Smartphone-urile s-au transformat într-un element esențial al rutinei zilnice. Utilizatorii le recurg la mesaje, hărți, activități profesionale, jocuri, informații și pentru a menține contactul cu alții, motiv pentru care verificarea lor devine apropiere inevitabilă pe parcursul zilei.
Earth.com a lansat o nouă analiză care indică faptul că aparatele „retro” pentru telefoane, cum ar fi telefoanele cu butoane, evenimentele în care utilizarea lor este interzisă și husele speciale ce pot fi încuiate, ar putea facilita oamenilor să stabilească o distanță de la smartphone‑uri.
Mai jos veți găsi continuarea articolului.
Citește șiBariera de radiații a Pământului a cedat în mega-furtuna solară
Prin aceste soluții, telefoanele devin mai puțin accesibile, fără ca oamenii să fie obligați să le abandoneze complet.
Dr. Jess Hardley, cercetătoare de la Edith Cowan University (ECU), a investigat modul în care indivizii percep atât prezența, cât și lipsa telefonului.
Două decenii în care smartphone-urile au rămas aproape în permanență, cercetarea urmărește să afle dacă obiceiurile oamenilor încep să se schimbe.
Telefoanele se află mereu în vecinătate.
În cadrul analizei, se adoptă expresia „snug tether” pentru a ilustra conexiunea extrem de apropiată pe care utilizatorii o mențin cu dispozitivele lor mobile.
Smartphone-urile sunt, de asemenea, proiectate să fie ușor de ținut în mână, astfel încât acțiunile de a apăsa, de a glisa și de a verifica ecranul pot deveni obiceiuri zilnice.
„Smartphone-urile au fost concepute pentru a fi tot timpul cu noi”,
a declarat dr. Hardley.
Nici măcar nu ne gândim de două ori înainte să le luăm în mână sau să le inspectăm, le transportăm cu noi de la o cameră la alta și le păstrăm la îndemână.
Ecranele tactile de ultimă generație consolidează această conexiune, deoarece răspund imediat la contactul degetelor.
Pe măsură ce trece timpul, gesturile pe care le efectuăm pentru a ține și a folosi telefonul pot ajunge să fie automate, chiar și în absența unui mesaj de citit sau a unei sarcini ce cere atenția noastră.
Verificarea telefonului se transformă într-o rutină.
Dr. Hardley a formulat concluziile pe baza povestirilor a peste 100 de utilizatori australieni de smartphone, date adunate pe parcursul a circa zece ani.
În loc să desfășoare un experiment controlat, studiul s-a axat pe modul în care indivizii își utilizează și păstrează telefoanele și pe relația pe care o dezvoltă cu acestea în cotidian.
Proiectul a cuprins vizite la locuințe, interviuri online, examinarea aplicațiilor, urmărirea locației și activități practice simple.
Participanții au menținut telefoanele în mâini și au discutat despre semnificația acestor aparate pentru ei.
Certaine persoane își întoarcă telefoanele în mâinile lor, ating ecranul sau păstrează dispozitivul aproape de piept.
Reacțiile lor au indicat că telefoanele pot fi considerate atât utile, cât și reconfortante, însă pot deveni oboseitoare sau greu de lăsat din mână.
Poate distanța să ne ajute să abandonăm anumite obiceiuri asociate telefonului?
În cadrul analizei, se introduce un personaj denumit Ravi, iar relatarea sa este construită pe bazele experiențelor unor numeroși participanți.
Ravi lasă telefonul acasă, însă continuă să își îndrepte mâna spre buzunarul gol, pentru că a devenit un obicei să-l poată avea acolo.
participantă a păstrat telefonul închis într-un sertar la birou, pentru că jocurile mobile s-au transformat într-o obsesie și îi afectau concentrarea.
Faptul că telefonul nu se afla la îndemână a contribuit la ruperea obiceiului de a-l ține mereu în mână.
„Ceea ce mi s-a părut interesant nu a fost doar că oamenii își doreau să își folosească mai puțin telefoanele”
dr. Hardley a declarat.
„Ci faptul că adesea creează o distanță fizică față de dispozitiv, punându-l într-o altă cameră, încuindu-l undeva sau făcându-l mai greu accesibil.”
Dr. Hardley a observat că astfel de măsuri schimbă în mod real accesul la dispozitiv, nu doar dorințele unei persoane.
Locurile în care telefoanele nu sunt prezente pot diminua dorința de a le consulta.
Cercetarea examinează și activități de lectură desfășurate în Amsterdam, unde participanții își suspendă telefoanele și le păstrează în afara câmpului vizual.
Telefonii se află în vecinătate, în același timp, participanții își petrec momentele citind împreună.
Smartphone-urile pot acționa ca un fel de scut social. Participanții au relatat că recurg la ecranele dispozitivelor pentru a evita contactul vizual, conversațiile de completitudine, plictiseala sau situațiile în care ar putea părea lipsiți de activitate în preajma altora.
telefoanele nu sunt permise la evenimentele în care se utilizează huse special concepute la concerte, iar aceeași regulă se aplică tuturor participanților. În astfel de condiții, renunțarea temporară la telefon devine mai facilă decât atunci când o persoană trebuie să se bazeze exclusiv pe autocontrol.
Cu toate acestea, studiul nu arată că o scurtă pauză de la telefon ar putea altera obiceiurile pe termen lung sau ar putea îmbunătăți starea de bine.
Echipamentele „retro” păstrează telefoanele la distanță.
Accesoriile retro pentru telefoane constituie o altă metodă de a genera distanță față de smartphone-uri.
Un receptor cu fir permite ținerea telefonului propriu-zis la distanță de ureche, în timp ce un suport montat pe perete îi oferă dispozitivului un loc fix, astfel încât să nu mai fie purtat dintr-o cameră în alta.
„La prima vedere, aceste produse pot părea amuzante sau nostalgice”, a spus dr. Hardley.
„Dar ele indică și ceva mai important. Oamenii par să caute modalități practice prin care să întrerupă obiceiul permanent de a-și lua telefonul în mână și de a interacționa cu el.”
Blocurile în care telefoanele pot fi blocate, cronometrele pentru aplicații, ajustarea ecranului la nuanțe de gri, modul „Nu deranjați” și plasarea telefonului într-o altă încăpere pot face ca utilizarea automată a dispozitivului să fie mai dificilă.
Cercetarea nu confirmă, de fapt, că aceste metode ar putea „reseta” creierul sau sistemul nervos.
Restrângerea folosinței telefoanelor se răspândește din ce în ce mai mult
În același timp cu interzicerea telefoanelor în școli și cu alte inițiative de limitare a utilizării acestora, oamenii desfășoară experimente personale pentru a-și controla accesul la telefon.
Studiul susține că ambele opțiuni constituie soluții la o problemă mai largă, însă deciziile individuale și normele instituționale afectează oamenii în mod diferit.
Ținând telefonul la o distanță mai îndepărtată poate conferi un sentiment de eliberare în anumite circumstanțe, însă poate deveni și incomod și poate induce la unii utilizatori o senzație de lipsă a siguranței.
Analiza generează o întrebare clară: ce beneficii obțin utilizatorii când reduc accesibilitatea telefonului și ce riscuri ar putea suferi?
Publicul aspiră la granițe mai sănătoase în legătură cu telefonul mobil.
„Popularitatea evenimentelor fără telefoane, a cutiilor în care acestea sunt încuiate și a accesoriilor retro sugerează că oamenii încep să pună sub semnul întrebării relația permanentă pe care am avut-o cu smartphone-urile timp de mulți ani”, a declarat dr. Hardley.
Încă mai trăim într-o realitate sculptată de smartphone-uri, însă începem să observăm și o nouă dezbatere privind momentul, locul și modalitatea în care dorim să le integrăm în existența noastră.
Studiul indică faptul că indivizii nu se angajează în mod obligatoriu să renunțe la telefoanele inteligente. În schimb, ei testează diverse strategii pentru a împiedica aceste aparate să solicite constant atenția lor pe parcursul întregii zile.
Chiar și stabilirea unei mici separări fizice de telefon poate fi suficientă pentru a întrerupe automatismul de a-l verifica și pentru a oferi utilizatorilor un control sporit asupra momentelor în care decid să-l atingă.
COMENTARII / 0