Radu Petrovici, fostul manager al Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, contesta în fața instanței documentele care au pus capăt mandatului său și, în exclusivitate pentru Mediafax, a vorbit despre rezultatele obținute, patrimoniul instituției, evaluarea managerială, sesizările privind hărțuirea, proiectul de comasare și modul în care mediul online poate fi utilizat pentru a reconfigura realitatea administrativă.
Jurnalist Mediafax: Domnule Petrovici, ce v-a motivat să vorbiți în public în acest moment?
Radu Petrovici: Tăcerea, considerată o formă de eleganță în scenă, apare în cele două secunde ce precede debutul muzical. În administrația publică, însă, silența prelungită poate transforma acțiunile, rescriindu‑le.
Citește șiTeddy Riner, cvintuplu campion olimpic la judo, își anunță candidatura la președinția Franței
mandatul meu a fost înconjurat de o poveste care susține că lăsasem o instituție devastată și că am generat nereguli în timpul mandatului meu. Documentele demonstrează, totuși, că am solicitat examinarea patrimoniului, am semnalat condițiile scenei mobile, am trimis Ministerului Culturii informațiile despre posibile acte de hărțuire și am cerut clarificarea responsabilităților.
Mandatul meu nu este pretins ca fiind perfect. Niciun mandat în care se iau decizii reale nu este lipsit de erori. Totuși, există o diferență majoră între greșeli sau imperfecțiuni manageriale și imaginea artificială a unei instituții prăbușite. De aceea, doresc să analizăm cazuri concrete: patrimoniu, evaluare, protecția angajaților, guvernanță și rezultate.
Jurnalist Mediafax: Începem prin abordarea scenei mobile. Ce înseamnă, de fapt, această scenă?
Radu Petrovici a precizat că nu se referă la o platformă cu doar câteva lumini; de fapt, este vorba despre un teatru mobil, capabil să fie transportat și asamblat într-o altă locație.
În configurația completă, structura putea acomoda în zone acoperite până la 500 de spectatori și conținea turnuri de sprijin, grinzi pentru iluminat și decoruri, cabine pentru artiști, precum și infrastructura tehnică esențială pentru un eveniment profesionist. Prețul a depășit 4,4 milioane de lei, echivalentul a aproximativ un milion de euro la momentul achiziției.
Opereta ar fi putut să se instaleze în orașe care nu dispuneau de infrastructură culturală. În timp ce analizam planurile, am fost impresionat de potențialul acestora. În acel moment, se ridică întrebarea clară: cineva a asistat vreodată la această scenă montată în forma pentru care statul a investit atât de mult? Conform datelor publicate, întregul ansamblu nu a fost utilizat niciodată în totalitate. Acest caz ilustrează diferența dintre o investiție spectaculoasă și abilitatea administrației de a o transforma într-un avantaj pentru public.
Jurnalist Mediafax: Ce acțiuni ați întreprins odată ce ați realizat că situația scenei era neclară?
Radu Petrovici a cerut documentele și inventarierea în persoană. În martie 2025 a solicitat oficial Ministerului Culturii un control asupra modului în care scena a fost predată, depozitată și apoi relocată, precum și identificarea persoanelor responsabile.
Inspecțiile au cuprins contabilizarea a ceea ce rămâne din scena mobilă. Problema nu a fost ascunsă de mine. Am adus-o în atenția instituțiilor competente.
Patrimoniul public nu aparține managerului, unei conduceri temporare sau unui grup de influență. Aparține instituției și publicului. Dacă găsești o situație neclară privind un bun de milioane de lei, obligația este simplă: clarificare, inventariere, documentare și răspundere.
Jurnalist Mediafax a întrebat: În legătură cu mandatul dumneavoastră, au existat numeroase verificări și sesizări. Cum le percepeți?
Radu Petrovici afirmă că monitorizarea este obișnuită în cadrul unei instituții publice. Am oferit documente, clarificări și deschidere. Însă dificultățile se manifestă când supravegherea se aplică în mod selectiv sau când plângerile recurente devin o metodă de generare a unei instabilități constante.
Atunci când analizăm Opereta, trebuie să examinăm tot: toate mandatele, contractele, achizițiile, patrimoniul, angajările și sesizările. În același mod. Controlul selectiv nu mai constituie control; devine o construcție de imagine.
Un lider ce încearcă să schimbe structuri tradiționale întâmpină opoziție. Totuși, nu poți administra o organizație doar pentru a evita conflictele. Când temerile de reacții devin factorul decisiv, conducerea se reduce la o administrare pasivă.
Jurnalistul Mediafax: Credeți că sunteți o victimă a sistemului?
Radu Petrovici: Nu. Nu mă implic într-o competiție a victimelor.
Nu este o entitate misterioasă care se află în subsolul Ministerului Culturii; sistemul se constituie din oameni, semnături, comisii, decizii și responsabilități.
Într-un dosar, Ministrul András Demeter s-a prezentat ca fiind
victima unui sistem care greșește
.
Dacă un ministru al Culturii se comportă așa, cum pot eu să fac din victimizare un proiect personal?
Eu mă prezint ca managerul unei instituții care a crescut: public mai numeros, venituri proprii record, producții noi și obiective măsurabile. Nu cer milă. Cer ca procedurile să fie legale, iar documentele să fie citite. Victima cere compasiune. Eu cer legalitate.
Jurnalist Mediafax: Ați obținut scorul 6,57 la evaluarea managerială. Cum justificați diferența dintre acest scor și rezultatele instituției?
Radu Petrovici a declarat că în 2025, Opereta a înregistrat în jur de 50.000 de spectatori, 122 de evenimente de sezon și venituri proprii de aproximativ 4,32 milioane de lei, reprezentând o creștere de 67% față de anul precedent. Conform raportului managerial, aproximativ 87% din aceste venituri proveneau din vânzarea de bilete, demonstrând un interes real al publicului pentru activitățile desfășurate la Operetă.
Aceștia nu constituie indicatori concepuți de manager pentru a-și susține propria apărare. În mod real, cadrul de evaluare definit de Ministerul Culturii solicită examinarea activității, a audienței, a programelor, a stării economico-financiare și a modului în care se realizează proiectul de management.
Managementul cultural nu se limitează la fonduri sau la volumul de bilete vândute. Totuși, o creștere de 67%, alimentată în mare parte de publicul plătitor, nu poate fi privită ca un simplu detaliu. Calitatea artistică, selecția repertoriului și conducerea stagiunii au generat această evoluție.
O analiză riguroasă trebuie să clarifice modul în care o instituție, care a obținut cei mai buni indicatori în aproape două decenii, ajunge la concluzia că conducerea se află sub limita de continuare. Când datele nu se aliniază cu verdictul, nu ascunzi informațiile. Verifică verdictul.
Jurnalist Mediafax:
Ce motive aveți pentru a susține că procesul de evaluare generează o problemă de imparțialitate?
Radu Petrovici: Deoarece András Demeter a participat la concursul de conducere al Operetei, iar eu am obținut victoriea. Ulterior, a solicitat prin instanță anularea competiției și a menținut acțiunea împotriva Ministerului Culturii, chiar și după ce a preluat funcția de ministru al acelei instituții.
Sub autoritatea sa s-a desfășurat evaluarea mea, iar el a semnat ordinul prin care s-a dispus încetarea mandatului, act pe care îl contest în instanță. Această cronologie creează cel puțin o aparență gravă de lipsă de imparțialitate.
Nu eu determin calificarea juridică finală. Aceasta va fi stabilită de instanță. Totuși, din punct de vedere managerial și etic, situația nu poate fi trecută cu vederea: fostul contracandidat și reclamant într-un litigiu referitor la concurs a devenit autoritatea care a emis ordinul ce a dispus încetarea mandatului obținut în urma acelui concurs.
Teatru, un individ poate interpreta diverse personaje. În administrație, alocarea rolului de rival și de arbitru la același actor generează întotdeauna curiozități.
Jurnalist Mediafax: András Demeter a propus și comasarea Operetei cu Teatrul Muzical „Ambasadorii”. Cum ați privit această inițiativă?
Radu Petrovici: În octombrie 2025, ministrul a anunțat public propunerea de comasare și a spus că aceasta ar fi începutul unor măsuri similare, menționând inclusiv alte posibile fuziuni între instituții culturale.
Nu mă opusă colaborării, utilizării comune a resurselor sau reorganizării în condițiile unei analize riguroase. Totuși, o comparație nu poate fi susținută doar de o mențiune a „aceluiași public”. Opera și Teatrul „Ambasadorii” dispuneau de istorii, misiuni, structuri, repertorii și segmente de public ce trebuiau evaluate de către experți, profesionist.
O astfel de alegere impune o analiză a impactului artistic, economic, juridic și social: ce economii obții, ce pierzi, ce se întâmplă cu identitatea instituțiilor, cu personalul, cu repertoriul și cu obligațiile contractuale. În lipsa acestei baze, reorganizarea poate să se transforme într-o simplă schimbare a organigramei.
În circumstanțele în care propunerea provenea de la ministrul care contestase concursul meu, obligația de transparență devenea cu atât mai accentuată. Reforma nu presupune desființarea sau scurtarea procesului, ci implică demonstrând ce construiești în
Jurnalistul Mediafax a întrebat: Un alt dosar delicat se referă la acuzațiile de hărțuire menționate de presa. Ce ați făcut concret?
Radu Petrovici a precizat că mai multe persoane au depus sesizări sau au făcut declarații privind posibile acte de hărțuire sexuală și morală. Nu se referă la un singur incident și nici la o singură persoană implicată. Unele dintre rapoartele incluse în documentația trimisă Ministerului au prezentat un caracter deosebit de grav.
Îmi exprim cu claritate: nu consider aceste acuzații ca fiind fapte dovedite. De aceea, era imperativă o investigație independentă, rapidă și riguroasă, care să asigure protecția celor care au făcut plângeri și să asigure, în mod egal, dreptul la apărare al persoanelor acuzate.
Două pericole trebuie evitate în astfel de cazuri: judecata prematură a unei persoane și diminuarea semnalărilor înainte ca acestea să fie clarificate. Hărțuirea nu poate fi gestionată prin zvonuri, ironie, ridiculizare sau prin tendința de a subestima situația. O semnalare gravă trebuie investigată cu seriozitate, respectând toate persoanele implicate.
România are, prin HG nr. 970/2023 și modificările ulterioare, un cadru care obligă instituțiile să aibă proceduri de prevenire, analiză, gestionare și soluționare a unor asemenea sesizări, precum și mecanisme de protecție și sprijin. În cultură, unde raporturile profesionale, artistice și de autoritate sunt adesea foarte apropiate, responsabilitatea instituțională este cu atât mai mare.
Ca manager, responsabilitatea mea constăa în activarea mecanismelor instituționale. Am creat procedura internă și am transmis Ministerului sesizările, raportul comisiei și declarațiile, solicitând verificări și măsuri în cadrul competențelor legale.
În acest cadru, consider legitimă și o problemă de guvernanță: una dintre persoane vizate din documentația depusă a fost ulterior desemnată într-o poziție de conducere în sectorul cultural, în timp ce Ministerul fusese deja primit sesizările și documentele aferente. Nu trage concluzii privind culpabilitatea acelei persoane. Totuși, mă întreb dacă, înainte de această numire, nu ar fi fost normal ca sesizările grave, deja în atenția Ministerului, să fie clarificate.
sesizări trebuie abordate cu aceeași rigurozitate, indiferent de numele, funcția sau poziția profesională a celor implicați. Acuzația nu ar trebui să se convertească automat în vinovăție, iar gravitatea unei sesizări nu trebuie să fie subestimată prin tăcere, ironie sau amânare.
Jurnalist Mediafax: În presă au fost publicate acuzații grave privind mandatul dumneavoastră. Cum răspundeți?
Radu Petrovici: Nu pot să răspund cu un drept la replica la infinit. Ar însemna să accept ideea că insulta poate înlocui documentul.
O serie de suspiciuni dintr-un raport administrativ au fost transmise organelor de urmărire penală. În dosarul penal constituit cu privire la acele aspecte, DNA a dispus clasarea, iar contestația Ministerului Culturii împotriva soluției a fost respinsă definitiv de Tribunalul București la 28 mai 2026. Hotărârea definitivă poate fi consultată pe portalul instanțelor.
Aceasta nu implică imposibilitatea criticării unui manager din punct de vedere administrativ sau profesional. Înseamnă că acuzatiile penale nu pot fi reîntrebuite ca și cum ar fi fost ratificate, neglijând măsurile autorităților competente.
Cine deține o acuzatie concretă trebuie să prezinte documentul, fapta, norma pretinsă încălcată și eventualul prejudiciu. În domeniul artistic, metafora devine indispensabilă. În contextul acuzațiilor publice, este esențial să distingem această diferență.
Jurnalist Mediafax: Ce considerați că reprezintă cea mai semnificativă realizare a mandatului dumneavoastră?
Radu Petrovici: Am arătat că Opereta poate regăsi relevanța.
Publicul, veniturile proprii și numărul de evenimente au crescut sub conducerea mea. Am reușit să atrag o audiență nouă și tânără, am creat producții și concepte precum „Romeo și Julieta”, „Silvia”, „Vocea umană”, Festivalul Re:Strauss și Opereta Lounge, și am pus bazele unor formate moderne de teatru muzical.
Am pus în practică efortul de a schimba convingerea conform căreia o instituție publică ar trebui să se limiteze exclusiv la supraviețuirea de la un buget la altul. În realitate, o instituție culturală trebuie să dețină o identitate clară, să atragă un public, să se bazeze pe indicatori, să respecte disciplina administrativă și să își manifeste curajul artistic.
Nu am gestionat calmul. Am încercat să edificiez.
Jurnalist Mediafax: În această fotografie critică, unde se află specialiștii din interiorul Operetei?
Radu Petrovici: În inima tuturor rezultatelor.
Opereta găzduiește artiști de valoare, muzicieni, soliști, membri ai corului și baletului, tehnicieni, lucrători din ateliere și specialiști din domeniul administrativ, care și-au exercitat activitatea cu seriozitate, chiar și în condiții foarte dificile. Ar fi extrem de nedrept ca probleme administrative și comportamentul unor persoane să umbrească întregul colectiv.
50.000 de persoane care au asistat, 122 de evenimente și veniturile obținute nu reprezintă realizarea unei singure persoane. Aceste rezultate sunt consecința efortului considerabil al unei echipe. Chiar dacă un manager poate avea viziune, producția nu se ridică de la sine. Orchestra nu este pusă în scenă printr-un ordin de conducere, decorurile nu sunt montate doar pe baza discursurilor, iar publicul nu revină exclusiv pentru că există o strategie bine redactată.
Operetei nu se confruntă cu o lipsă de specialiști; problema apare atunci când aceștia sunt marginalizați, iar vocea instituției este preluată de cei mai zgomotoși, de grupuri influente sau de persoane care consideră că vechimea înseamnă drept de proprietate asupra teatrului.
În compania mea au fost oameni cu competență și loialitate față de profesie. Îi acord respect, iar realizările obținute în timpul mandatului meu le revine și lor.
Jurnalist Mediafax: În retrospectivă, ați greșit în vreun loc?
Radu Petrovici: Desigur. Orice conducător care susține că nu a eronat, fie nu a adoptat decizii, fie nu a înțeles acțiunile sale.
Cred că am petrecut prea mult timp presupunând că unele sisteme pot fi schimbate exclusiv prin argumente și dovezi. Am ignorat rezistența internă și abilitatea unor persoane de a converti discursul public într-o armă.
Am luat măsuri pentru a apăra instituția, iar în anumite ocazii am protejat prea mulți oameni, care ulterior au valorificat această reținere împotriva mea.
Învățătură evidentă: în cadrul unei instituție publică, corectitudinea actelor nu reprezintă suficient. Este necesar să înregistrezi totul cu rigurozitate, să dezvălui public motivul acțiunilor și să nu deții adevărul administrativ în mâinile celui ce postează cel mai rapid pe Facebook.
Jurnalist Mediafax întreabă: Ce reprezintă, în perspectiva dumneavoastră, un management cultural profesionist?
Radu Petrovici a spus că: semnifică viziune, rigurozitate și curaj.
O perspectivă clară presupune să știi în ce direcție se îndreaptă instituția la cinci ani de la astăzi, nu doar ce spectacol vei organiza în luna următoare. Rigoră disciplină implică contracte, inventare, bugete, proceduri, indicatori și responsabilități bine definite. Curajul constă în a nu evita un dosar doar pentru prezența unor persoane influente.
Managerul cultural nu se limitează doar la selecția titlurilor din repertoriu. Acesta reprezintă conducerea grupului, se ocupă de fondurile publice și protejează moștenirea instituției.
Durata aplauzelor este de doar câteva minute. Impactul unei decizii luate de autorități poate persista de zeci de ani.
Jurnalist Mediafax: Această experiență a modificat și direcția ta profesională?
Radu Petrovici: Da. În paralel cu proiectele artistice, lansez oficial MH Academy, platforma dedicată formării, leadershipului și managementului aplicat în cultură și industriile creative. În jurul ei dezvolt și MH Events, divizia de producție și proiecte artistice. Este o direcție construită din experiența acumulată în management, coordonarea echipelor, managementul de criză și dezvoltarea de proiecte. Site-ul va fi lansat luna următoare. Pentru mine este o etapă nouă în care vreau să transform experiența acumulată în proiecte concrete, formare și producții care pot ajunge la un public mai larg.
Jurnalist Mediafax întreabă: Vă imaginați să reveniți în conducerea culturală publică?
Radu Petrovici
Da. Administrarea culturală publică continuă să fie o alegere naturală pentru mine.
Experiența Operetei nu m-a convins că instituțiile publice nu pot fi reformate. Mi-a arătat însă că reforma trebuie făcută cu mai multă protecție juridică, transparență și mecanisme clare de responsabilitate.
Sectorul cultural din România caută persoane ce dețin cunoștințe atât despre scenă, cât și despre administrație, capabile să comunice simultan cu artiștii, economiștii, juriștii și publicul.
Nu păprind că am dorit să modific Opereta. Un decret administrativ generează consecințe, însă nu poate elimina rezultatele, experiența și perspectiva acumulate.
Astăzi îmi progresez cariera prin proiectele pe care le dezvolt, iar în domeniul managementului public există și o componentă juridică ce necesită clarificare. Mandatul
Jurnalist Mediafax: Ce propoziție descrie în esență poziția dumneavoastră?
Radu Petrovici: Nu am ajuns la Operetă cu intenția de a ascunde trecutul și nici pentru a apăra mecanismele.
Am sosit pentru a colabora cu specialiști interni în vederea clarificării și dezvoltării instituției.
În cadrul unui spectacol de teatru, cortina se închide la sfârșitul reprezentației. În sectorul administrației publice, cortina nu poate fi suprapusă peste documente.
Dacă acest lucru a provocat disconfort, se deduce că era necesar.
COMENTARII / 0