Separarea nu reprezintă exclusiv finalizarea unei legături.
Se traduce, de asemenea, în modificarea unor obiceiuri, în dispariția unei prezențe familiare și în abandonarea planurilor pe care, poate, le-am considerat deja parte a viitorului nostru.
În aceste zile, sentimentele nu se desfășoară mereu pe un drum bine definit. Este posibil să experimentăm melancolie într-o zi, alinare în ziua următoare și dor după câteva săptămâni.
Citește șiDescoperă cauzele durerilor de cap repetate și diagnosticul migrenei
În anumite momente, o întâlnire casuală sau un mesaj surprinzător poate scoate la iveală o anxietate pe care am considerat-o deja închegată.
Corpul răspunde la fel. Pulsul crește, respirația se modifică, mușchii se tensionează și se simte o perturbare a echilibrului. În mod frecvent, primul motiv pe care îl considerăm este dragostea.
Totuși, situația nu se reduce mereu la o claritate simplă.
Atunci când stresul se aseamănă cu dragostea
Psihologii subliniază că există o tendință de a interpreta reacțiile fizice intense ca dovadă că sentimentele față de fostul partener nu au dispărut.
„Tahicardia pe care o simți pentru fostul partener nu este dragoste: uneori este stres pur”, explică psihologul Silvia Severino într-o postare pe rețelele de socializare.
Conform unui specialist în psihologie, separarea poate produce un grad înalt de stres, care se poate manifesta prin creșterea ritmului cardiac, stare de nervozitate și agitație.
În astfel de situații, există posibilitatea să confundăm puterea reacției fiziologice cu cea a emoțiilor.
Este traumă, angoasă, stres, nu reprezintă iubire.
În alte termeni, realitatea că prezența ex-partenerului ne deranjează nu implică automat dorința de a relua relația.
Poate fi cauză și frica de a-l pierde pentru totdeauna, și amintirile care provoacă durere, și lipsa de încredere, sau provocarea de a ne adapta la o existență în care partenerul nu mai ocupă aceeași poziție.
Acest fapt nu presupune că iubirea a dispărut obligatoriu.
Sentimentele și stresul pot coexista simultan. Esențial este să nu tragem concluzii exclusiv pe baza unei reacții fizice și să încercăm să descoperim ce anume generează neliniștea noastră.
Motivul dificultății în a ne elibera
După încheierea unei relații, lipsa nu se limitează exclusiv la persoana respectivă. Poate lipsi și rutina zilnică, discuțiile din finalul zilei, planurile de weekend sau senzația de a avea pe cineva alături. În anumite momente, dorul se referă la modul în care ne imaginam viitorul, și nu neapărat la relația pe care am trăit-o în realitate.
Prin urmare, este justificat să ne întrebăm ce emoții apar când amintim de fostul partener. Dorim cu adevărat să reîncepem relația sau întâmpinăm dificultăți în a accepta schimbarea? Lipsim prezența persoanei alături de noi sau simțim presiunea singurătății? Încă ne amintim relația așa cum a existat sau ne concentrăm în mai ales pe momentele plăcute?
Nu există un răspuns universal.
Întrebările nu trebuie să se transforme într-un motiv de autocritică, ci să servească drept instrument pentru a diferenția dorul, frica, atașamentul și dorința autentică de a reconstrui o relație.
Cum parcurgi mai ușor etapa post-despărțire
Nu există un program universal pentru toți indivizii. Certaine persoane reușesc să se readapteze mai curând, în timp ce altele necesită o perioadă extinsă pentru a-și restabili stabilitatea. Încercarea de a se compara cu foștii parteneri sau cu prietenii aparent deja depășind despărțirea doar amplifică presiunea.
Acceptarea durerii este un prim pas. Nu trebuie să ne obligăm să fim bine imediat și nici să interpretăm fiecare moment de tristețe ca pe un semn că am rămas blocați în trecut.
Să ne abținem de la identificarea unui vinovat
Psihologul sugerează de asemenea să se întrerupă legătura cu fostul partener, dacă este posibil și necesar pentru a se desprinde. Verificarea constantă a profilurilor din rețelele sociale, reluarea mesajelor sau așteptarea unui răspuns pot menține focalizarea pe relație și pot face mai greu să se adapteze la noua realitate.
Este la fel de crucial să renunțăm la căutarea continuă a unui vinovat. O relație poate înceta din numeroase motive, iar dorința de a descoperi explicații pentru fiecare moment dificil poate prelungi durerea. Înțelegerea elementelor care nu au funcționat este benefică; repetarea nesfârșită a aceluiași scenariu nu garantează întotdeauna claritate.
Noile obiceiuri pot contribui la restabilirea unei senzații de stabilitate. Activitățile zilnice, compania prietenilor, exercițiile fizice și reînceperea unor chestiuni lăsate în urmă stabilesc repere într-o etapă în care multe aspecte par alterate. Ajutorul familiei și al celor dragi este esențial, în special când suferința sau anxietatea devin dificil de gestionat în mod independent.
Stresul poate apărea sub formă de cefalee, tensiune musculară, oboseală, disconfort gastric sau tulburări de somn. În schimb, palpitațiile și durerile toracice nu trebuie atribuite imediat unei despărțiri. În cazul în care acestea devin intense, persistente sau sunt însoțite de dificultăți respiratorii sau amețeală, este necesară o evaluare medicală.
În final, întrebarea nu se reduce doar la dacă încă simțim afecțiune pentru persoana cu care am rupt, ci și la motivul pentru care ne provocă un disconfort atât de intens când ne amintim de ea. În unele cazuri, răspunsul se află în emoțiile proprii. În altele, derivă din teama de a pierde, din schimbare sau din stresul unei perioade dificile.
Și faptul că încă simțim durere nu implică neapărat revenirea la trecut. Înseamnă doar că trebuie să ne acordăm timp pentru a descifra emoțiile noastre și pentru a ne adapta la schimbările care au avut loc.
COMENTARII / 0