Super El Niño are o influenta puternică asupra ninsorilor, conform primelor prognoze pentru iarna 2026-
Super El Niño modifică configurarea climatică din Europa, SUA și Canada.
Primele estimări despre ninsorile din sezonul 2026-2027 indică deja o influență majoră a fenomenului Super El Niño. Informațiile meteo evidențiază deja diferențe semnificative în volumul de zăpadă prevăzut pentru Statele Unite, Canada și Europa, subliniind contraste importante.
Citește șiRomânia și Pakistanul vor lansa campus universitar în Karachi
<blockquote class=”twitter-tweet”><p lang=”en” dir=”ltr”>Winter 2026/2027 First Snowfall Predictions: The ECMWF and UKMO seasonal snowfall data show a strong Super El Niño influence, with very different monthly snowfall signals emerging across the United States, Canada, and Europe.<a href=”https://t.co/8jzfDhcrxZ”>https://t.co/8jzfDhcrxZ</a></p>— SWE | severe-weather.eu (@severeweatherEU) <a href=”https://x.com/severeweatherEU/status/2095419607100109295?ref_src=twsrc%5Etfw”>September 3, 2026</a></blockquote> <script async src=”https://platform.x.com/widgets.js” charset=”utf-8″></script>
Super El Niño aflat în dezvoltare modifică traseul curenților de mare altitudine și al sistemelor de joasă presiune. Episoadele puternice din trecut oferă indicii despre regiunile în care ninsorile tind să crească și despre cele în care acestea sunt reduse. Cele mai recente prognoze pe termen lung oferă astfel primele informații despre modul în care s-ar putea contura sezonul rece care urmează.
În timpul unui episod El Niño, aerul se ridică deasupra Pacificului central și estic, generând o intensificare a precipitațiilor și o scădere a presiunii atmosferice în acea zonă. Simultan, aerul se înclină în vestul Pacificului, unde se observă condiții meteorologice mai stabile și o presiune atmosferică crescută.
Prin acest proces, El Niño exercită un impact semnificativ asupra precipitațiilor tropicale și asupra modului de distribuție a presiunii atmosferice. Legătura dintre ocean și atmosferă determină ca efectul fenomenului să se răspândească ulterior la anomaliile de presiune la scară globală și, implicit, la condițiile meteorologice zilnice.
Fotografie creată prin intermediul inteligenței artificiale.
În prezent se formează un episod de tip Super El Niño, iar prognozele indică posibilitatea de a atinge una dintre cele mai puternice intensități observate în ultimele decenii. Pentru ca un eveniment să fie calificat drept Super El Niño, valorile sezoniere trebuie să depășească constant pragul de +2 °C. Acest prag a fost deja depășit, iar valorile ar rămâne la niveluri ridicate pe parcursul mai multor luni.
Analizele recente privind temperatura oceanului, bazate pe datele NOAA-CRW, arată anomalii extrem de mari în regiunea Pacificului tropical. În zonele estice, valorile maxime ale anomaliilor depășesc cu peste 6°C nivelul normal. Acest fenomen reprezintă deja un episod El Niño mai intens decât majoritatea cazurilor din ultimele decenii, iar datele indică posibilitatea unei creșteri suplimentare.
În Oceanul Pacific se constată o anomalie de temperatură extrem de intensă.
Super El Niño își găsește nucleul în adâncurile Oceanului Pacific tropical. În primele 250 de metri ai apei se constată o anomală de temperatură semnificativă. Această variație este legată de o undă Kelvin descendentă, care în anumite zone depășește cu peste 10 grade Celsius valorile normale.
Pacificului deviazile din adâncime încep să se lege cu nivelul superior, susținând niveluri foarte înalte ale temperaturii apei în zona estică a Oceanului. În partea de vest a Oceanului, sub adâncimea de 50 de metri, se formează simultan o deviație rece. Acest fenomen se înscrie în înclinația tipică a termoclinei Oceanului și confirmă apariția unui episod foarte puternic.
Vânturile violente din vest împinge apa caldă din straturile superioare ale oceanului spre est, alimentând unda Kelvin. Între timp, apa mai rece și adâncă se ridică la suprafață în vest pe măsură ce Super El Niño se intensifică.
În ultimele trei luni, datele oceanice indică formarea undei Kelvin, care se deplasează vizibil către est și crește rapid. Această undă se extinde și se ridică la suprafață, alimentând episodul Super El Niño. O undă Kelvin atât de puternică furnizează o sursă de energie stabilă, capabilă să mențină El Niño la intensitate ridicată pe tot parcursul sezonului de iarnă, fapt confirmat de prognozele recente.
El Niño poate ajunge la nivelul maxim de intensitate în perioada premergătoare iernii 2026-2027.
Prognoza sezonieră extinsă a modelului ECMWF indică o anomalie importantă la momentul de vârf al fenomenului. El Niño este prognozat să atingă niveluri extreme, depășind deja pragul de Super El Niño de plus 2 grade Celsius și ajungând la peste plus 3 grade la intensitate maximă. Dacă prognoza se confirmă, ar fi vorba despre o evoluție istorică a fenomenului El Niño și despre un factor major pentru iarna 2026-2027. Modelul North American Multi-Model Ensemble, cunoscut sub numele de NMME, oferă de asemenea indicii privind evoluția fenomenului la începutul iernii, în special în luna decembrie. Prognoza indică un episod Super El Niño foarte puternic. Dacă această estimare se confirmă, episodul din 2026-2027 ar putea fi unul dintre cele mai puternice înregistrate vreodată sau chiar cel mai puternic.
Episoadele El Niño culminează, în mod normal, la sfârșitul toamnei sau la începutul iernii. Cele ultime previziuni arată un apogeu al anomaliei în apropiere de luna decembrie.
Un fenomen oceanic se extinde în apropierea Americii de Nord și ar putea genera anomalii majore în modelul meteorologic și în ninsori în Statele Unite și Canada, potrivit specialiștilor de la Severe Weather Europe.
În ce mod afectează Super El Niño precipitațiile de zăpadă
Una dintre primele efecte ale variațiilor oceanice se reflectă în jet stream, curentul aerian situat la înălțimea de 8-11 kilometri. Acest curent poartă umiditate și precipitații, având un impact semnificativ asupra dispersiei ninsorilor.
Unul dintre cele mai caracteristice efecte ale fenomenului El Niño este formarea unei zone de presiune scăzută în nordul Pacificului. Aceasta slăbește de regulă curentul polar, dar consolidează curentul subtropical deasupra sudului Statelor Unite.
În sezonul de iarnă asociat cu El Niño, curentul de vânt din Pacific devine mai intens și se îndreaptă spre sudul Statelor Unite. Acest flux atmosferic generează presiuni mai joase, temperaturi mai scăzute și un nivel crescut de umiditate. Această combinație poate amplifica semnificativ șansele de ninsori în regiunile centrale și estice ale SUA, în condițiile în care aerul rece este disponibil.
Cele mai recente prognoze pentru iarna 2026-2027 indică un tipar similar. Este prognozată o zonă puternică de presiune scăzută în nordul Pacificului și o zonă de presiune ridicată deasupra Canadei. De asemenea, este vizibil un tipar amplificat de presiune scăzută în sudul și estul Statelor Unite, asociat cu jet stream-ul puternic din Pacific. Influența se extinde și către Europa. Prognozele indică o zonă de presiune scăzută în nordul continentului și o creastă puternică de presiune ridicată în sud. Diferența de presiune favorizează un flux de aer vestic mai cald dinspre Atlantic.
Cum se prezintă iernile precedente în contextul Super El Niño
Combinația dintre presiunea atmosferică, temperatura și nivelul de umiditate stabilește modelul ninsorilor. Studiul celor patru episoade recente ale Super El Niño indică că precipitațiile de zăpadă au depășit media în Sierra Nevada, în regiunea Four Corners, în sudul Munților Stâncoși și în anumite zone ale Câmpiilor Centrale și în partea superioară a regiunii Midwest. În contrast, au existat deficituri semnificative de zăpadă în nord-vestul Pacificului, în zona Marilor Lacuri, în Valea Ohio și în nord-estul Statelor Unite. Data sugerează că, deși jet stream-ul se află într-o poziție favorabilă, zona de presiune ridicată din Canada restrânge intrarea aerului rece și poate diminua numărul sistemelor de furtuni care traversează regiunile nordice.
Super El Niño este asociat, de asemenea, cu deficite de ninsoare în mare parte din Europa, în special în nord-vest, sud și centrul-nord. Principalul motiv este fluxul de aer vestic mai cald dinspre Atlantic, combinat cu extinderea unei zone de presiune ridicată din sud. Aceste condiții mențin temperaturile prea ridicate pentru ca stratul de zăpadă să se formeze și să se mențină în zonele joase, cu excepția regiunilor aflate la altitudine. Totuși, fiecare iarnă are propriile variații, iar sezonul rece nu se dezvoltă niciodată exact conform unei medii calculate din mai multe episoade. Tiparul istoric oferă însă un instrument util pentru identificarea zonelor care au o probabilitate mai mare sau mai mică de a înregistra ninsori peste medie.
Primele estimări pentru sezonul de iarnă 2026-2027 în Europa.
În ultimele estimări privind ninsorile, se bazează pe două modele climatice de lungă durată, ECMWF și UKMO. Informațiile extrase din aceste sisteme furnizează primele semnale despre cum va evolua sezonul rece, însă nu constituie scenarii definitive, ci reflectă tendințele curente ale modelelor.
Europa prezintă, conform mediei sezonieră, un nivel foarte scăzut al ninsorilor. Majoritatea continentului este prognozată să primească o cantitate de zăpadă sub media obișnuită, cu excepția zonelor montane și a regiunilor reci din nord și nord-est. Pentru schiori, caracteristicile sezonului viitor vor fi în mare parte determinate de altitudine și latitudine. Fluxul predominant de aer cald provenit din Atlantic stimulează deficite extinse de ninsoare în zonele joase și la altitudini medii, cu excepția regiunilor nordice.
În Alpi, zonele situate la altitudini de peste 1.800-2.000 de metri sunt prognozate să beneficieze de condiții mai propice pentru formarea unui strat natural de zăpadă.
Decembrie 2026, se așteaptă o cantitate redusă de zăpadă în regiunile joase ale Europei.
În prognoza luna decembrie, se estimează ninsori sub medie în majoritatea zonelor joase ale continentului, cu excepția regiunilor din extremitatea nordică.
Flux major vestic și sud-vestic traversează Europa, generând cantități semnificative de precipitații și temperaturi mai ridicate. Același proces explică anomaliile pozitive de ninsoare observate în Alpi și în zonele nordice.
Ianuarie 2027 nu generează o schimbare majoră.
în ianuarie, condițiile nu se schimbă notabil. Presiunea înaltă din regiunea sudică rămâne constantă, iar curentul vestic continuă să preia controlul.
În ciuda tendinței generale, se observă anumite regiuni cu ninsori peste medie, situate în afara ariei montane, în special în zona central-estică a continentului.
În Februarie 2027, se anticipează că se va înregistra cel mai mare deficit.
Februarie este, în mod obișnuit, una dintre cele mai încărcate luni cu zăpadă în Europa. Din această cauză, persistența zonei de presiune ridicată în sud ar putea să genereze cel mai semnificativ deficit de ninsoare.
Prognoza arată că majoritatea zonelor din Europa centrală, de vest, de nord-vest și de sud se vor confrunta cu valori de precipitații sub media istorică. În contrast, zonele nordice și nord-estice mențin un potențial mai mare de ninsori.
O previziune care indică ninsori sub nivelul mediu nu înseamnă că nu va ninge deloc; ea semnalează doar o cantitate mai redusă decât cea de la media pe termen lung. De exemplu, o zonă care în mod obișnuit primește un metru de zăpadă într-o iarnă ar putea înregistră doar 25 de centimetri într-un sezon caracterizat printr-un deficit semnificativ.
Statele Unite și Canada, un model complet diferit
În America de Nord, influența Super El Niño produce un contrast puternic între nord și sud. Prognoza sezonieră indică mai puțină zăpadă în nordul Statelor Unite și în sudul Canadei, în timp ce centrul și estul SUA au un potențial mai mare pentru ninsori peste medie.
Opțiunile de top pentru iubitorii sporturilor de iarnă se găsesc în Sierra Nevada, în Utah și în Munții Stâncoși din Colorado, Arizona și New Mexico.
În luna decembrie, precipitațiile de zăpadă peste media se concentrează în Câmpiile Centrale și în câteva zone din est și nord-est. În contrast, zona nord-vest a Statelor Unite și regiunea Marilor Lacuri prezintă valori sub media. Regiunile de sud și sud-est ale Canadei se află și ele în zona deficitului de zăpadă.
Previziunea pentru ianuarie arată o mărită considerabilă a posibilității de ninsori. Regiunile propice se întind de la Câmpiile Centrale și de Sud spre Midwest, Valea Ohio și Mid-Atlantic. În partea de vest, Sierra Nevada, Great Basin și Munții Stâncoși centrali sunt prognozate cu ninsori peste media. În același timp, nord-vestul Pacificului, nordul Câmpiilor și vestul Canadei
În februarie, jet stream-ul activ din sud menține un traseu favorabil furtunilor de iarnă.
Zăpada peste medie se răspândește din Sierra Nevada și din sudul Munților Stâncoși către Câmpiile Centrale, Valea Ohio și Mid-Atlantic. În nordul Statelor Unite și în sudul Canadei, deficitul de zăpadă persistă. Zăpada sub medie este prevăzută în nord-vestul Pacificului, prin nordul Câmpiilor și zona Marilor Lacuri, până în New England.
Ambele instituții, ECMWF și UKMO, prezintă același scenariu.
Un semn deosebit de semnificativ în prognozele de astăzi este consensul dintre modelele ECMWF și UKMO. Ambele prezic pentru începutul și mijlocul sezonului rece un model tipic al unui El Niño intens: ninsori suplimentare în vestul, centrul și estul Statelor Unite și scădere a zăpezii în nord-vest, Marile Lacuri și sudul Canadei. În Europa, cele două modele sugerează în ansamblu un sezon cu ninsori sub media, dar cu posibilități mai favorabile în nord, nord-est și la înălțimi ridicate.
Analizele privind iernile caracterizate de un El Niño intens au evidențiat un model asemănător. Kunkel și Angel au realizat, în 1999, un studiu care a demonstrat că episoadele de El Niño de intensitate mare au fost legate de scăderea
Primele estimări pentru sezonul de iarnă 2026-2027 evidențiază o diferență marcantă între cele două continente. În Europa, majoritatea prognozelor indică ninsori sub media, în contrast cu centrul și estul Statelor Unite, unde se anticipează un sezon cu mai multă zăpadă.
Prognozele sezoniere oferă doar direcții și șanse, fără a preciza cantități exacte de zăpadă sau modul în care fiecare furtună evoluează. Aceste estimări pot suferi schimbări pe măsură ce sezonul rece se apropie.
ONU avertizează că Super El Niño din 2026 ar putea fi cel mai intens din ultimele 50 de ani.
Agenția ONU pentru climă, Organizația Meteorologică Mondială (WMO), a emis cea mai severă avertizare din ultimii cinci decenii referitoare la fenomenul Super El Niño. Specialiștii susțin că încălzirea suprafeței apelor din Oceanul Pacific tropical va ajunge în 2026 la o intensitate fără precedent și ar putea genera efecte extreme asupra condițiilor meteorologice globale.
Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, António Guterres, a afirmat că fenomenul se agravează cu viteză și constituie un nou indiciu al transformărilor climatice.
„El Niño se intensifică sub ochii noștri. Știința nu lasă loc de îndoieli: planeta se află în ape neexplorate, iar aceste ape se încălzesc. Temperaturile continuă să crească, iar lumea este amenințată de fenomene meteorologice extreme”,
a declarat António Guterres, conform ilsole24ore.com.
Experții au menționat că era deja cunoscut că anul acesta episodul El Niño va fi extrem de intens, însă noile prognoze oferă o precizie mai mare și sugerează un eveniment care ar putea învinge toate episoadele analizate până în prezent. Organizația WMO prevede o șansă de aproape 100% ca El Niño, susținut de temperaturile excepțional ridicate ale Oceanului Pacific, să continue cel puțin până la februarie 2027.
Secretarul general al WMO, Celeste Saulo, avertizează că fenomenul ar putea depăși orice precedent „Dacă această evoluție continuă, El Niño ar putea fi mai puternic decât orice eveniment observat de la începutul monitorizării noastre. Literalmente este în afara oricărei scări”, a declarat Celeste Saulo.
În America Centrală, primele semne ale fenomenului au fost deja detectate, iar El Niño a perturbat culturile agricole și a intensificat criza alimentară. În Indonezia, temperaturile ridicate au alimentat incendiile de
Presiunea ridicată în Canada limitează intrarea aerului rece, ceea ce explică scăderea ninsorilor în nord‑vestul Statelor Unite și în regiunea Marea Mijlocie.
COMENTARII / 0