Război în Iran: Femei fără văl și rachete colorate, arma lui Teheran

O strategie de promovare a unei imagini mai blânde a conflictului este atribuită regimului de la Teheran prin mijloace de propagandă, care includ vehicule și rachete de culoare roz, precum și prin apariția publică a femeilor lipsite de văl la manifestările organizate în sprijinul guvernului, după cum susțin activiști, citați de ziarul britanic The Times.

La umbra unor platani secularizați, publicul s-a strâns noaptea trecută în Grădina Ferdows, un edificiu din era secolului al XIX-lea, situat în inima Teheranului. Acolo, sub ramurile acestor arbori falnici, proiecții uriașe pe ecrane gigantice au luminat tenebrele nopții cu imaginea Juliei Boutros, o vocalistă din Liban recunoscută pentru susținerea sa activă acordată organizației Hezbollah.

În mijlocul grădinii, vocea unei femei răsuna puternic, în contrast cu liniștea asigurată de prezența femeilor îmbrăcate în chadoruri negre, o mantie tradițională care acoperă întregul corp și care face parte din codul vestimentar islamic din Iran. Părul ei lung și negru, care îi cădea pe ambele părți ale feței, crea un cadru vizual deosebit, în timp ce mulțimile care susțineau regimul fluturau steagul iranian.

Citește șiIranul își menține poziția privind Strâmtoarea Ormuz. Teheranul cere îndeplinirea celor șapte condiții

O imagine inedită a izbucnit în spațiul public, acolo unde două norme fundamentale ale Republicii Islamice au fost temporar suspendate: transmiterea publică a vocii unei artiste și prezentarea imaginii unei femei lipsite de văl în cadrul unei adunări oficiale, susținute de stat.

În Grădina Ferdows, o scenă a făcut parte dintr-o campanie de propagandă recentă, care a încercat să transmită patriotism și unitate prin intermediul femeilor.

Nu sunt cunoscute declarații directe

Regimul a încercat să utilizeze imagini cu femei pentru a promova unitatea națională și sentimentul patriotic.

Campania, ajunsă acum în a treia lună, prezintă imagini cu femei fără văl și femei cu văl care călătoresc în vehicule roz, motociclete fiind și ele prezente în aceste scene.

• femei care călătoresc în SUV-uri roz;
• femei care conduc motociclete;
• femei care pozează alături de arme roz;
• femei care stau lângă rachete roz.

În cadrul adunărilor pro-regim, ceremonii de nuntă au avut loc, femeile participând activ la acestea, în timp ce în diferite regiuni ale Iranului, au fost desfășurate exerciții militare care le implicau.
Între timp, la televiziunea de stat, au fost difuzate interviuri filmate de producători de film și de documentare care susțin regimul, în care femei fără văl au exprimat sprijinul lor pentru regim.

Vedem roz și simțim mirosul sângelui

La nivel național, Iran a devenit scena unor reuniuni masive de susținători ai regimului, unde nunta a devenit o parte integrantă a evenimentelor.

• Femeile au jucat un rol activ în cadrul exercițiilor militare.

Regimul a optat pentru prezentarea unor imagini care să schimbe percepția publică, difuzând la televiziunea de stat interviuri cu femei care poartă un mesaj de susținere.

Vedem roz și simțim mirosul sângelui

.

În regiunea occidentală a Iranului, o militantă pentru drepturile femeilor, Sarina, a fost supusă unei pedepse corporale de 74 de ori ca urmare a publicării unei fotografii personale lipsite de hijab pe platforma de socializare Instagram. Acest incident a ridicat probleme legate de libertățile individuale.

Vedem roz și simțim mirosul sângelui

, a afirmat ea, sugerând că scenele de militarizare excesivă, caracterizate prin violență și distrugere, ar trebui să fie umbrite de imagini alternative.

O declarație a fost făcută în legătură cu armele colorate roz folosite de Teheran:

„Racheta roz și armele roz sunt menite să înmoaie fața războiului și să spele sângele roșu vărsat pe străzi”, a spus ea.
„Dar noi vedem roz și simțim mirosul sângelui.”

În opinia ei, manifestările nocturne de susținere a regimului reprezintă o strategie de a ocupa terenul public mai înainte ca protestatarii să poată face acest lucru.

Controlul spațiilor publice a fost deja consolidat, potrivit acesteia.
Vehiculele blindate echipate cu mitraliere și soldații înarmați staționează la punctele de control, toate acestea fiind menite să prevină o nouă revoltă de stradă.

„Străzile și piețele sunt ocupate dinainte”

, a afirmat ea.

„Punctele de control, soldații înarmați și mitralierele montate pe vehicule blindate spun toate același lucru: asta are menirea de a preveni o altă revoltă de stradă.”

Țara cu marea majoritate musulmană este supusă unui puternic control internațional în urma criticilor legate de tratarea femeilor, de la 2022, când a izbucnit mișcarea națională „Femeie, Viață, Libertate”. Protestele au luat naștere după decesul Mahsei Amini, o tânără de 22 de ani, de origine kurdă, în urma reținerii sale de către poliția pentru aplicarea legilor morale din Iran, sub acuzația că nu purta hijab în conformitate cu normele oficiale.

În prezent, eforturile regimului sunt îndreptate către crearea unei impresii de solidaritate între toți iranienii, femeile fiind incluse în această strategie de unitate.

Umanitarismul și Evin sunt două noțiuni care se întâlnesc în spovedania unei femei, supranumită Golrokh, care a cunoscut temnița pe motive politice în Teheran.
Fosta deținută a dorit ca identitatea sa să fie protejată și a cerut anonimatul pentru a evita repercusiuni.
Aceasta a relatat experiența sa și a afirmat:

„Este propagandă. Vor să spună: «Avem o bază socială în toate grupurile. Suntem toți împreună. Toată lumea se contopește cu noi.»”

Se pare că intenția este de a sugera unitatea și solidaritatea tuturor grupurilor.

Strategia de legitimare a regimului se bazează pe aproprierea de simboluri care au fost cândva asociate adversarilor săi, în scopul de a-și consolida poziția pe scena internațională.
Acest demers este menit să îi acorde o nouă imagine, însă rămâne de văzut care vor fi repercusiunile acestei strategii.

Libertatea de a nu purta văl poate fi considerată o formă de protest, însă aceasta îi poate oferi regimului o legitimitate pe care altfel nu ar avea-o.

„Regimul confiscă instrumentele politice ale oponenților săi”

a afirmat ea, accentuând că acțiunile noastre pot fi interpretate greșit.
În acest context, nesupunerea civilă se poate transforma într-un sprijin neintenționat pentru regim.

Samaneh Savadi, activistă pentru drepturile femeilor cu sediul în Marea Britanie, consideră că rozul utilizat nu are doar o funcție vizuală.

„Este o încercare de a atenua brutalitatea vizuală a militarizării, de a face ca armele, rachetele și străzile militarizate să pară jucăușe, feminine, tinere și acceptabile social”, a spus ea.
„Este utilizarea decorativă a femeilor și a feminității pentru a normaliza violența.”

Această abordare a fost descrisă drept o tentativă de a diminua impactul vizual al militarismului prin mijloace estetice.

Teheran găzduiește, de asemenea, ceremonii de nuntă publice care au devenit o parte integrantă a adunărilor de susținere a regimului.
La o astfel de ceremonie, 110 cupluri și-au oficializat uniunea, protagoniștii fiind prezentați într-un mod festiv, urcând în vehicule roz.

La aceste ceremonii, numeroase dintre femeile care urmează să se căsătorească arătau o vârstă fragedă.

Loialitatea față de stat era demonstrată de Savadi prin participarea la ceremoniile de nuntă, care reprezentau o expresie a angajamentului său.

Declarația unei femei a scos în evidență importanța imaginilor promoționale ale regimului.

„Acestea nu sunt doar imagini romantice”, a spus ea.

În opinia sa, scopul acestor imagini este promovarea unui anumit model de familie.

„Ele promovează genul de familie pe care regimul și-a dorit-o întotdeauna, o familie care reproduce ascultarea, loialitatea și creșterea populației.”

În inima Teheranului, pe strada Enghelab, a avut loc o demonstrație de susținere a regimului, unde un artist religios a interpretat melodii, înconjurat de femei care fluturau steaguri iraniene, unele purtând văl, altele nu.

El a exprimat-o astfel:

„Oricine poartă chadorul este coroana capului nostru”

, adăugând apoi că femeia cu un văl mai ușor care a apărut în piață este considerată și ea

„lumina ochilor noștri, fiica țării noastre”

.

O declarație recentă a reprezentat o abatere evidentă de la liniile directoare ale guvernului, 19 aprilie fiind o zi cu repercusiuni pentru cei care nu au respectat regulile.
În ciuda faptului că înregistrări video cu femei care participă la evenimente pro-guvern fără a purta văl au fost prezentate de reprezentanții guvernului și de conturile oficiale, hijabul a rămas obligatoriu.

Nu se schimbă nimic

în ceea ce privește respectarea legilor privind acoperirea capului, după cum demonstrează închiderea Ameri House, un hotel vechi din Kashan, situat în partea centrală a Iranului.
Închiderea a avut loc ca urmare a presupusei nerespectări a normelor privind purtarea hijabului.
Femeile care aleg să apară în public fără să poarte văl se expun în continuare la sancțiuni dure, printre care se numără biciuirea și condamnarea la închisoare.

Afirmația aparent liberală făcută de Savadi cu privire la prezența femeilor lipsite de văl la evenimentele care susțin regimul nu reflectă neapărat o schimbare autentică a normelor legate de hijab.

Vedem roz și simțim mirosul sângelui

a afirmat Savadi.

O remarcă pertinentă a fost făcută de către o persoană, care a afirmat următoarele:

„Aceeași femeie fără văl poate fi sărbătorită într-un context și criminalizată în altul”, a adăugat ea. „Diferența nu este hijabul. Diferența este controlul.”

Această declarație subliniază dualitatea percepției în ceea ce privește femeile fără văl și modul în care societatea le priveşte.

Libertatea individuală este un subiect sensibil în Republica Islamică, unde controlul asupra femeilor și a vieții private este o chestiune de stat.
Potrivit surselor, regimul se teme că orice relaxare a restricțiilor privind femeile, viața de familie și prezența în public ar putea duce la revendicări mai extinse de libertate.
În acest context, controlul asupra corpurilor femeilor, a vieților de familie, a sexualității și a prezenței în public este considerat un punct de inflexiune.

Vedem roz și simțim mirosul sângelui

este o expresie care reflectă climatul actual.

Regimul se confruntă cu o problemă profundă, după cum a afirmat ea, legate de femei, care nu sunt doar un simbol.

„Femeile nu sunt doar o chestiune simbolică pentru acest regim”

, a afirmat ea,
și a explicat că ele reprezintă o vulnerabilitate profundă.

„Ele reprezintă una dintre cele mai profunde vulnerabilități ale acestuia”

.

Regimul consideră femeile o problemă care nu se limitează la simbolism, după cum a declarat ea.
În acest context,

„Femeile nu sunt doar o chestiune simbolică pentru acest regim”

și

„Ele reprezintă una dintre cele mai profunde vulnerabilități ale acestuia”

.

Optimismul a străbătut și în altă parte, unde oamenii au interpretat scenele într-o cu totul altă lumină. Sarina considera că aceste imagini reprezintă triumful societății.

Schimbarea nu este un act de bunăvoință din partea regimului, a afirmat ea într-un interviu acordat publicației The Times.

„Acceptarea de către regim a hijabului opțional nu este o favoare regală. Este rezultatul luptei continue a societății… Regimul nu a cedat pentru că a vrut. A fost forțat să o facă, pentru că nu mai putea sta față în față cu societatea. Costul nu mai era justificabil.”

Potrivit declarațiilor sale, The Times a aflat că regimul a fost determinat să schimbe politica privind hijabul.

„Acceptarea de către regim a hijabului opțional nu este o favoare regală. Este rezultatul luptei continue a societății… Regimul nu a cedat pentru că a vrut. A fost forțat să o facă, pentru că nu mai putea sta față în față cu societatea. Costul nu mai era justificabil.”

Nika Shakarami, o adolescentă de 16 ani, a căzut victimă protestelor etichetate drept „Femeie, Viață, Libertate”, care ulterior au devenit un puternic simbol al revoltei.
Mătușa ei, Atash Shakerami, a caracterizat capitala iraniană ca fiind un oraș scindat, unde realitățile paralele coexistă.
Vedem un oraș cu două fețe, a transmis ea,

„Seara, cartierul nostru este Femeie, Viață, Libertate”

.

În căutarea dreptății pentru nepoata sa, Shakerami a declarat că aceasta a suportat 38 de lovituri de bici în luna noiembrie, ca urmare a activismului său, după care a postat pe Instagram o declarație, potrivit căreia

cartierul ei încă aparține revoltei

.

În inima nopții, acest cartier se transformă într-un spațiu al revendicărilor, după cum relatează o sursă.

„Chiar și în ciuda războiului și a armistițiului fragil, încă vezi oameni care își revendică cu încăpățânare străzile.”

Scenele de relaxare sunt create de femei care nu poartă văl, purtând îmbrăcăminte lejeră, care stau de vorbă și se plimbă nestingherite.
În anumite seri, acestea își fac apariția în fuste multicolore cu motive florale.

Libertatea, viața și femeia nu constituie doar o sintagmă restrictivă, a afirmat ea.

„Este însăși esența existenței noastre”

O distincție elementară îi era clară ei.

Mesajul ei a fost unul clar: „În cartier, este Femeie, Viață, Libertate”, a afirmat ea, în timp ce a descris o realitate diferită în piețele orașului, unde

„este propaganda Gărzii Revoluționare Islamice”

.

Editor : B.E.