Războiul care nu se vede: De ce propaganda și divizarea internă pot fi mai periculoase decât un atac militar clasic

Este Europa pregătită să răspundă dacă un stat membru NATO ar fi atacat? Poate investiția în armament să devină o sursă de locuri de muncă...

Este Europa pregătită să răspundă dacă un stat membru NATO ar fi atacat? Poate investiția în armament să devină o sursă de locuri de muncă și tehnologie? Cum câștigi un război care se poartă în mintea oamenilor? Ne răspunde la întrebări Marie-Agnes Starck Zimmerman, preşedintele Comisiei pentru Securitate și Apărare din Parlamentul European.

Cristina Cileacu: Marie-Agnes Starck-Zimmermann, președintele Comisiei pentru Securitate și Apărare din Parlamentul European, bine ați venit la Pașaport diplomatic.

Marie-Agnes Starck-Zimmermann a exprimat recunoștința, mulțumind pentru invitație.

Citește șiVideo Violențe pe străzile din Bruxelles în timpul demonstrațiilor sindicatelor. Polițiștii au folosit gaze lacrimogene și un tun cu apă

Europa, supusă atacurilor zilnice

Cristina Cileacu: Doamnă Starck-Zimmerman, Europa se confruntă zilnic cu atacuri. Există drone și sabotaje, însă cea mai semnificativă amenințare este propaganda orientată împotriva democrațiilor noastre. Certaunii cetățeni europeni consideră că este prea târziu pentru a continua lupta, în timp ce alții, cu bucurie, susțin că este necesar să luptăm. Cum evaluați securitatea Europei în prezent?

Marie-Agnes Starck-Zimmermann: Aș spune că, dacă o comparați cu cea de acum 10 ani, este o situație cu adevărat urgentă. Și lucrul cu adevărat teribil este că în 2014, când Rusia ataca Crimeea, anexa Crimeea și nimeni, reacția în centrul Europei a fost aproape zero. Iar contrariul a fost realitatea că țările, chiar și țara mea, Germania, chiar și după 2014, făceau acorduri cu Putin pentru a obține gaze ieftine. Și aceasta a fost o greșeală uriașă. Uriașă. Pentru că pentru Putin, era clar, credea el, că dacă atacă întreaga Ucraina, nu uitaţi niciodată că a vrut să atace întreaga Ucraină, nu doar estul Ucrainei, care este mai mare decât Portugalia, că nimeni nu a reacţionat și pentru el a părut că poate ataca din nou și a făcut-o. Și cred că pentru Putin este mai mult decât o surpriză faptul că Europa este aproape de Ucraina, a sprijinit Ucraina financiar, în problemele umanitare și, de asemenea militar, trimite arme. Cred că a fost o mare surpriză. Din nou și, de faptul, că Suedia și Finlanda au aderat la NATO. Ambele țări, țări neutre, Suedia timp de 200 de ani, Finlanda timp de 70 de ani. Deci cred că aceasta a fost prima mare surpriză pentru Putin. Acum, după patru ani și jumătate, incredibil, patru ani și jumătate, Primul Război Mondial a durat patru ani, putem vedea cât de dramatică este situaţia, și-a dat seama că nu are cu adevărat succes, că trebuie să plătească totul, că pierde în fiecare lună aproape 30.000 de soldați ruși. Și acesta este motivul pentru care a început un război împotriva lumii libere în situația pe care tocmai ați descris-o, în problema războiului hibrid, în chestiunea atacurilor, de exemplu, asupra infrastructurii subacvatice, pentru a influența oamenii, să influențeze alegerile libere peste tot. Deci aceasta este realitatea de astăzi. Și chiar situația pe care Putin a încercat să o… cum aș putea spune, să „infecteze” oamenii care își părăsesc țara, problema migrației este un subiect important în toată Europa. Și am putut vedea în Maroc, în enclava spaniolă (n.r.Ceuta), cum doar un singur mesaj pe TikTok, că au fost peste 70.000 de oameni care încearcau să ajungă în Europa. Și asta creează imagini, asta creează momente, oamenii sunt îngrijorați din această cauză în Europa. Ce a făcut și ce va face în viitor… suntem îngrijorați că în politica internă (n.r. a diferitelor ţări), sunt două blocuri unul împotriva celuilalt şi asta nu mai este doar o discuţie. Și asta este, dacă mă întrebi pe mine, acest lucru este mai periculos decât un atac militar, pentru că acum a încercat să influențeze întreaga Europă și ați putut vedea în Parlamentul European că avem un bloc de dreapta, avem un bloc de stânga și aceste partide sunt apropiate de Putin, aproape de Rusia. Și da, încă avem majoritatea, dar trebuie să fim foarte atenți că în Europa este un fel de eroziune cu care ne confruntăm. Niciodată nu este prea târziu. Deci, în primul rând, pentru a răspunde la întrebarea ta, trebuie să vorbim despre asta. Trebuie să o explicăm, să explicăm oamenilor din țarile noastră ce se întâmplă, mai ales în țările care sunt departe, par a fi departe de Rusia, țări care au sentimentul: „oh, este undeva în Est.” Este treaba noastră să explicăm. Și în comisia noastră, Comitetul de Securitate și Apărare a fost înființat acum doi ani, înainte a fost un subcomitet pentru chestiuni străine, așa că ați putut vedea că lucrăm împreună ca să găsim răspunsuri, să intrăm în achiziții comune, achiziții comune nu numai în chestiuni de arme, dar și în chestiuni tehnice și cred că suntem pe un drum bun, avem programe, lucrăm împreună, dar într-adevăr avem nevoie de opinia publică, trebuie să explicăm fără ca oamenii să devină anxioși, dar trebuie să explicăm ce se întâmplă. Niciodată nu este prea târziu.

Fonduri pentru Ucraina sau pentru noi?

Cristina Cileacu: Sunt pe deplin de acord cu dvs. că rușii câștigă, să zicem, acest război hibrid atunci când vine vorba de divizarea cetățenilor Europei, inclusiv la nivelul Parlamentului European, între politicienii pe care dvs îi reprezentați. Sunteți un susținător foarte puternic al Ucrainei, iar Europa este încă alături de Ucraina, sprijinind cu tot ce are nevoie. Dar, în același timp, vedem costul vieții în Europa, eșecul democrațiilor și economiilor noastre îi fac pe oameni să treacă spre partide extremiste. Oamenii spun că poate nu ar trebui să cheltuim bani pentru Ucraina și poate că ar trebui să luăm acești bani și să-i cheltuim pentru noi înșine. Cum să răspundem la astfel de situații?

Marie-Agnes Starck-Zimmermann: Da, este adevărat și este o realitate în toată Europa. Cu siguranță nu a are ceva de-a face cu Ucraina, situația ţine de faptul că Statele Unite au atacat Iranul, în primul moment, din motive întemeiate, pentru a ajuta oamenii care trăiesc în Iran sub regimul mullahilor, dar acest război s-a schimbat total. Astfel, Iranul a închis Strâmtoarea Ormuz și așa avem o mare problemă. Acum îi putem vedea pe yemeniţi, gruparea Houthi din Yemen, aparţinând, de asemenea, acestui club al Iranului, că atacă Arabia Saudită. Acesta este motivul pentru care benzina, de ce aceasta devine din ce în ce mai scumpă peste tot în lume. Nu este doar o chestiune în Europa, putem vedea ce se întâmplă în Statele Unite, în special pentru oamenii care trăiesc în zone îndepărtare și au cu adevărat nevoie de o mașină care să meargă la locul de muncă sau să trăiască. Deci, ce am putea face? În primul rând, sper că Statele Unite vor opri agresiunea sau atacul, chiar dacă în prima clipă a fost un motiv bun pentru a începe acest război în Orientul Mijlociu. În al doilea rând, trebuie să devenim independenți de petrolul și gazul din Orientul Mijlociu, Europa trebuie să facă mai mult, astfel încât să nu mai fim dependenți. Dar întrebarea este, m-ați întrebat, ce am putea face acum? Depinde puțin de țări, pentru că nu suntem o Uniune Europeană a apărării, nu suntem Statele Unite ale Europei. Deci apărarea și această problemă a apărării este o întrebare despre ce ar putea face fiecare țară? Încercăm să găsim o cale comună, dar realitatea este că trebuie să lucrăm mai aproape împreună. Și dacă iei bani să-i investeşti în echipament militar, nu sunt doar tancuri și rachete. A investi în echipament militar înseamnă, de asemenea, să investeşti în tehnologie de nivel înalt, atunci avem posibilitatea să devenim mai independenți și să creăm noi locuri de muncă. Putem vedea peste tot că sunt noi industrii, noi startup-uri, nu numai pentru drone, ci și pentru lucruri tehnice, de înaltă tehnologie. Astfel, creăm mai multe locuri de muncă pentru ca oamenii să poată câștiga bani în toată Europa. Și cred că este foarte important să vă spun, nu este doar o întrebare pentru „Big 5”, mă refer la Franța, Germania, Polonia, Spania și Italia. Este ceva pentru fiecare țară, inclusiv pentru țările mai mici din Europa, să beneficieze de un avantaj pentru siguranță și pentru crearea de locuri de muncă.

UE, cea mai vastă inițiativă de păstrare a păcii.

Cristina Cileacu: Din moment ce ați menționat apărarea, Europa acordă acum multă atenție propriei sale apărări. Având în vedere faptul că și Statele Unite insistă asupra acestui lucru și în cele din urmă au dreptate, dar și faptul că Statele Unite își retrag încet capacitățile sau o parte din acestea din Europa. În opinia dumneavoastră, pare că lucrăm la acest lucru cooperând pe deplin sau este fiecare țară pentru ea însăși? Sunt o mulțime de diferențe între țările noastre. Fiecare țară este diferită în Europa. Dar o țară ca România, care se învecinează cu războiul, nu are multe, dacă o comparăm, de exemplu, cu țara dvs, Germania.

Marie-Agnes Starck-Zimmermann: Știi, trebuie să lucrăm împreună și este adevărat. Țări diferite, guverne diferite, grupuri politice diferite. Dar ne confruntăm cu faptul că în toată Europa sunt partide de stânga și de dreapta care doresc să distrugă această Europă. Și Uniunea Europeană, chiar dacă are prea multe reguli, prea multă birocrație, este cel mai mare proiect de pace din lume. După cel de-Al Doilea Război Mondial, creăm cu siguranță un nou tip de colaborare, o nouă prietenie. Cred că este atât de important să le explicăm, mai ales tinerilor, pentru că pentru a distruge acest proiect de pace, este foarte ușor. Dacă mă întrebați, depinde puțin de probleme, dar uneori lucrăm foarte bine împreună, alteori nu. Și aș putea să vă spun că, în chestiuni legate de securitate, noi, în calitate de deputați în Parlamentul European, majoritatea deputaților europeni, lucrăm strâns cu Comisia Europeană, avem un comisar, Andrius Kubilius, care este responsabil pentru securitate, achiziții comune și spațiu. Henna Virkkunen din Finlanda, ea este vicepreședinte, este responsabilă pentru securitatea cibernetică. Dacă am compara situația cu cea de acum doi ani, putem vedea că multe lucruri s-au schimbat. Dar realitatea este că, Comisia și membrii parlamentului lucrăm foarte strâns împreună. Și poate avem discuții despre detalii, dar lucrăm într-adevăr strâns împreună. Problema este Consiliul European, Consiliul reprezintă 70. 27 de țări și aceasta este o problemă. Trebuie să discutăm mereu cu colegii, toată lumea vorbește cu propriul guvern pentru a face mai mult, pentru că avem nevoie unul de celălalt. Nicio țară din Europa, nicio țară nu este suficient de puternică pentru autoapărare. Nicio șansă. Am putea să o facem împreună. Și cred că vești bune sunt, nu vorbim doar despre situații rele, sunt și un momente bune, de exemplu, faptul că acum lucrăm strâns împreună cu Canada. Canada este în Atlanticul de Nord, totuși foarte aproape de Europa, Canada arctică are o graniță cu Danemarca de 3000 de peste 3000 de kilometri, așa că lucrăm cu Canada. Canada are şi ea o problemă cu vecinul său sudic, cu Statele Unite. Așadar, găsim din ce în ce mai multă cooperare în întreaga lume, Noua Zeelandă, Australia, Japonia, Coreea de Sud. Sună ca fiind departe, nu sunt, pentru că această situație, pe care o avem acum în Europa, o puteți vedea replicată și în ce se întâmplă în Indo-Pacific. Întrebarea va fi, ce va face China în continuare, pentru că China este un mare observator al ceea ce se întâmplă în Europa. China este un mare observator, ca să iși dea seama dacă suntem suficient de duri, avem suficient curaj, lucrăm împreună? Pentru că China este un mare susținător în chestiunile care ţin de atacurile rușilor și trebuie să ne dăm seama că sunt două gorile: una dintre ele este Rusia plus China, de cealaltă parte sunt Statele Unite, iar Europa este la mijloc. Suntem în mijloc, dar avem putere, avem economie, avem oameni. Trebuie să lucrăm împreună și treaba noastră este să luptăm pentru asta într-un mod bun. Și chiar totul, este foarte complicat, vedem politica internă peste tot, și în Germania, dar sunt sigură că putem supraviețui, dar trebuie să luptăm și este treaba noastră să explicăm situația oamenilor, și să explicăm și într-o manieră bună să aibă efect asupra opiniei publice.

Articolul 5, supus încercării?

Cristina Cileacu: Sunt informații provenite de la serviciile de informații, precum și de la generali NATO, care spun că Rusia ar putea provoca NATO. Dacă se întâmplă acest lucru, Europa este pregătită la nivelul politicienilor? Pentru că NATO, știm, este pregătită. NATO, este ceva care funcționează și s-a dovedit a funcționa în continuare. Dar nivelul politicii din țările noastre, dacă o țară va fi atacată, să luăm acest scenariu, desigur, vom reacționa așa cum ar trebui să reacționeze articolul 5?

Marie-Agnes Starck-Zimmermann: Da, o vom face. Europa trebuie să-și facă treaba. 24 de state membre ale Uniunii Europene sunt membre NATO. Ele au o cooperare foarte strânsă chiar și cu țările europene care aparțin NATO, dar nu sunt membre ale Uniunii Europene, de exemplu, Marea Britanie, Norvegia. Întrebarea va fi dacă Statele Unite sunt gata să protejeze lumea liberă. Uneori, dacă îl auzim pe președintele Statelor Unite, s-ar putea să nu ne simțim prea confortabil. Dar sunt sigură că suntem bine conectați la Congres, sunt senatori și membri ai Camerei Reprezentanților care și-au dat seama că dacă Rusia ar încerca să ne atace în mod convențional, pentru că deja ne atacă hibrid, da, există articolul 5 și NATO este absolut pregătită, iar Rusia nu are nicio șansă să lupte împotriva NATO. Acesta este motivul pentru care Vladimir Putin încearcă din nou să distrugă Uniunea Europeană. Pentru el, Uniunea Europeană, 27 de țări care lucrează împreună, împreună cu alte țări europene, este un coșmar. Dacă suntem puternici lucrând împreună, atunci am putea trăi în viitor în pace și libertate. Și acestea sunt motivele. Să trăiești în libertate nu este ușor. E ca și cum vedem acum pentru ce luptă Ucraina. Și, de asemenea, luptă pentru libertatea noastră și pentru pacea noastră în viitor.

Învățătură despre dronile din Ucraina

Cristina Cileacu: Și Ucraina s-a dovedit a fi cea mai bună în luptă și acum este cea mai bună la producerea de drone sau utilizarea inteligenței artificiale în război. Comparând Europa, producția Uniunii Europene legată de apărare și Ucraina, putem fi mai buni?

Marie-Agnes Starck-Zimmermann: Ce poate fi cel mai bun lucru? În primul rând, să lucrăm foarte strâns împreună cu Ucraina, că în viitor vor face parte sau va fi membră a Uniunii Europene, este nevoie de timp, desigur. Avem valori speciale și fiecare țară care dorește să adere la Uniunea Europeană trebuie să adreseze o serie de reforme pe care le avem, probleme de rezolvat și în Ucraina. Al doilea lucru, dacă mă întrebați, este că în viitor Ucraina trebuie să devină membră a NATO, pentru că luptă nu doar pentru libertatea noastră, dar putem vedea acum cum este războiul în acest deceniu. Este un atac la 360 de grade, tocmai am vorbit despre asta. Așa că am putea învăța și putea vedea cât de mult reușește Ucraina, din punct de vedere tehnic, pentru că nu sunt reguli. Au o producție care se livrează în prima linie de front, își dau seama ce este în regulă, ce nu este în regulă. Așa că am putea învăța. Avem nevoie de o relaţie profundă cu Ucraina. Și acest lucru este foarte, foarte, important pentru viitor, astfel încât Vladimir Putin să-şi dea seama că un alt atac nu mai este posibil acum. Și astfel, aceste vremuri sunt cu adevărat grele pentru toți oamenii, tocmai ați spus, și în privința economiei, și, deci, să lucrăm împreună.

Războiul hibrid,

o poveste rusă

Cristina Cileacu a întrebat cum să ne luptăm cu războiul hibrid. Se pare că rușii câștigă cu adevărat acest conflict, de când au început propaganda cu zeci de ani înaintea noastră. Ei s-au dovedit a fi foarte pricepuți la această „bătălie mentală”. În plus, publicul european pare să se împarte tot mai mult, iar tendința este de a reveni la comunism și la structuri autoritare, atât în România cât și în Germania.

Marie-Agnes Starck-Zimmermann: Da, este adevărat. Dar treaba noastră este să le explicăm oamenilor că dacă meargem pe această cale, într-o zi se vor trezi și își vor da seama cât de groaznic este. Cred că lucrând împreună la problemele hibride, suntem, cum aș putea spune, suficient de duri din punct de vedere tehnic ca să reacționăm. Și vă rog să înțelegeți că nu pot răspunde la toate întrebările, pentru că discutăm pe un canal deschis, și nimeni nu este interesat să-i explice lui Putin cum am putea reacționa în acest război hibrid. În primul rând, trebuie să le explicăm oamenilor că este o singură poveste, hibridă, care ne perturbă infrastructura. Toate aceste lucruri sunt de fapt o singură poveste. O poveste rusă. Trebuie să o explicăm în fiecare zi, întotdeauna. Și despre modul în care am putea reacționa tehnic, avem o posibilitate cu siguranță.

Cristina Cileacu: Înțeleg. Într-adevăr că este o muncă grea, dar este o muncă de zi cu zi. Doamnă Marie-Agnes Stark-Zimmermann, vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție.

Marie-Agnes Starck-Zimmermann:

Mulțumesc foarte mult.

COMENTARII / 0