Războiul declarațiilor: Netanyahu și Trump, tot mai tensionați

Benjamin Netanyahu a rupt tăcerea într-un mod neașteptat în această săptămână, abordând chestiunea conflictului cu Iranul.
Într-un mesaj video, el a subliniat că există o coordonare completă cu Donald Trump, cu care are convorbiri aproape zilnice.
Această declarație a venit după săptămâni de informații apărute în presa locală, care sugerau că Israelul nu mai era informat despre evoluțiile în conflictul cu Iranul și cu atât mai puțin despre discuțiile de pace mediate de Pakistan, potrivit The Guardian.

Nu există niciun motiv de îngrijorare

în relația dintre SUA și Israel, a insistat Netanyahu.
Însă, reacția inițială a observatorilor la declarația video a fost că situația ar putea fi mai gravă decât se credea, din cauza scepticismului ridicat în rândul publicului și al presei independente față de credibilitatea premierului israelian.

Citește șiSpania. Proteste masive în Madrid și în alte orașe din țară pentru soluționarea crizei locuințelor: „Această situație nu poate continua așa”

Dahlia Scheindlin, consultant politic și sondor americano-israelian, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la starea relațiilor dintre Netanyahu și Trump, afirmând:

Vorbește atât de mult despre cât de grozave sunt relațiile, încât mă îngrijorează destul de mult câtă tensiune există

.
Ea a adăugat că nu ar fi surprinsă de această situație, având în vedere că războiul actual nu se desfășoară conform obiectivelor inițiale, din toate punctele de vedere.

Donald Trump și Benjamin Netanyahu au avut dintotdeauna o relație strânsă, prezentându-se ca două fețe ale aceleiași monede. Amândoi liderii au utilizat tactici populiste pentru a-și consolida puterea internă, încălcând regulile și limitele tradiționale, fără să se preocupe de temeliile constituționale ale sistemelor politice care i-au propulsat la putere.

28 februarie a marcat începutul unei perioade în care soartele lor au devenit indisolubil legate, după ce un bombardament devastator atribuit SUA și Israelului a vizat Iranul, eveniment care a creat o conexiune atât de puternică între ei, încât despărțirea de repercusiunile acestuia va fi extrem de dificilă pentru oricare dintre părți.

Întreprinderile lui Netanyahu au generat tensiuni considerabile. Acesta și Trump au avut o relație complexă. Netanyahu a făcut eforturi susținute pentru consolidarea alianței.

Decenii întregi, Netanyahu a încercat să obțină sprijinul mai multor președinți americani pentru un conflict împotriva Republicii Islamice. În mod deosebit, el a depus eforturi fără precedent pentru un lider străin care să influențeze politica internă a SUA, mai ales în ceea ce privește subminarea acordului nuclear multilateral cu Iranul din 2015, care fusese considerat principalul succes al politicii externe a lui Barack Obama.

Statele membre NATO ale Statelor Unite iau măsuri pentru a-și asigura protecția în manieră care ar putea conduce la modificări pe termen lung ale relațiilor lor cu Washingtonul.

Netanyahu și Trump au înregistrat o colaborare strânsă în anul 2018, care a avut ca rezultat abandonarea unui acord, eveniment care a fost urmat de o creștere semnificativă a activității nucleare a Iranului și de stocarea unei cantități considerabile de uraniu puternic îmbogățit, suficient pentru fabricarea a aproximativ o duzină de dispozitive nucleare.
În luna februarie a acestui an, diverse surse media din SUA au relatat că Netanyahu a avut o influență decisivă asupra convingerilor lui Trump privind necesitatea unui conflict militar pentru a face față amenințării iraniene, conflict pe care Trump l-ar fi considerat ușor de câștigat.

Următorul caz Venezuela demonstrează această situație.

Netanyahu promisese un conflict „ușor” cu Iranul, dar oare Trump nu știa la ce să se aștepte cu adevărat?

La acel moment, Nicolás Maduro era deja într-o situație vulnerabilă, deoarece o lună în urmă, trupele americane efectuaseră un atac neașteptat în Caracas, reușind să-l captureze pe președintele venezuelean.

Nu se precizează data exactă a acestui eveniment.

În contextul respectiv, liderul israelian împingea o ușă care era deja întredeschisă, se precizează.

Afirmațiile lui Netanyahu au fost criticate de fostul diplomat israelian Alon Pinkas, care l-a caracterizat pe Netanyahu drept „un escroc”.

„I-a spus: «Uite ce ai făcut în Venezuela. A fost fără durere. A fost fără efort. A fost frumos. Ai schimbat regimul.»

Potrivit lui Pinkas, Netanyahu a luat Venezuela ca exemplu în discuțiile sale.

Trump a fost supus unui bombardament de informații, conform declarațiilor lui Pinkas, care au scos la iveală detalii privind extinderea capacităților Iranului în domeniul rachetelor.
Astfel, s-a arătat că Iranul și-a consolidat producția de rachete și dispozitive de lansare a rachetelor, păstrând în același timp o cantitate de 450 kg de uraniu puternic îmbogățit.

„Apoi a început să-l bombardeze pe Trump cu date de informații care arătau că Iranul își extinsese producția de rachete și capacitățile de lansare a rachetelor și că încă mai deține 450 kg de uraniu puternic îmbogățit”

, a spus Pinkas.

Netanyahu a caracterizat regimul de la Teheran ca fiind extrem de vulnerabil, folosind o metaforă pentru a ilustra fragilitatea acestuia, și anume că este asemenea unui fruct care a ajuns la maturitate și urmează să cadă de pe ramură, toate acestea cu sprijinul șefului Mossad, David Barnea.

Potrivit declarațiilor lui Pinkas, Trump a fost informat că situația din Iran este extrem de gravă, economia fiind în pragul colapsului. Populația iraniană se află într-un stat de spirit revoltător, în timp ce Gărzile Revoluționare își pierd treptat controlul.

„Viața în Iran este de nesuportat. Acesta este momentul nostru”

, a afirmat Pinkas.
Regimul iranian ar putea fi răzuit, iar războiul poate fi câștigat în comun în doar trei sau patru zile, a adăugat el.

În urma unor evaluări detaliate, cadrele militare și de informații ale Statelor Unite au avertizat asupra pericolului unei posibile agresiuni iraniene împotriva partenerilor americani din regiunea Golfului și a riscului de blocare a strâmtoarea Hormuz. În pofida acestor avertismente, Netanyahu și susținătorii săi din administrația americană, printre care secretarul apărării, Pete Hegseth, au reușit să impună punctul lor de vedere, susținând că Garda Revoluționară iraniană a fost supraevaluată și nu posedă forța necesară pentru a răspunde eficient.

Au fost comise greșeli de calcul în ceea ce privește impactul alianței. Problemele par să fi apărut între partenerii Netanyahu și Trump.

Înșelăciunea a fost complet dezvăluită.
Poporul iranian nu a manifestat deloc tendința de a se răscula împotriva regimului, care a continuat să fie stabil.
De asemenea, kurzii nu au întreprins nicio acțiune ostilă dinspre nord-vest.
În schimb, Garda Revoluționară a reușit să provoace daune considerabile atât bazelor americane, cât și monarhiilor din Golf.
Mai mult decât atât, aceasta a reușit să închidă strâmtoarea Hormuz și să declanșeze o criză economică globală.

Potrivit declarațiilor lui Pinkas, la o perioadă de aproximativ 30 de zile de la debutul conflictului, la sfârșitul lunii martie, erau deja vizibile indicii că Trump era extrem de nemulțumit de Netanyahu.

Președintele a oprit brusc orice referire la Israel și Netanyahu în discursurile sale publice, mereu încărcate de optimism, despre conflict.
În perioada care a precedat anunțul de încetare a focului din 8 aprilie, Israelul a fost exclus din discuțiile purtate de negociatorii americani cu omologii lor iranieni și cu intermediarii pakistanezi.

Oficialii israelieni s-au plâns presei că au fost nevoiți să-și folosească resursele de informații pentru a încerca să afle ce se întâmplă.

În urma acestei situații, tensiunile au crescut considerabil în cadrul alianței dintre Netanyahu și Trump.

Detalii despre subiectele pe ordinea de zi a discuțiilor de pace sunt contradictorii, însă Iran și-a păstrat arsenalul de rachete și legăturile regionale prin intermediul unor intermediari, care sunt considerate de Israel drept chestiuni cheie.
Nu au existat discuții despre arsenalul de rachete al Iranului sau despre utilizarea de către acesta a unor proxy-uri regionale, care sunt considerate priorități de către Israel.

În discuțiile purtate, Trump a avut ocazia să-i aducă în atenție lui Netanyahu anumite critici.
Un exemplu în acest sens este situația în care Israelul a efectuat un atac asupra zăcământului de gaze South Pars din Iran.
În urma acestui eveniment, Trump a declarat că i-a transmis lui Netanyahu să evite astfel de acțiuni, afirmând:

„să nu facă asta”

.

La negocierea acordului de armistițiu, Trump a fost inițial aliniat la interpretarea făcută de Netanyahu, care excludea Libanul de sub incidența armistițiului; ulterior însă, când armistițiul a fost amenințat, Trump și-a schimbat prompt poziția, determinând Israelul să o urmeze.

Donald Trump a exprimat această părere într-o postare pe platformele online, pe 17 aprilie, lansând o critică publică fără echivoc la adresa lui Benjamin Netanyahu:

„Israelul nu va mai bombarda Libanul. Li se INTERZICE acest lucru de către SUA. Ajunge!!!”

Potrivit unor oficiali guvernamentali israelieni, situația a ajuns într-un punct în care încetarea focului este imposibil de menținut pe termen lung, iar reluarea conflictului este considerată o inevitabilitate.
În urma unei analize a evenimentelor recente, guvernul israelian a transmis reporterilor că o revenire la starea de ostilitate este de așteptat.

• Coordonarea militară dintre SUA și Israel a fost restabilită la nivelul anterior,
• în pregătirea unor noi operațiuni militare comune,

după cum au relatat ziarele israeliene într-o serie de articole publicate

weekendul trecut

.

Deși atacurile nu au avut loc până în prezent, eforturile de diminuare au fost întreprinse de administrația Trump pentru a reduce impactul incidentelor recente din zona strâmtorii Hormuz.

Următoarea escală este China.

Daniel Shapiro, fostul ambasador american în Israel, a remarcat că președintele Trump se concentrează deja asupra următoarei sale provocări majore, dincolo de chestiunea iraniană, și anume o deplasare în China pe 14 mai pentru o întrevedere extrem de importantă cu

.

Potrivit lui Shapiro, atunci când Trump va ajunge la Beijing, va dori ca acest conflict să fie, într-o oarecare măsură, soluționat.
În caz contrar, va fi nevoit să implore sprijinul lui Xi Jinping pentru a-i determina pe iranieni să-i accepte cererile sau să-i acorde concesii pe care nu și le-a negociat până în prezent.
Această poziție este extrem de vulnerabilă, mai ales atunci când obiectivul este consolidarea legăturilor economice dintre SUA și China.

Încrezător în Netanyahu, care a gestionat anterior conflictele din Gaza și Liban, se poate observa că, în situația în care este obligat să închine un armistițiu temporar care nu îi avantajează, Trump va fi distrat în timp ce Israelul își va restabili autonomia de decizie.

Într-un posibil scenariu, potrivit lui Shapiro, în cazul în care Trump reușește să obțină un acord, părțile israeliene vor fi nevoite să-l accepte inițial, urmând ca, ulterior, să-l reexamineze cu scopul de a limita programele de rachete și nuclear, posibil în viitor.

„Dacă Trump ajunge la un acord, israelienii vor trebui să îl accepte pentru moment, iar apoi, poate, îl vor revizui pentru a «tunde iarba», cum se spune, în ceea ce privește programul de rachete sau programul nuclear, la un moment dat”

Netanyahu este conștient de faptul că există anumite limite ale capacității lui Trump de a se dezvinovăți în fața strânsei legături geopolitice care îi unește. Fostul consilier pentru securitate națională al lui Trump, John Bolton, remarcă faptul că Netanyahu are potențialul de a crea tulburări în scena politică americană oricând dorește.

Declarațiile recente ale lui Bolton pun în lumină relațiile tensionate dintre Trump și Netanyahu, sugerând că președintele american ar fi invidios pe primul-ministru israelian, datorită capacității acestuia de a atrage atenția presei într-o măsură mai mare decât el însuși.
Bolton a accentuat faptul că, în ciuda eforturilor lui Trump de a impune un armistițiu, el continuă să ofere lui Netanyahu o mare libertate de acțiune în Liban.

„Cred că Trump este gelos pe Netanyahu pentru că acesta este unul dintre puținii oameni care pot genera mai multă atenție din partea presei decât el”

, a afirmat Bolton.
De asemenea, el a menționat că

„el îi acordă în continuare lui Netanyahu o mână destul de liberă în Liban”

, după impunerea armistițiului de către Trump.

Potrivit lui Pinkas, fost consilier al premierilor Ehud Barak și Shimon Peres, se preconizează că această înfrângere majoră pe plan strategic în conflictul cu Iranul va constitui un obstacol considerabil, care va îngreuna sarcina lui Trump de a reface rapid această alianță.

Potrivit lui Pinkas, o declarație a lui Trump împotriva lui Netanyahu ar echivala cu recunoașterea lui Trump că a fost manipulat pe tot parcursul acestui conflict.
În urma acestui conflict, Trump și Netanyahu par să aibă de suferit în ceea ce privește voturile.

„Problema lui Trump este că, dacă îl atacă pe Netanyahu, dacă își exprimă deziluzia sau disperarea, practic recunoaște că a fost condus în acest război”,

a afirmat Pinkas.

Netanyahu se confruntă cu obligația de a convoca alegeri legislative până în luna octombrie, eveniment care, judecând după rezultatele sondajelor recente, ar putea marca sfârșitul mandatului său de prim-ministru. În timp ce scrutinul din Statele Unite vizează Congresul, posibilitatea unei schimbări politice interne ar putea reduce considerabil influența lui Trump în politica națională, transformându-l într-un președinte cu autoritate limitată.

Netanyahu și Trump sunt afectați din punct de vedere politic de situație, potrivit lui Pinkas.

„Cu alte cuvinte, s-au sabotat reciproc destul de rău.”

Acest fenomen are loc în contextul unor tensiuni din ce în ce mai mari în alianța dintre cei doi lideri, a mai declarat același Pinkas.

Alon Pinkas, fost diplomat israelian.

Daniel Shapiro, fost ambasador al SUA în Israel.

John Bolton, fost consilier pentru securitate națională al lui Trump.

Pete Hegseth, secretarul apărării.

The Guardian.

Pakistan.