Recomandarea săptămânii: serialul de neratat pe Netflix și unul de uitat

La 26 aprilie, va avea loc o aniversare tristă: 40 de ani de la dezastrul nuclear de la Cernobîl. Cu acest prilej, atenția față de filmele care tratează această catastrofă va crește considerabil. Un serial remarcabil despre Cernobîl, probabil cel mai bun pe această temă, este disponibil pentru streaming pe HBO Max. În schimb, un film pe aceeași temă, oferit de Netflix, nu se ridică la nivelul așteptărilor.

La aproape 2019, după ce miniseria de 5 episoade produsă de HBO a înregistrat un succes imens, se ridică întrebarea: ce mai poate fi adăugat despre serialul „Cernobîl”? Deși s-ar putea susține că nu prea multe informații noi pot fi oferite, e de amintit că doi dintre protagoniștii săi au primit nominalizări la prestigiosul Premiul Oscar în anul curent.

La gala de premiere de luna trecută, Jessie Buckley a primit prestigiosul Oscar pentru interpretarea sa remarcabilă într-un rol principal. Această recunoaștere a fost acordată pentru rolul său din filmul „Hamnet” de anul trecut, unde a jucat-o pe soția lui William Shakespeare, o femeie care se confruntă cu durerosul sentiment al pierderii singurului lor copil.

Citește șiAsia Express, 11 octombrie 2026: regulile se schimbă în această seară

–

Nu a oprit aici seria de premii, deoarece acest rol i-a adus și primul Glob de Aur și primul Premiu BAFTA din carieră. În altă ordine de idei, Jessie Buckley a mai impresionat prin rolul său din „Cernobîl”, unde a interpretat-o pe Liudmila, soția însărcinată a pompierului Vasili Ignatenko.

În cariera sa, Stellan Skarsgård a concurat pentru premiul Oscar la categoria celui mai bun actor în rol secundar, însă distincția a fost atribuită în cele din urmă lui Sean Penn. Cu toate acestea, pentru rolul său din drama „Valoare sentimentală”, Stellan Skarsgård a primit cel de-al doilea Glob de Aur al său.

Primul a fost tocmai pentru serialul „Cernobîl”

, unde a interpretat figura lui Boris Șerbina, un oficial guvernamental sovietic responsabil cu gestionarea crizei de la centrala nucleară și cu diminuarea efectelor nefaste ale dezastrului. Suedezul a jucat acest rol într-un serial care i-a adus primul Glob de Aur.

În cadrul echipei de actori a serialului HBO, îi găsim pe Jarred Harris, care a interpretat rolul lui Valeri Legasov, alături de Emily Watson, cunoscută pentru personajul Uliana Homiuk, dar și Paul Ritter, care a jucat rolul lui Anatoli Diatlov, precum și Barry Keoghan, un actor care a primit ulterior o nominalizare la premiile Oscar.

La scurt timp înainte de dispariția sa în 2021, cunoscutul actor britanic Ritter a jucat rolul celui de-al doilea inginer șef la centrala nucleară Cernobîl într-o producție HBO. Replica sa atunci când află despre nivelul de radiații din camera de control: „

3.6 roentgen, not great, not terrible

” a devenit rapid un fenomen viral pe internet, generând o mulțime de meme-uri și făcând parte din ultimele sale apariții pe ecran.

Pe HBO, un serial intitulat „Cernobîl” a fost creat pe baza lucrării unei câștigătoare a Premiului Nobel, cartea acesteia fiind sursa de inspirație.

Nu se adaugă aici nicio declarație directă din partea cuiva.

nu e cazul aici deci se va reformula astfel:

Serialul de pe HBO, „Cernobîl”, își trage seva dintr-o carte scrisă de o femeie care a primit Premiul Nobel**.

La scurt timp după difuzarea producției, anumite persoane care au reușit să supraviețuiască evenimentelor au ridicat critici Viktor Briuhanov și Nikolai Fomin fiind descriși într-o anumită manieră în serial, alături de Diatlov, ceilalți doi lideri principali ai centralei fiind și ei subiectul nemulțumirilor. Reprezentarea acestor figuri cheie a generat nemulțumiri în rândul unora dintre supraviețuitori.

În cursul anului 2019, într-o declarație acordată BBC, Oleksii Breus, unul dintre inginerii care pătrunseseră anterior în camera de control a reactorului cu numărul 4, imediat după producerea accidentului nuclear, a afirmat următoarele:

În ciuda atmosferei tensionate pe care o crea, Diatlov era considerat un profesionist de înalt nivel de către operatorii care lucrau alături de el.

„Când era prezent la reactor, crea tensiune pentru toată lumea”

, însă acest lucru nu îi diminua calitățile profesionale.
Se spune că Diatlov era o persoană foarte exigentă, dar care păstra întotdeauna un nivel ridicat de profesionalism.
Unii dintre operatorii care au colaborat cu el au remarcat că

„Operatorii se temeau de el”

, fiind astfel o prezență respectată, dar și temută în rândul colegilor săi.

Se pare că Diatlov a devenit figura centrală a opoziției în cadrul serialului, posibil din cauza impresiei inițiale pe care o lăsa în rândul personalului centralei, al colaboratorilor săi și al managementului de top. În timp, însă, această imagine a lui s-a transformat, după cum a remarcat Breus

Ulterior, această percepție s-a schimbat

, a adăugat el.

Au existat critici suplimentare care au vizat felul în care Cernobîl a ilustrat anumite consecințe ale expunerii la radiații și dinamica puterii în cadrul regimului sovietic. Într-o analiză publicată în The New Yorker, jurnalista Maria Gessen, de origine rusă și americană, a remarcat următoarele:

NU am primit textul citatului care trebuie să fie inclus ca atare; aştept să primesc materialul necesar completării.

Viața în epoca sovietică era caracterizată printr-o resemnare generalizată. Însă, acest sentiment poate fi deprimant și nu se traduce bine pe ecran. De aceea, creatorii producției ‘Cernobîl’ au ales să prezinte o confruntare care, în realitate, era de neconceput.

„Resemnarea era condiția definitorie a vieții sovietice. Dar resemnarea este un spectacol deprimant și nu e telegenic. Așa că autorii serialului ‘Cernobîl’ își imaginează confruntare acolo unde confruntarea era de neconceput”

Criticile aduse se concentrează, în special, asupra figurii fictive a lui Uliana Homiuk, considerată un arhetip hollywoodian, și se argumentează că o persoană cu astfel de caracteristici nu ar fi putut supraviețui în sistemul sovietic.

În cadrul acestei serii, regizorul american Craig Mazin, cel care a conceput-o, a luat unele decizii artistice îndrăznețe. În mod evident, scena finală din ultimul episod al serialului sugerează că figura lui Homiuk reprezintă acei puțini cercetători care au avut curajul să conteste versiunea oficială a faptelor și

au fost supuși denunțării, arestării și încarcerării

.

În timp ce unele aspecte rămân neclare, Svetlana Alexievici, o jurnalistă și scriitoare din Belarus, a scris o carte de non-ficțiune intitulată „Rugăciune pentru Cernobîl” în 1997, care a servit drept sursă de inspirație pentru miniseria creată de Mazin, însă obiecțiile anumitor operatori ai centralei cu privire la reprezentarea incidentului Diatlov au ridicat anumite contradicții.

Scritoarea Alexievici, câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2015, a creat acea lucrare după ce a purtat discuții timp de zece ani cu mai bine de 500 de persoane care au văzut evenimentele cu ochii lor, printre care se numără pompieri, lichidatori, politicieni și locuitori obișnuiți din Prîpeat, precum și alte figuri.

Evident, unii au perceput lucrurile diferit.

a fost eliminat și rescris astfel:

Lucrarea a luat naștere după zece ani de conversații purtate de Alexievici, Premiul Nobel pentru Literatură din 2015, cu peste 500 de martori oculari, inclusiv pompieri și lichidatori, dar și politicieni și simpli locuitori din Prîpeat. Unii au avut percepții divergente, lucru evident.

Platforma de streaming Netflix prezintă o producție intitulată „Cernobîl”, a cărei concepție a fost influențată, în anumite aspecte, de impactul remarcabil al serialului difuzat de HBO.

Pentru cei care intenționează să exploreze Netflix în acest weekend, o dramă despre dezastrul nuclear de la Cernobîl poate fi găsită sub numele de „Cernobîl, 1986”. Filmul are o evoluție fascinantă. A fost conceput inițial de către regizorul ucrainean Alexander Rodnianski cu ceva timp în urmă.

Un reputat regizor și producător de film din Ucraina este Rodnianski, care a obținut Globul de Aur pentru lungmetrajul său din 2014, „Leviathan”, o comedie neagră care relatează eforturile unui bărbat de a combate corupția în Rusia. De asemenea, a primit Premiul César pentru drama din 2017 intitulată „Loveless”. Patru dintre filmele sale au fost nominalizate la Premiul Oscar pentru cea mai bună producție străină.

La vârsta de 24 de ani, în timpul catastrofei de la Cernobîl, individul a menționat că a avut dorința de a crea cândva o peliculă despre acest dezastru. În 2015, i-a fost propus scenariul pentru „Cernobîl, 1986” (cunoscut în SUA și în alte țări sub titlul „Chernobyl, Abyss”), după care s-a întâlnit cu actorul rus Danila Kozlovski, care participa în acea perioadă la filmările celebrului serial „Vikings” (în care interpreta rolul prințului Oleg al Novgorodului).

Abia după ce au luat cunoștință de impactul remarcabil al serialului de la HBO, doi colaboratori au decis să creeze un film împreună. În loc de a urma o linie similară, accentul a fost pus pe aspectele umane ale catastrofei. Filmul, regizat și protagonistizat de Kozlovski, a fost lansat ulterior pe platforma Netflix în 2021.

Nu se dorea o replică

a succesului inițial, ci o abordare unică. În calitate de producător, Rodnianski a contribuit la realizarea acestui proiect cinematografic, care a beneficiat de sprijin financiar din partea statului rus și a avut un cast format în mare parte din actori originari din Rusia.

Filmakerul din Ucraina a beneficiat probabil de o asistență regretabilă, deoarece un tribunal moscovit l-a osândit în octombrie 2024 la 8 ani și jumătate de închisoare pentru comentariile sale repetate împotriva incursiunii militare rusești în țara sa de origine. Decizia a fost luată la doi ani după ce regimului de la Moscova îl calificase drept „agent străin”.

Serialul său de pe Netflix ridică semne de întrebare în ceea ce privește calitatea, fiind posibil una dintre cele mai puțin reușite creații ale sale. Unele personaje** par a fi lipsite de o evoluție credibilă, în timp ce anumite dialoguri par a fi forțate și o parte din scene par a se desfășura într-un ritm prea lent, devenind astfel plictisitoare. După cum se menționează,

, și anume să prezinte evenimentele din perspectiva echipelor de salvare chemate la centrala nucleară.

În urma acestei abordări cinematografice, anumite aspecte au fost neglijate, precum relatarea detaliată a catastrofei și dezastrului nuclear din centrală, sau eforturile disperate ale autorităților de a disimula evenimentele. Pe IMDb, filmul a primit 5,2 după peste 12.000 de recenzii.

Serialul în cauză se află la o distanță considerabilă de producția intitulată „Cernobîl” difuzată pe HBO, care se bucură de o apreciere remarcabilă, cu un scor de 9,1 / 10 pe baza unui număr impresionant de recenzii, ce depășește un milion de evaluări ale telespectatorilor.