Retragerea unor militari americani staționați în Estonia în timpul sezonului rece anterior s-a desfășurat în liniște, fără ca vreun termen de revenire să fie comunicat în mod transparent, a informat jurnaliștii locali ministrul apărării Hanno Pevkur, cu puțin timp înainte de a participa la reuniunea NATO de la Ankara din luna curentă, potrivit sursei Reuters.
Polonia și statele baltice au participat la reuniunea de la Ankara, unde purtau insigne care simbolizau calitatea de membru al „clubului celor 5%”, o grupare care includea toate țările din cadrul Alianței NATO care îndepliniseră deja obiectivul de cheltuieli militare stabilit cu ocazia reuniunii din anul precedent de la Haga. Aceste națiuni considerau anterior că această calitate le va oferi o susținere militară consistentă din partea Statelor Unite, însă această percepție a fost recent zdruncinată.
Încă câțiva ani vor trece până când consecințele se vor face simțite.
Citește șiPoliția franceză nu mai are voie să folosească grenade paralizante la protestele liceenilor, după ce un adolescent și-a pierdut o mână
Summitul internațional a fost considerat un succes de către oficialii NATO, inclusiv secretarul general Mark Rutte, în ciuda preşedintelui american Donald Trump care a avut unele dintre cele mai directe declarații de până acum la un astfel de eveniment.
Au fost prezentate o serie de noi acorduri în domeniul apărării, o creștere a cheltuielilor europene și un angajament
„de neclintit”
privind apărarea reciprocă.
Însă, o serie de promisiuni – printre care și o instituție financiară pentru sectorul de apărare, susținută de nouă state și condusă de Canada, precum și o colaborare pentru crearea de proiectile de atac cu rază extinsă, evaluată la 50 de miliarde de dolari și care implică în jur de doisprezece țări – vor avea nevoie de mai mulți ani pentru a se materializa în rezultate tangibile.
Scăderea numărului de militari americani staționați în Europa de Est a ridicat îngrijorări în rândul Aliaților cu privire la potențialul de conflict cu Rusia. O posibilă confruntare între NATO și Rusia ar putea avea loc până la sfârșitul anului 2026, conform analizei.
Nu putem să ne permitem să fim vulnerabili
a declarat un oficial, subliniind necesitatea unei prezențe militare consolidate. În urma retragerii, presența militară a SUA în regiune va fi reconfigurată.
La nivel public, Mark Carney, premierul Canadei, printre liderii care au exprimat rezerve în legătură cu Trump, a oferit preşedintelui american laude pentru eforturile acestuia de a-i determina pe membrii NATO să-şi crească cheltuielile pentru apărare.
Pe măsură ce vara avansează, o realitate se impune pe teren: SUA a diminuat efectiv prezența sa militară în anumite regiuni extrem de vulnerabile din Europa de Est, tocmai atunci când îngrijorările privind o posibilă reacție agresivă din partea regimului de la Kremlin sunt din ce în ce mai mari.
Acest context este marcat de umilințele tot mai frecvente pe care regimul de la Kremlin le suferă în urma atacurilor cu drone și rachete cu rază lungă lansate de Ucraina pe teritoriul rus.
Șansa ca un conflict între NATO și Rusia să izbucnească până la sfârșitul anului 2026 este estimată la 18%. Acest procent reflectă o posibilitate destul de scăzută, dar totuși îngrijorătoare.
Compania de analiză predictivă Omniforecaster a evaluat titlurile din presa europeană și estimează că există o șansă de 18% ca până la sfârșitul anului 2026 să aibă loc un conflict armat mortal între Rusia și statele membre NATO. Această prognoză sugerează un climat de securitate destul de nesigur, care ar trebui să determine guvernele să fie mai atente, în special având în vedere că Washingtonul reduce discret numărul de militari prezenți în regiune.
La ediția anuală a conferinței găzduite de Chatham House, Al Carns, fostul responsabil cu forțele armate în guvernul britanic, a exprimat opinii alarmante.
El a declarat că configurația strategică actuală atinge un nivel de risc fără precedent, similar celui din perioada crizei rachetelor din Cuba din 1962.
În prezent, majoritatea analiștilor și a oficialilor sunt de părere că Rusia este mai probabil să persiste în tacticile sale de război hibrid, caracterizate prin metode de perturbare și sabotaj, în loc de a opta pentru o confruntare militară directă.
Creșterea tensiunilor într-un mod imprevizibil a fost descrisă ca fiind pe ordinea de zi.
Escaladarea imprevizibilă nu se confinează exclusiv în spațiul european. Statele Unite ale Americii SUA par a fi la fel de angajate ca și în trecut în conflictul din regiunea Golfului, iar Trump a lăsat să se înțeleagă la Ankara că ar putea accentua și mai mult atacurile împotriva infrastructurii critice a Iranului, ceea ce a stârnit îngrijorarea partenerilor din Golf ai administrației Washington, care se tem că ar putea suporta în mare măsură repercusiunile răspunsului Teheranului.
Retragerea forţelor americane din regiunea Orientului Mijlociu a demarat în luna ianuarie, ca răspuns la escaladarea tensiunilor cu Iranul, care au determinat SUA să ia măsuri de precauţie.
Nu se mai aşteaptă ca SUA să menţină un număr considerabil de trupe
– altele decât cele specializate în apărare antiaeriană – în ţări precum Qatar ori Kuweit, odată ce procesul de reducere a prezenţei militare va continua, după retragerea completă din Siria şi diminuarea numărului de militari în Irak.
Deciziile luate în prezent ridică anumite semne de întrebare. Retragerea SUA din Europa de Est a stârnit îngrijorări în rândul Aliaţilor. Problema unui posibil conflict între NATO şi Rusia până la finalul anului 2026 a devenit o preocupare stringentă.
În diverse situații, anumite operațiuni au fost relocate pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, printre care și o mare parte din activitățile de coordonare anterior desfășurate de către Centrul de Operaţiuni Aeriene al Coaliţiei (CAOC) de la baza aeriană Al Udeid din Qatar.
În schimb, pentru desfășurarea aeronavelor și dronele, SUA au optat pentru locații considerate a fi mai sigure, și anume Iordania, Israel, Turcia, precum și în Europa continentală.
Deciziile de la Washington sunt luate într-un mod extrem de centralizat, sub conducerea lui Trump și a unui grup restrâns de persoane din jurul său, fapt care a dus la concluzia majorității oficialilor străini că viitoarele decizii de acest fel ar putea fi adoptate fără vreun avertisment către comunitatea internațională.
La mai multe săptămâni de la începutul incertitudinii, o declarație anterioară a lui Pevkur a fost rechemață în atenție, atunci când acesta garanta presei locale că „trupele americane sunt staționate în Estonia și vor continua să rămână acolo”.
În același timp, el a admis că nu poate fi neglijată nicio posibilitate, ținând cont de schimbările recente în politica SUA.
Numărul militarilor americani a scăzut considerabil, ajungând la sub 100 de efective, ceea ce reprezintă aproximativ o şesime din nivelul raportat în perioada iernii anterioare.
În acea perioadă, un detaşament de tancuri din SUA era poziţionat în partea sudică a Estoniei.
Forțele americane din Europa urmează să primească întăriri suplimentare, însă sosirea acestora ar putea fi reevaluată, potrivit declarațiilor lui Pevkur.
Pevkur a fost informat de către comandanții de rang înalt ai forțelor americane din Europa că un alt detașament este așteptat să sosească mai târziu în această vară.
Această desfășurare a forțelor este supusă unei reevaluări aflate încă în curs.
Un fenomen de repercusiuni în lanț devine evident.
În urma deciziei neaşteptate a administraţiei Trump de a sista rotaţia a circa 5.000 de militari în Polonia, luna trecută, oficiali din domeniul apărării din statele baltice, Polonia şi SUA au semnalat că retragerile din ţările baltice au avut loc ca o consecinţă directă a acestei anulări, programată de mult timp.
Decizia a fost o surpriză atât pentru administrația din Varșovia, cât și pentru numeroși militari care urmau să fie relocate în Europa; o parte dintre aceștia erau gata să se îmbarce în aeronavele pregătite pentru transportul lor.
O consecință în cascadă a retragerii a dus la reconfigurarea prezenței militare în regiunile baltice, 1.000 de soldați fiind relocate din Lituania în iunie, fără să existe un plan de înlocuire a lor, conform datelor cunoscute.
Impactul acestei retrageri a fost resimțit în mod deosebit în statele baltice.
Nu există informații suplimentare.
din informațiile disponibile.
Pete Hegseth, secretarul american al apărării, și Elbridge Colby, responsabilul Pentagonului pentru politici de apărare, au accentuat în mai multe rânduri importanța prioritizării luptei împotriva ascensiunii Chinei, susținând ideea unui „NATO 3.0”, în care Europa să joace un rol mai semnificativ în asigurarea propriei apărări.
„NATO 3.0”
este un concept care prevede ca Europa să îşi asumă o responsabilitate mult mai mare pentru propria apărare.
became
Ideea unui „NATO 3.0” a fost propulsată de Pete Hegseth, secretarul american al apărării, și de Elbridge Colby, responsabilul Pentagonului pentru politici de apărare, care au subliniat necesitatea ca Europa să își consolideze apărarea.
Ei au considerat că este esențial să se acorde prioritate confruntării cu ascensiunea Chinei.
Pete Hegseth, în calitate de secretar american al apărării, și Elbridge Colby, responsabil cu politicile de apărare din cadrul Pentagonului, au reiterat în numeroase ocazii importanța strategică a unui nou concept de alianță, denumit
„NATO 3.0”
, care să implice o creștere a responsabilităților europene în domeniul apărării.
În regiunea Indo-Pacificului se înregistrează schimbări semnificative. Țările care au avut în mod tradițional alianțe strânse cu SUA, printre care Japonia, Australia, Coreea de Sud, Taiwan și Filipine, exprimă o îngrijorare tot mai crescută cu privire la posibilitatea ca SUA să-și reducă, chiar și parțial, prezența în regiune pe termen lung.
Anumi analiști din Ucraina consideră că diminuarea efectivelor militare ale SUA staționate în regiunea baltică ar putea reprezenta o încercare de a liniști Rusia. Vladimir Putin și alte voci apropiate Kremlinului au menționat, de asemenea, că o posibilă retragere a trupelor americane și a forțelor NATO din estul Europei ar trebui să fie o parte integrantă a oricărui acord de pace referitor la Ucraina, conform unor opinii.
– Nu se specifică aici vreo declarație directă
Alternativ, se vehiculează ideea că SUA ar putea diminua prezența militară în statele baltice pentru a obține o relație mai bună cu Rusia.
O explicație alternativă posibilă este că SUA ar căuta să minimizeze riscul expunerii unui număr mare de trupe proprii în cazul unei escaladări a conflictului în regiunea Europei de Est și a unor atacuri asupra teritoriului NATO.
O revizuire substanțială a strategiei americane este posibil să aibă loc, una care nu ar putea fi anunțată în avans. În capitala SUA, anumite opinii – printre care cele ale think-tank-ului Defense Priorities, care argumentează puternic în favoarea unei diminuări suplimentare a prezenței militare americane în străinătate – au susținut timp de mai mulți ani că Statele Unite ar trebui să mențină trupe mult mai puține în regiunile considerate periculoase din afara granițelor țării.
În conformitate cu această perspectivă, retragerea ar trebui să aibă drept scop nu numai Orientul Mijlociu și Europa, ci și pozițiile fragile din zona Indo-Pacifică.
SUA mențin forțe staționate în anumite locații, potrivit analiștilor, care recomandă ca aceste forțe să fie alcătuite din unități extrem de mobile. Aceste unități ar trebui să utilizeze în mod regulat sisteme de rachete cu rază lungă de acțiune, cum ar fi ATACMS, capabile să atace atât navele aparținând Chinei, cât și ținte situate pe teritoriul continental al acestei țări.
La începutul sezonului estival curent, Statele Unite au desfășurat exerciții în Japonia și Filipine, unde au fost testate pentru prima dată unele dintre aceste sisteme.
Încheierea unor acorduri pe durate predefinite a fost anunțată.
Mai mulți aliați din regiunile Europei și Indo-Pacificului sunt deja preocupați de perspectiva unui angajament pe termen lung al SUA și lucrează la consolidarea coordonării, inclusiv în ceea ce privește achizițiile militare. Însă, această evoluție nu este văzută cu ochi buni de către toți oficialii americani.
Recent, Elbridge Colby, cel care conduce politica de apărare la Pentagon, a declarat că orice efort în acest sens, lipsit de contribuția Statelor Unite, ar constitui o risipă de resurse.
Un anumit fapt stă la baza acestei situații: Statele Unite posedă o bază industrială de apărare fără egal, superioară ca cantitate și calitate oricărei alte națiuni sau grupări de țări, afirmă sursa.
„Realitatea este simplă: nicio altă ţară şi niciun grup de ţări nu poate rivaliza cu baza industrială de apărare a Statelor Unite, nici din punctul de vedere al cantităţii, nici al calităţii”
Accelerarea achizițiilor de armament american a devenit o necesitate pentru Europa, potrivit Holger Neumann, şef al Forţelor Aeriene germane.
Declarația a fost făcută într-un interviu acordat publicației Politico în cursul săptămânii trecute.
Europa trebuie să accelereze achiziţiile de armament american
a afirmat el.
Urgenta situatiei a fost subliniată de către acesta:
„Dezvoltarea propriilor noastre capabilităţi necesită timp”
.
În continuare, a accentuat:
„Iar în acest moment nu avem timp”
.
Potrivit evaluărilor oficialilor germani, punctul culminant al amenințării este prognozat pentru 2029. Există însă opinii divergente care plasează această posibilitate la un orizont de timp considerabil mai apropiat. Oricum ar fi, cei care mizau pe faptul că staționarea militară americană pe teritoriul european, acționând ca o forță de descurajare activă, va continua să inhibe potențialii agresori, s-ar putea să aibă parte de o dezamăgire.
COMENTARII / 0