Rătăcirea care te face să te simți rușinat: o mărturisire cutremurătoare

La mai puțin de un deceniu de la lansarea ultimei sale cărți de non-ficțiune, Elizabeth Gilbert își face revenirea cu o nouă lucrare, „Până când râul cel mare ne va despărți”, care a înregistrat deja un succes imens. Cartea a devenit rapid un bestseller, după cum relatează New York Times, iar recent a fost tradusă și publicată în limba română la Editura Humanitas. Așadar, cititorii Hotnews au ocazia de a lectura în exclusivitate un fragment din această lucrare.

Elizabeth Gilbert, citată de editură, afirmă:

„Am scris această carte pentru mine – și pentru oamenii iscoditori, oamenii însetați, oamenii neliniștiți, oamenii care se simt prinși în capcană, oameni care, poate, încă din copilărie au simțit că trebuie să existe un sens mai înalt al vieții decât cel care ne-a fost arătat”

Citește șiMichael Douglas admite relație secretă, după decenii de minciuni

. Cartea sa reprezintă, așadar, o reflectare a propriei căutări, dar și o încercare de a vorbi despre frustrările și îndoielile celor care simt că există ceva mai mult decât viața cotidiană.

Un număr impresionant de cititori a fost atras de opera lui Elizabeth Gilbert, autoare a unui număr de 11 cărți de ficțiune și non-ficțiune.
Acestea au înregistrat un succes remarcabil, cu vânzări de peste 25 de milioane de exemplare la nivel global.
Elizabeth Gilbert a obținut de asemenea o menținere de peste două sute de săptămâni pe lista celor mai vândute cărți a publicației The New York Times.
Toate aceste cărți au fost traduse în peste cincizeci de limbi.

• Printre distincțiile acordate autoarei se numără nominalizări la premiile National Book Award, National Book Critics Circle Award și PEN/Hemingway Award.

Prin operele sale și discursurile sale, Elizabeth Gilbert a influențat timp de mai multe decenii modul în care oamenii percep creativitatea, spiritualitatea, curajul, compasiunea și iubirea.

Nu este menționat un citat direct.

Prezența sa pe rețelele sociale este urmată de milioane de admiratori, consolidându-și statutul de voce literară influentă și iubită a epocii actuale, după cum afirmă Humanitas.

Este prezentat un extras dintr-o lucrare scrisă.

Lucrarea aceasta reprezintă o colecție de povești, rugăciuni și poezii, alături de note de jurnal, fotografii și desene, fiind rezultatul eforturilor mele de a descrie adevărul despre evenimentele care au avut loc între mine și Rayya Elias. Legătura noastră de prietenie și dragoste a fost marcată de frumusețe, furie și durere. Această poveste relatează dependența, recăderea și moartea lui Rayya, precum și propria mea dependență și momentul în care am cedat controlul, permițându-mi astfel să încep recuperarea.

Deși viețile multora sunt marcate de impactul adicțiilor, fie direct, fie prin persoanele din jurul lor, experiența arată că, într-un anumit moment, aproape toată lumea va fi afectată. Această lucrare scoate în evidență multiplele moduri în care oamenii, în pofida eforturilor lor considerabile de a menține un stil de viață sănătos și echilibrat, pot fi, uneori, înhămați într-o spirală de complicații sufletești și tragedii care îi pot face să se rătăcească pe câmpuri complet străine de personalitatea lor reală.

Într-o cădere inexplicabilă, o întrebare esențială ne va confrunta pe fiecare: „Ce ne-a adus în acest punct?“ Răspunsul la această întrebare va fi, probabil, căutat de mai multe ori de-a lungul vieții. Toată lumea a cunoscut, la un moment dat, un sentiment de incertitudine care a generat rușine.

„Cum naiba am ajuns aici?“

În situații cutremurătoare și izolate, încărcate de rușine și suflet zdrobit, cine nu a visat la o scăpare de suferință? Cine nu a utilizat resurse – substanțe, oameni, comportamente sau distracții – pentru a obține o scurtă evadare de greutățile vieții?

În lucrarea respectivă, este explorată câutarea alinării, precum și profunzimea sălbăticiei și a depravării asociate acestui proces.

Nici măcar cei mai influenți nu sunt o excepție.

Acest sentiment poate afecta inclusiv persoanele extrem de îndrăznețe.

În adâncul meu, îmi doresc ca experiența ta să nu fi fost la fel de intensă ca a noastră, a lui Rayya și a mea, când am traversat anumite perioade dificile împreună. Rayya și cu mine am cunoscut momente în care ne-am simțit complet dezorientați. Chiar dacă ai avut mereu o direcție clară, probabil că există anumite aspecte în care suntem similari, astfel încât oricare dintre noi ar fi putut fi în situația lui Rayya.

Carte este oferită cu dragoste și respect tuturor celor care ar putea avea nevoie de ea.

În descrierea legăturilor sale de prietenie și a relațiilor, Rayyei recurgea adesea la o comparație cu harta centrului orașului New York.

În esență, ea considera că există două tipuri de relații: cele superficiale, cu oamenii pe care îi întâlnești în zonele centrale, cum ar fi Fifth Avenue, și cele mai profunde. În primul caz, oamenii cu care interacționezi nu au acces decât la o parte din tine și nici tu nu pătrunzi prea adânc în viața lor.

„Toată lumea face eforturi să-i impresioneze pe ceilalți; toată lumea minte”

, după cum observa ea. Acestea sunt cunoștințele ocazionale și profesionale.

În direcția estică, pe Fourth și Third Avenue, apar prietenii care te cunosc mai puțin. Cu toate acestea, ești cordial și cu ei, permițându-le să întrevadă o parte mai autentică a personalității tale. Îți place să faci glume și să te destindezi în prezența lor, creând o conexiune mai strânsă. S-ar putea să fi întâlnit familia lor și poate ai participat chiar la nunta lor. Simți o afecțiune reală pentru acești prieteni, dar încă nu te-ai deschis complet în fața lor.

Continuând puțin drumul, dai de cunoștințele de pe Second și First Avenue. Aici, cu adevărat, există lucruri remarcabile. Oamenii aceștia te cunosc în profunzime, la fel cum și tu îi cunoști pe ei. Nu este o prietenie de azi, de ieri. Poate că ați fost vecini dintotdeauna. Sau poate că ați explorat lumea împreună. Poate că ați construit o afacere comună. Ați împărtășit atât succesele, cât și eșecurile și puteți avea conversații sincere, fără menajamente, spunându-vă lucruri care pot să doară. Ei sunt oamenii în care poți avea încredere, pe care te poți baza, și care vor fi întotdeauna

alături de tine

.

În momentul în care te conectezi cu prietenii intimi din Alphabet City, abia atunci poți experimenta o legătură autentică, obișnuia să sublinieze Rayya. Cei care te însoțesc pe Avenue A, B, C și D sunt aceia care, în ciuda faptului că ai trecut prin perioade dificile, continuă să îți demonstreze afecțiune. Sunt oamenii care și-au permis să îți acorde sprijin financiar pentru a ieși din închisoare, care au fost alături de tine în timpul procesului de dezintoxicare și care au avut cunoștință despre persoanele cu care ai interacționat. Ei au fost cei care te-au sprijinit atunci când ai avut nevoie de ajutor, care te-au găzduit atunci când ai trecut printr-un divorț și care au confiscat cheile mașinii tale atunci când situația a impus acest lucru.

„Cine n-a trăit niciodată un moment de rătăcire care-l face să se simtă rușinat?”

Ei au fost alături de tine în momentele dificile, inclusiv în sălile de așteptare din spital, la morgă și în clinicile de planificare familială. Au fost cei pe care i-ai contactat în timpul unui atac de panică la aeroport. Deși au existat certuri și neînțelegeri de-a lungul anilor, care au dus la o perioadă de tăcere, până la urmă v-ați reconciliat. Acest tip de prietenie reprezintă cele mai solide relații pe care le vei forma vreodată în viață.

Insă harta New Yorkului are și alte aspecte de luat în considerare.

Încă puțin și vei ajunge.

Într-o viață, ai putea să întâlnești un singur prieten care Ryya îl considera extrem de valoros, pe cineva care te însoțește fără să se obosească pe jos până la East River. Acest prieten deosebit posedă o înțelepciune ieșită din comun. Nu ai cum să-l înșeli pe acest om, fiindcă el are o intuiție foarte dezvoltată. El poate descifra orice situație de la distanță și își dă seama imediat dacă ceva nu este în ordine. Acest prieten are cunoștință de secretele tale cele mai teribile, pe care nimeni altcineva nu le-a aflat vreodată. S-ar putea chiar să fi fost martor ocular la evenimente tragice.

Și totuși, nu-l poți pierde, indiferent de acțiunile tale. El este acea persoană pe care o contactați în miezul nopții, atunci când ești complet fără soluții.

Nu există o relație mai puternică decât aceasta.

Rayya mi se adresase odată cu aceste cuvinte: „Tu ești omul cu care voi merge până la apa cea mare”. Acesta era și adevărul. Mă simțeam onorată de această declarație. Și Rayya avea același sentiment față de mine. Acest lucru era evident pentru amândouă și pentru toți cei din jur. Pentru mine, această legătură era asemenea unui titlu nobiliar.

Prin urmare, atunci când am aflat că Rayya era pe moarte, am început să vorbim despre plecarea ei ca despre o călătorie „la apa cea mare”.

— Vreau să vii cu mine tocmai până la apa cea mare

, mi-a spus ea după ce a primit diagnosticul de cancer în faza terminală. I-am dat promisiunea că voi fi alături de ea.

Ulterior, i-am spus:

— Nu pot intra în râu cu tine

. Dar i-am promis că voi merge cu ea până la marginea apei. Și că voi fi alături de ea la fiecare pas.

În starea de spaimă care ne cuprinsese, anumite cuvinte frumoase au devenit pentru noi o sursă de confort. Însă, o comparație sugestivă, și anume metafora hărții**, a fost folosită de către **Rayya** în acest context.

În cazul în care cunoașteți topografia zonei centrale a metropolei New York, este posibil să fi observat că traseul care se deplasează dinspre Fifth Avenue în direcția East River nu constituie, tocmai, o promenadă deosebit de agreabilă. (…)

Este evident că atunci când cineva se angajează să însoțească o persoană „până la râu“, se expune la o experiență periculoasă. Această promisiune poate părea romantică, însă ascunde și riscuri. Legătura strânsă care se dezvoltă într-o astfel de situație poate fi foarte dificil de suportat. În acest proces, vei descoperi atât la tine, cât și la celălalt, aspecte care te vor speria și îți vor face rău; vei fi, de asemenea, martor la evenimente care te vor transforma în moduri neașteptate.

„I-am promis mult-iubitei mele prietene Rayya Elias că o voi însoți tocmai până la apa cea mare. Și Dumnezeu mi-e martor că m-am ținut de cuvânt!”

Aceste cuvinte reflectă angajamentul profund al autorului față de Rayya, pe care n-ar fi vrut să o însoțească pentru nimic în lume.

În cadrul unui eveniment editorial deosebit, a fost lansată recent o lucrare de excepție intitulată „Până când râul cel mare ne va despărți” și scrisă de Elizabeth Gilbert, publicată la Editura Humanitas în anul 2026, iar traducerea în limba română a fost realizată de Ioana Ioniță.