Adriana, în vârstă de 25 de ani, se pregătea pentru un concurs de bodybuilding, când o accidentare în timpul unui antrenament la sală i-a schimbat complet planurile. Genunchiul a devenit atât de instabil încât mersul obișnuit a devenit o provocare, iar pentru a se deplasa era necesară o orteză specială. Deși investigația RMN nu a evidențiat leziuni ligamentare, simptomele persistau, fără o explicație clară.
În căutarea unui răspuns, Adriana a apelat la dr. Teodor Negru, medic specialist ortopedie-traumatologie la Spitalul Euroclinic, membru al Rețelei de Sănătate REGINA MARIA, care a constatat o discrepanță semnificativă între rezultatele investigațiilor imagistice și simptomele pacientei. Pentru a descoperi motivul instabilității, medicul a continuat examinarea prin teste clinice și investigații adiționale.
Un incident în sala de sport a reînstrăinat atenția asupra unei probleme preexistente.
Citește șiVIDEO Arbitru de fotbal, lovit în timpul unui meci desfășurat în Timiș / A jucat Unirea Sânnicolaul Mare II cu Pobeda Star Bisnov / Poliţia a deschis dosar penal
Adriana a simțit că genunchiul îi cedează în timpul unei sesiuni de antrenament, iar totul a luat naștere în iulie. În pregătirea intensă pentru un concurs de bodybuilding, deși era familiarizată cu efortul fizic, o simplă fandare a fost suficientă pentru a o determina să întrerupă antrenamentele.
Adriana spune:
„La o fandă, pur și simplu mi‑a fugit genunchiul și nu am mai putut să merg.”
Problemele legate de genunchiului nu s-au manifestat în momentul accidentării la sală. În timpul antrenamentului de balet, piciorul a fost supus unei hiperextensii în șpagat, iar de atunci genunchiul a început să se deplaseze mai mult spre spate decât celălalt. După accidentarea recentă, instabilitatea s-a extins și la lateral.
De-a lungul anilor, această particularitate nu i-a împiedicat să practice activități fizice. După evenimentul din iulie, însă, instabilitatea s-a intensificat, iar Adriana a început să perceapă că nu mai deține controlul asupra articulației.
„Era o senzație de jeleu, de genunchi moale, care tremură în toate părțile. Puteam să merg, dar îmi era foarte greu”, își amintește ea.
dr. Teodor Negru a subliniat că leziunile anterioare pot contribui semnificativ la dezvoltarea acestor tulburări, chiar dacă pacientul nu mai experimentează durere și își menține activitățile zilnice.
Hiperextensie reprezintă un traumatism în care genunchiul este forțat înapoi dincolo
RMN-ul indică faptul că ligamentele erau intacte. Ce a identificat medicul în timpul examinării clinice.
Adriana a venit la dr. Teodor Negru pe recomandarea celei mai bune prietene, care a fost deja tratată de același specialist pentru o problemă ortopedică. Deși semnele erau evidente, tânăra a recunoscut că a fost greu să accepte posibilitatea unei afecțiuni grave.
„Nici măcar nu am sunat eu să îmi fac programarea, ci prietena mea, pentru că refuzam să cred că am ceva grav”, povestește Adriana.
În timpul examinării clinice, Dr. Negru a constatat că genunchiul afectat se deschidea mai mult la nivel lateral decât cel sănătos, se rotea în excesiv spre exterior și se adâncea în hiperextensie. Se observau semne evidente de instabilitate ligamentară, chiar dacă RMN-ul nu a relevat leziuni.
„Mi-a descris-o foarte simplu și foarte precis: genunchiul «fuge» în lateral și nu o mai ține. Mi-a atras atenția nepotrivirea dintre ce spunea ea și ce scria pe hârtie. Un pacient tânăr nu inventează o senzație atât de clară. Când examenul clinic și investigațiile imagistice nu se potrivesc, pentru mine este un semn că trebuie să caut mai departe”, explică dr. Teodor Negru.
Medicul subliniază că RMN-ul este o investigație esențială în diagnosticul afecțiunilor genunchiului, dar nu poate evalua întotdeauna modul în care funcționează un ligament, în special în cazul leziunilor mai vechi.
„RMN-ul face o fotografie a genunchiului în repaus, la un moment dat. Arată dacă un ligament este rupt, întrerupt sau dacă există edem, însă nu arată dacă acel ligament este funcțional atunci când este alungit. Nu este vorba că RMN-ul a greșit. El a răspuns corect la o întrebare, doar că nu era întrebarea potrivită pentru acest caz”, precizează medicul.
În scopul identificării cauzei precise a simptomelor, medicul a sugerat efectuarea unor radiografii de stres, teste ce permit măsurarea stabilității articulației în condiții de solicitare controlată.
30 de grade la înclinarea genunchiului, imaginile radiologice au evidențiat că acesta se deschidea lateral cu 5 milimetri în plus față de genunchiul sănătos. Această descoperire a confirmat că structurile ce asigură stabilitatea în zona posterioară și laterală au suferit o leziune completă.
leziune cronică izolată a complexului posterolateral al genunchiului a reprezentat diagnosticul final, fiind o afecțiune rară și dificilă de identificat în formele cronice.
„Complexul posterolateral nu este un singur ligament, ci un ansamblu de structuri care împiedică genunchiul să se deschidă spre exterior, să se rotească excesiv și să intre în hiperextensie. Leziunile acestei regiuni sunt mult mai rare decât cele ale ligamentului încrucișat anterior și sunt adesea trecute cu vederea, mai ales când apar izolat. Dacă nu sunt diagnosticate, instabilitatea persistă, iar în timp cartilajul și meniscurile pot fi suprasolicitate”, explică dr. Teodor Negru.
O procedură sofisticată pentru restabilirea echilibrului genunchiului
Intervenția a avut ca scop readucerea stabilității la genunchi și corectarea mișcărilor anormale.
„Reconstrucția anatomică înseamnă că nu încercăm doar să «strângem» genunchiul, ci refacem structurile exact pe traseul lor original. Folosim grefe din tendoanele proprii ale pacientei, fixate în punctele anatomice de inserție de pe femur, tibie și peroneu, astfel încât să reconstruim cele trei structuri principale: ligamentul colateral lateral, tendonul popliteu și ligamentul popliteo-fibular. Avantajul este că refacem nu doar stabilitatea laterală, ci și controlul rotației și al hiperextensiei. Exact cele trei probleme pe care le avea pacienta”, explică medicul.
În cazul Adriana, un element crucial a fost constatarea că medicul a luat în considerare atât de accidentarea recentă, cât și instabilitatea preexistentă, astfel încât intervenția să acopere toate problemele identificate.
„Mi-a plăcut foarte mult că domnul doctor mi-a spus de la început că, dacă trebuie să mă operez, va încerca să corecteze tot ce poate fi corectat la genunchiul meu. La ultimul consult m-am dus cu o imagine în care erau desenate toate ligamentele, pentru că voiam să înțeleg ce înseamnă acest complex posterolateral. Mi-a arătat pe piciorul meu fiecare structură și cum ar trebui să se miște genunchiul. Cred că acela a fost momentul în care m-am liniștit”, povestește tânăra.
După încheierea procedurii, genunchiul a regăsit echilibrul, iar mișcările anormale laterale, rotația excesivă și hiperextensia au fost corectate. Rezultatele imediate au fost pozitive, pacienta a fost mobilizată în prima zi și a fost eliberată în a doua zi postoperatorie.
În afara concluziilor medicale, Adriana afirmă că sprijinul echipei a fost esențial pentru a trece peste teama de intervenție.
„După ce mi-a spus că trebuie să mă operez, am plâns vreo două zile acasă. În ziua operației tremuram foarte tare, dar domnul doctor a încercat să facă glume ca să mă relaxeze. Și doamna anestezistă a fost foarte atentă cu mine. Faptul că au comunicat atât de mult și că mi-au explicat ce se întâmplă m-a ajutat să nu trăiesc experiența aceasta doar cu frică”
Ea declară că comunicarea intensă și explicațiile detaliate au redus frica pe care o simțea în timpul operației.
În faza de vindecare după intervenție, se remarcă primele îmbunătățiri, însă se confruntă și cu provocări emoționale.
Adriana a considerat că externarea la a doua zi după intervenție a marcat începutul unei noi faze. Deși durerea postoperatorie a fost mai ușor de controlat decât se anticipa, procesul de recuperare s-a dovedit a fi provocator atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.
„În prima săptămână cred că i-am scris domnului doctor în fiecare zi. Îi trim
Pe măsură ce timpul trecea, au început să se manifeste progrese. În jurul a două săptămâni de la operație, a început terapia fizică și a trezit de la utilizarea a două cârje la recunoașterea unei singure. Aproximativ la șase săptămâni de la intervenție, era deja capabilă să facă câțiva pași fără ajutorul cârcilor în interiorul casei.
„Când am reușit să merg cu o singură cârjă, am ieșit să îmi iau o cafea și i-am trimis imediat domnului doctor un videoclip. La început, fiecare progres este foarte satisfăcător, pentru că vezi cum evoluează genunchiul. Dar am înțeles că partea cea mai grea vine după aceea, când începi să te simți bine și ai impresia că poți să faci din nou orice”, povestește tânăra.
Dr. Teodor Negru subliniază că recuperarea reprezintă o fază esențială pentru obținerea unui rezultat durabil în reconstrucția ligamentară.
„Recuperarea rapidă de la început este un lucru bun, dar poate fi și o capcană. Pacientul se simte bine înainte ca grefa să se integreze. În primele șase săptămâni, pacienta poartă orteză, calcă parțial, cu cârje, și trebuie să evite mișcările care ar putea solicita reconstrucția. Sportul se poate relua, în general, după 6–9 luni, și numai după teste funcționale, nu doar în funcție de timpul trecut de la intervenție. Operația face jumătate din treabă. Cealaltă jumătate o face pacientul, împreună cu echipa de recuperare.”
El menționează că, deși o recuperare rapidă poate părea benefică, aceasta poate constitui și o înșelăciune; pacientul poate simți bine înainte ca graftul să se fixeze complet. În primele șase săptămâni, pacientul trebuie să poarte orteză, să se deplaseze parțial cu ajutorul cârcilor și să evite orice mișcare ce ar putea pune presiune pe reconstrucție. Reîntoarcerea la activitățile sportive este posibilă, de obicei, după 6–9 luni, dar numai după ce sunt aprobate teste funcționale, nu doar pe baza timpului de la intervenție. Operația realizează jumătate din efort, iar cealaltă jumătate este asumată de pacient și de echipa de recuperare.
„Eu n-am știut să pun pauză, așa că a pus genunchiul pauză pentru mine”
Acest eveniment a transformat felul în care Adriana își privește corpul și limitele pe care trebuie să le respecte în timpul antrenamentelor.
„Am lucrat cu o antrenoare și am ascultat aproape în totalitate ce mi-a spus. Acum cred că poate ar fi trebuit să îmi ascult mai mult corpul. Dacă nu aș fi tras atât de tare și cu atât de multe greutăți, poate aș fi putut preveni o parte din probleme. Poate mușchii mei puteau să ducă acel efort, dar ligamentele nu”, spune Adriana.
În cazul său, dr. Teodor Negru sugerează o examinare de specialitate în situații în care, după un traumatism, genunchiul rămâne instabil, se umflă la efort sau manifestă mișcări anormale. Dacă aceste semne continuă pentru 4–6 săptămâni, este esențial ca pacientul să consulte un expert în patologia genunchiului, chiar dacă analizele inițiale nu arată nicio schimbare.
Adriana își continuă drumul spre reîntoarcerea la activitatea sportivă, însă învățăturile dobândite depășesc simpla experiență a intervenției chirurgicale. Ea aspiră ca relatarea ei să inspire alți pacienți să solicite asistență la timp și să realizeze că procesul de recuperare necesită nu doar tratament, ci și răbdare.
„Le-aș spune oamenilor să facă o pauză atunci când simt că au nevoie, să meargă la medic și să își asculte corpul. Pentru că, dacă nu îl asculți tu, la un moment dat o să pună el pauză pentru tine. Eu n-am știut să pun pauză, așa că a pus genunchiul pauză pentru mine.”
COMENTARII / 0