În calitate de ambasador, el abordează frecvent subiecte legate de apărare, comerț și diplomație. Aceste domenii constituie elemente fundamentale ale relației dintre SUA și România – o relație care nu a atins vreodată un nivel mai intens sau mai semnificativ.
Totuși, ceea ce întărește acest parteneriat pe termen lung sunt oamenii: relațiile pe care le construiesc, conceptele pe care le transmit și provocările pe care le depășesc împreună.
De zeci de ani, programul Fulbright a contribuit la construirea acestor legături în întreaga lume, inclusiv aici, în România.
Citește șiPiloţii de linie, îngrijorați de lipsa siguranței în cazul unor interceptări militare. „Nu ar trebui să fim trataţi ca o ameninţare”
În urmă cu 80 de ani, legea care a dat naștere programului Fulbright a fost semnată de președintele Harry S. Truman. Autorul acestei legi a fost senatorul J. William Fulbright din Arkansas, care a condus ulterior Comisia pentru Relații Externe a Senatului. Am avut plăcerea de a servi ca consilier în acea aceeași comisie.
Obiectivul senatorului Fulbright era simplu: să ajute oamenii din diferite țări să învețe unii de la alții și să construiască o lume mai pașnică. În săptămânile de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, acesta a propus utilizarea veniturilor obținute din vânzările în străinătate ale surplusului de echipamente și provizii militare americane pentru a finanța schimburile educaționale. Ideea sa a transformat instrumentele războiului într-o investiție în pace.
În anul 1960, a luat naștere povestea programului Fulbright în România. În perioada Războiului Rece, schimburile academice au permis americanilor și românilor să învețe reciproc, deși existau tensiuni între națiunile noastre. În anul 1993, administrațiile noastre au creat Comisia Fulbright România-SUA. Finanțăm și administrăm această inițiativă în comun. Această faptă ilustrează credința comună că fiecare dintre state are beneficii atunci când cetățenii noștri colaborează în procesul de învățare.
În discursul său din octombrie, susținut la Atena, secretarul de stat Rubio a lăudat o „curiozitate insațiabilă față de lume și de principiile după care aceasta funcționează”. Predilecția aceasta pentru cercetare este esențială pentru Fulbright. Programul încurajează cercetătorii și studenții să privească dincolo de propria experiență, să pună întrebări noi și să învețe unii de la alții.
Mii de români și americani au participat la aceste schimburi. Bursierii Fulbright români au lucrat alături de cercetători americani în medicină, știință și tehnologie. Ei i-au învățat pe studenții noștri despre istoria și limba română. Au făcut cunoscută arta și literatura română unor noi audiențe. La întoarcerea acasă, au adus aceste experiențe în universități, centre de cercetare și instituții publice.
Comunitatea mai largă a participanților la programele de schimb din România o include pe Georgiana Pascu, o absolventă a Programului de burse Hubert H. Humphrey. În aprilie 2025, secretarul de stat Marco Rubio și prima-doamnă Melania Trump au onorat-o pe doamna Pascu cu premiul internațional „Women of Courage”. Ea a fost una dintre cele doar opt persoane distinse la nivel mondial în acel an. Activitatea sa demonstrează cum impactul unei absolvente într-un program de schimb poate depăși cu mult durata bursei.
În București, Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și alte orașe, studenții americani din programul Fulbright au preda, au desfășurat cercetări și au colaborat cu colegii români. Ei au analizat istoria locală, au explorat comunitățile românești și au creat legături de prietenie care au rămas active chiar și după ce s-au întors în Statele Unite.
Keith Hitchins a sosit în România în 1960, devenind primul student american finanțat în cadrul programului de schimb cultural dintre Statele Unite și România. Mai târziu, el s-a afirmat ca unul dintre cei mai relevanți specialiști în istoria României, contribuind la înțelegerea mai profundă a țării de către generații de cititori și vorbitori de engleză.
Avantajele unui program de schimb nu se încheie odată cu întoarcerea participanților în țară. Foștii participanți se transformă în profesori, cercetători, lideri de afaceri, artiști și funcționari publici. Ei transmit cunoștințele dobândite și sprijină alți indivizi să descopere propriile oportunități.
Astfel se formează un parteneriat: cercetători care lucrează împreună pentru a depăși o provocare complexă, un profesor care stimulează studenții, sau colegi care realizează cât de multe puncte comune există.
Fulbright a fost creat prin lege, iar acordul semnat între guvernele noastre a asigurat cadrul esențial. Oamenii îl insuflă viață.
În ceea ce privește viitorul, sper ca un număr tot mai mare de studenți și cercetători să vadă în programul Fulbright o șansă. Abilitatea nu se restrânge la o capitală, la o anumită universitate sau la nivelul de venit al unei familii. Cei care studiază și cercetează din întreaga România și din Statele Unite pot aduce o contribuție.
Pentru studenții care iau în considerare participarea la un program de schimb: puneți întrebări. Discutați cu foștii participanți. Gândiți-vă la ce ați putea învăța – și la ce ați putea împărtăși. Indiferent dacă vă interesează știința, tehnologia, istoria sau artele, un program de schimb vă poate deschide o ușă pe care nu v-ați fi imaginat-o. Către foștii noștri participanți: vă mulțumim. Ați împărtășit cunoștințele voastre, ați fost deschiși la idei noi și ați construit prietenii de durată. Parteneriatul dintre SUA și România este mai puternic datorită vouă.
80 de ani de program Fulbright marchează ocazia, iar eu am așteptat cu nerăbdare să observ ce vor realiza împreună următoarea generație de americani și români.
Îți dorim mulți ani!
COMENTARII / 0