de sud-vest și sud-est. Nordul Europei se aliniează treptat la valorile standard, în timp ce partea de sud rămâne moderată.
În Martie 2027, configurația meteorologică începe să se relaxeze pe măsură ce primăverii se apropie, iar în regiunile nordice se înregistrează temperaturi blânde, în timp ce o jumătate din SUA rămâne ușor mai rece. În Europa, condițiile se readuc în general la niveluri blânde.
Vortexul polar descrie mișcarea atmosferică vastă înconjurând zonele polare. Acesta se întinde de la nivelul solului până în stratosferă, la aproximativ 50 de kilometri de adâncime, și poate păstra aerul rece polar în interior atunci când este puternic. Dacă un vortex polar devine slăbit sau perturbat, există o posibilitate crescută ca în unele zone de latitudini medii să apară configurații mai reci, dar nu asigură temperaturi scăzute sau ninsori într-o regiune specifică.
SSW reprezintă încălzirea bruscă a stratosferei, cea mai semnificativă perturbare. În cadrul unui astfel de fenomen, undele atmosferice intense pot slăbi rapid vortexul polar și chiar pot inversa direcția circulației în stratosferă. ECMWF a publicat ultima prognoză sezonieră, care arată o scădere neobișnuită a vânturilor vestice stratosferice, începând cu sfârșitul lunii decembrie și prelungindu‑se până la mijlocul iernii. Această prognoză se situează mult sub media pe termen lung, sugerând un vortex polar mai slab în perioada de mijloc și de final a sezonului rece.
vortexului polar se încetinește, ceea ce determină slăbirea curenților vestici puternici din apropierea regiunii polare. Dacă aceștia își modifică ulterior direcția în stratosferă, poate avea loc un eveniment major de încălzire stratosferică.
O astfel de perturbare poate ajunge să influențeze atmosfera inferioară și să afecteze curentul jet, crescând posibilitatea unor pătrunderi de aer rece către sud. Cercetările referitoare la iarna 2015-2016, un alt sezon cu Super El Niño, au indicat, de asemenea, o evoluție neobișnuită a vortexului polar, cu o circulație relativ puternică la începutul sezonului, urmată de o slăbire rapidă în perioada de tranziție dintre decembrie și ianuarie.
Un studiu publicat în 2019 indică faptul că un fenomen El Niño intens poate canaliza cantități mai mari de energie sub formă de unde atmosferice din Oceanul Pacific către stratosferă, generând o presiune suplimentară asupra vortexului polar pe măsură ce sezonul rece avansează.
Acest mecanism ar putea diminua intensitatea vortexului polar în mijlocul și spre finalul iernii și, ulterior, ar putea altera modelele atmosferice la straturi inferioare.
Pentru a examina tendințele din a doua parte a iernii, s-au evaluat și două alte sisteme de prognoză pe termen lung: CanSIPS, modelul canadian, și NOAA CFSv2.
În februarie, ambele modele prezic un bloc anticiclonic puternic cu centrul deasupra Canadei. Acest bloc favorizează o zonă de presiune scăzută marcată în Statele Unite și perturbe circulația atmosferică.
Prognozele privind temperatura pentru luna februarie arată că
În Europa, evoluția este diferită. Circulația vestică rămâne dominantă până în februarie, o configurație întâlnită de obicei în timpul iernilor cu Super El Niño. Modelul canadian indică însă unele semnale privind deplasarea unor sisteme de presiune scăzută mai la sud, către continent. Spre deosebire de America de Nord, unde semnalul Super El Niño este mai pronunțat, evoluția iernii în Europa rămâne sensibilă la schimbările din circulația Atlanticului de Nord și depinde și de alți factori atmosferici.
În Nordul SUA și în zona sudică a Canadei, temperatura se distinge prin vreme mai blândă decât cea obișnuită, datorită prezenței unei presiuni atmosferice ridicate și persistente. Se prevede că în sudul Canadei, în nord-vestul Oceanului Pacific, în zona nordică a Marilor Lacuri și în nord-estul Statelor Unite vor apărea ninsori sub normal.
Sudul și centrul SUA se confruntă cu un curent jet sudic activ, provocând un sezon mai furtunos, cu precipitații crescute și temperaturi sub media obișnuită. Datele din octombrie arată o tendință de temperaturi mai scăzute și ninsori sporite, în special în Câmpiile Centrale, valea Ohio și sudul Munților Apalași.
Vortexul polar: ECMWF indică o slăbire importantă începând de la sfârșitul lunii decembrie și până la mijlocul iernii. Modelele CFSv2 și CanSIPS indică, de asemenea, o configurație perturbată și un februarie mai rece în centrul, sudul și estul SUA. O iarnă care se intensifică în a doua parte a sezonului devine tot mai probabilă, dar nu este garantată.
Europa: prognozele sezoniere arată un
Prognozele sezoniere indică o tendință generală pe mai multe luni și nu pot detecta furtunile individuale. Chiar și într-un sezon blând, un singur sistem atmosferic bine sincronizat poate genera ninsori abundente sau episoade de frig intens, așa cum s-a demonstrat în numeroase ierni anterioare în contextul Super El Niño.
COMENTARII / 0