Războaiele au la bază motive economice?

Prima regulă a jurnalismului de investigație în cazul unui conflict este „Urmărește banii!”. În spatele multor conflicte, se află interese financiare care pot oferi o explicație mai pertinentă decât ideologia sau eroismul. Această abordare are o anumită putere de convingere, însă nu este absolută.

Recent a fost publicată o lucrare intitulată Blood and Treasure, care prezintă o analiză detaliată a numeroase conflicte armate de-a lungul istoriei, realizată de Duncan Weldon, jurnalist și economist originar din Marea Britanie, cu experiență în cadrul prestigioaselor instituții The Economist, BBC și Banca Angliei. Scopul acestei investigații a fost acela de a extrage concluzii neașteptate din examinarea a mii de ani de războaie.

La 11 iulie 2014, o reuniune nocturnă a avut loc pentru două unități de infanterie mecanizată din Ucraina, situate la o distanță de câțiva kilometri spre vest față de localitatea Zelenopillya, în regiunea estică a Ucrainei. Forțele guvernamentale avansau cu succes în conflictul din Donbas, care dura deja de aprilie. Operațiunea denumită de guvern drept Operațiunea Antiteroristă înregistra progrese, fiind caracterizată printr-o acțiune comună a poliției și armatei care izola forțele militare rusești poziționate în partea estică a Ucrainei.

Citește șiDonald Trump amenință Iranul cu „lovituri foarte puternice” după atacul FlyDubai, dacă se va dovedi o implicare a Teheranului

Economia stă la baza tuturor conflictelor armate, fiind factorul primordial care le alimentează. În esență, războiul poate fi considerat o prelungire a economiei cu alte mijloace.

În regiunea Zelenopillya, un grup eterogen de militari, alcătuit din veterani experimentați și tineri entuziaști, s-a confruntat cu echipamente învechite. Pe de altă parte, situația din Crimeea, ocupată de Rusia, prezenta o provocare mult mai complexă. Forțele armate regulate rusești erau deja dislocate acolo și, deși nu în mod oficial, guvernul Ucrainei a admis controlul efectiv al Rusiei. În contrast, în regiunea Donbas, se preconiza că conflictul va fi de scurtă durată.

În urma unei pauze pentru a se regrupa și a efectua ultimele pregătiri pentru luptă, trupele ucrainene au devenit atente la un fenomen familiar. Zumzetul caracteristic al dronelor a devenit audibil deasupra poziției lor. Acest gen de incident, în sine, nu reprezenta ceva ieșit din comun.

Încă de la debutul conflictului, separatiștii pro-ruși au utilizat drone pentru misiuni de recunoaștere. Cu toate acestea, apariția dronelor dușmane deasupra terenurilor deschise a fost considerată nedorită, deși nu a constituit o surpriză completă. Forțele ucrainene își fixaseră ca obiectiv să obțină un avantaj prin surprindere în atacul desfășurat dimineața. Ulterior, evenimentele care au avut loc au fost cu adevărat neașteptate.

În momentul în care forțele ucrainene au încercat să verifice dacă dronele dușmane erau în zona de responsabilitate a brigăzii lor, comunicatele lor au fost brusc întrerupte și supuse unor puternice interferențe. Ulterior, focul de artilerie a izbucnit cu o rapiditate care a luat forțele ucrainene prin surprindere. Doi batalioane au suportat un bombardament intens cu proiectile și rachete care, în mai puțin de un minut, au anihilat efectivele acestora. O parte semnificativă din vehiculele blindate care îi escorta au fost distruse, unele chiar cu echipajele la bord. Soldații care se opriseră pentru o scurtă pauză și ieșiseră să-și mișcă picioarele au fost și mai vulnerabili.

Nu a durat mult până când bătălia s-a încheiat

, practic fără să fi început cu adevărat.

Înțelegerea motivelor financiare stă la baza analizei Duncan Weldon cu privire la conflicte, de la raidurile vikinge la rachetele rusești.

• „A urmări banii este cea mai bună modalitate de a înțelege conflictele — de la raidurile vikinge până la rachetele rusești.”

  – afirmă Duncan Weldon.

Esența acestei scene confirmă ipoteza principală a lucrării: războiul are, în esență, o natură economică.

Lucrarea prezintă o incursiune captivantă prin peste un mileniu de conflicte organizate, Genghis Han și expedițiile lui fiind doar câteva dintre exemplele istorice analizate, alături de raidurile vikingilor și piraților, precum și de imperiul spaniol din Americi și de revolta indiană împotriva britanicilor. Narativa autorului se distinge prin vitalitate și prin detaliile sale contraintuitive și de impact.

În urma 1346, după cum se știe, monarhii francezi au realizat avantajul pe care îl oferă arcul lung în comparație cu arbaleta, în urma unui eșec zdrobitor la Crécy. În ciuda acestui fapt, ei au frânat implementarea acestuia, ceea ce a dus la un nou dezastru, cel de la Agincourt, la un interval de șaptezeci de ani.

Se știe că ofițerii navali britanici obțineau o parte din valoarea prăzilor maritime confiscate.

Nu se cunosc detalii despre aceste înțelegeri

dar era o practică obișnuită ca ofițerii să primească o cotă parte.

La confruntare, camarazii lor de arme francezi erau mai degrabă evitanți, deoarece capitularea unei nave putea duce la condamnarea la moarte. Piloții Luftwaffe erau, pe de altă parte, copleșiți de onoruri și distincții, ceea ce i-a determinat să își asume riscuri fatale, compromițând astfel calitatea aviației militare germane exact în momentele critice.

Într-o narațiune complexă, aparent paradoxală, se dezvăluie că Aurul și Argintul aduse din Lumea Nouă au avut un efect neașteptat asupra Spaniei, provocând mai degrabă sărăcie decât bogăție, deoarece afluxul masiv de metale prețioase a dus la inflație și a destabilizat industria locală. O perspectivă similară o avem și în cazul lui Genghis Han, care, potrivit lui Weldon, ar putea fi privit ca părintele globalizării: rețelele sale comerciale transcontinentale au permis schimburi de mărfuri, idei și, din păcate, boli la o scară fără egal. De asemenea,

procesele vrăjitoarelor

din secolele XVI-XVII sunt reevaluate ca o formă de „concurență non-preț” în cadrul luptei pentru supremație pe piața religioasă europeană dintre Biserica Catolică și Reforma Protestantă.

Se pare că războaiele au jucat un rol esențial în constituirea statelor, care la rândul lor au generat noi conflicte armate.

Atunci când examinează mecanismele statului contemporan, perspectiva lui Weldon se dovedește a fi foarte convingătoare. Abordarea sa oferă o analiză profundă a funcționării statului modern.

Conflitele armate au dat naștere entităților statale, care la rândul lor au generat noi conflicte: odată cu creșterea cheltuielilor pentru război, au apărut și s-au dezvoltat sistemele de impozitare, structurile birocratice și piețele de datorie publică națională. Procesul de creare a statelor și a războaielor a devenit astfel interconectat.

În lipsa conflictelor armate din secolele XVII-XIX, Europa modernă ar fi avut o înfățișare profund schimbată — și poate nu neapărat mai bună, măcar din punct de vedere instituțional.

În anumite situații, actorii implicați în conflicte pot avea o percepție eronată asupra motivațiilor – așa cum s-a întâmplat în cazul strategiei americane din Vietnam, care se baza, în parte, pe evaluări economice inexacte referitoare la „costul suportabil” al pierderilor pentru oponent. Vietnamul de Nord a demonstrat o disponibilitate de a accepta un cost pe care nici o formulă matematică nu îl prevăzuse.

Există o motivație economică în spatele dorinței lui Putin de a restaabili frontierele fostului imperiu sovietic.

Se ridică întrebarea: cum ar fi fost conturat secolul al XX-lea fără influența lui Hitler și Stalin? Autorul se întreabă, de asemenea, cum ar fi arătat epoca fără personalități puternice precum Churchill.

„Istoria este scrisă și de oameni”

este reflecția care îi pune pe gânduri.

Granițele conceptuale ale lucrării sunt aici limitate fundamental. Fără să existe dubii, expansiunea economică dorită de Putin pentru refacerea frontierelor fostului imperiu sovietic prezintă multiple fațete. Însă, resorturile ideologice profund înrădăcinate care stau la baza acțiunilor liderului rus transcend explicațiile oferite de un ghid de bază al microeconomiei.

Economicitatea și structurile instituționale au un impact semnificativ. Însă cursul istoriei este, de asemenea, influențat de personalități — uneori emotivi, alteori vizionari, iar uneori pur și simplu malefici. Acest aspect nu este ignorat de Weldon, care abordează subiectul cu onestitate intelectuală. Contribuția sa constă în elucidarea exemplară a măsurii în care factorii economici pot explica evenimentele, până la punctul în care explicația își pierde valabilitatea. Acest aspect este considerabil mai substanțial decât s-ar presupune inițial.