Un eșec fără precedent a înregistrat statul în ceea ce privește gestionarea fondurilor PNRR destinate reabilitării infrastructurii hidrotehnice, mai exact baraje și diguri.
În prezent, sistemul hidrotehnic național se confruntă cu numeroase probleme, în special:
haos
Citește șiUn pod din Kiev, atacat pentru a doua zi consecutiv, în timpul vizitei lui Friedrich Merz. Traficul în capitală, perturbat
în ceea ce privește starea tehnică a infrastructurii.
Aproximativ jumătate dintre baraje nu dispun de autorizații de funcționare în condiții de siguranță.
Echipamentele aferente sunt vechi de zeci de ani, ceea ce face ca reparațiile să fie extrem de dificile din cauza lipsei pieselor de schimb.
În plus, se estimează că 74 de baraje nu au proprietari cunoscuți.
În ceea ce privește digurile de protecție, acestea au o vechime de peste jumătate de secol.
Urmăriți un nou episod al campaniei Statul la Stat.
România găzduște un număr de 2.194 de baraje, clasificate în patru grupe distincte, în funcție de gradul lor de importanță.
Barajele considerate de importanță excepțională și deosebită, încadrate în categoriile A și B, numără 181, în timp ce cele din categoriile C și D, cu importanță normală și redusă, sunt în număr de 2013.
Conform legislației în vigoare, toate aceste baraje trebuie să dețină o autorizație care să le permită funcționarea în condiții de siguranță.
În prezent însă, un număr de 920 de baraje, adică aproape jumătate din totalul existent, nu dispun de autorizația necesară sau au autorizația expirată.
Acestea sunt, în general, baraje mai mici, încadrate în categoriile C și D, aflate în proprietatea primăriilor sau a diferitelor persoane fizice ori juridice.
Mai există și 74 de baraje fără proprietar, adică nici o persoană fizică sau juridică nu are posesia și nici nu administrează aceste baraje.
ANAR are în vedere 46 de situații litigioase care implică baraje, ceea ce înseamnă că există procese în curs și nu se pot lua decizii în aceste cazuri.
În ceea ce privește restul, Sorin Rîndașu, director general adjunct al ANAR, afirmă:
… pentru cele rămase primăriile vor prelua în cea mai mare parte, acolo unde nu vor, Apele Române, cu toate cheltuielile suplimentare vor trebui să se îngrijească de ele conform legii.
9.580 de kilometri de diguri necesită reabilitare, fiind construite în urmă cu șase decenii. Situația este alarmantă, deoarece majoritatea acestor infrastructuri au nevoie de lucrări de reparație. Potrivit conducerii ”Apele Române”, resursele umane disponibile sunt insuficiente pentru a asigura monitorizarea și întreținerea corespunzătoare a acestora. Problema infrastructurii devine din ce în ce mai stringentă.
Conducerea ”Apele Române” spune că nici măcar nu mai are oameni suficienți pentru monitorizarea și întreținerea lor.
was modified to be more varied:
Infrastructura de diguri a României, 9.580 de kilometri la număr, se confruntă cu o problemă gravă de reabilitare, dat fiind că majoritatea acestor construcții au fost ridicate în urmă cu 60 de ani. Potrivit conducerii ”Apele Române”, resursele umane disponibile sunt insuficiente pentru a asigura monitorizarea și întreținerea corespunzătoare a acestora.
Conducerea ”Apele Române” spune că nici măcar nu mai are oameni suficienți pentru monitorizarea și întreținerea lor.
Sorin Rîndașu, director general adjunct al ANAR, a declarat următoarele:
În condițiile date, un muncitor hidrometru are responsabilitatea de a supraveghea aproximativ 20 de km de dig, ceea ce face ca întreținerea acestora să fie afectată. În timp, pot apărea diverse probleme, precum creșterea plantelor, sau chiar a copacilor, situații care pot deveni o problemă majoră dacă lucrările de întreținere nu sunt efectuate la timp.
Barajele de mare importanță, clasificate ca fiind de interes „excepțional și deosebit”, se află sub administrarea Apele Române și Hidroelectrica.
Construcția majorității acestora a avut loc în anii 70, însă nu au fost niciodată supuse unor lucrări de reabilitare.
Potrivit specialiștilor de la Apele Române, structura acestor baraje nu ridică probleme și nu prezintă un risc iminent de cedare.
În schimb, echipamentele cu care sunt dotate sunt vechi de zeci de ani, predispuse la defecțiuni frecvente, ceea ce în sine constituie un pericol.
Cristian Barbu, responsabil cu Situații de Urgență la ABA Argeș-Vedea, a declarat următoarele:
Durata normată de funcționare a acestor construcții hidrotehnice este cumva expirată, echipamentele de acționare că vorbim de echipamente electrice, hidraulice, hidromecanice, sunt depășite din punct de vedere fizic și moral.
Aceste declarații au fost făcute de șeful Serviciu Situații de Urgență în cadrul discuțiilor despre starea actuală a infrastructurii hidrotehnice.
Buftea este unul dintre ultimele bastioane de protecție ale Capitalei împotriva viiturilor. Construcția sa a avut loc acum nouă decenii, într-un interval de timp situat între Războaiele Mondiale. Ulterior, nu au fost întreprinse modificări substanțiale. Dotările rămân neschimbate de atunci.
O discuție a avut loc între un jurnalist de la Digi24 și Adina Grigore, o angajată a SGA Ilfov-București, cu privire la vechimea unor obiective.
Jurnalistul a adresat întrebarea: Din ce an datează acestea?
Răspunsul lui Adina Grigore a fost: Din 1936.
Jurnalistul a insistat: Deci, sunt chiar din anul ’36?
Adina Grigore a confirmat: Da.
Ea a adăugat că, de-a lungul timpului, au fost efectuate lucrări de mici reparații, lucrări de gresare, de vopsitorii, de protecție anticorozivă.
În mod esențial, persoana responsabilă de la dumneavoastră, de la Apele Române, este cea care operează mecanismul.
Da, exact așa este.
Atunci, nu este un proces complicat?
Nu, sunt doar aproximativ doi oameni care se ocupă de asta.
Doi oameni, într-adevăr.
Da, asta e.
Doamnă, se pare că suntem într-o perioadă învechită.
În acest moment, suntem ancorați în ’36.
Barajul Budeasa, situat în apropiere de Pitești, are o dublă funcție: protejarea împotriva inundațiilor și asigurarea alimentării cu apă a orașului și a comunelor limitrofe.
Echipamentele acestui baraj, construite în 1978, se confruntă cu probleme de funcționare din cauza vechimii, necesitând reparații frecvente din partea angajaților care se străduiesc să le mențină în stare de funcționare.
Cristian Barbu, responsabil cu gestionarea situațiilor de urgență la Administrația Bazinală de Apă Argeș-Vedea, afirmă:
Foarte greu mai găsim piese de schimb pentru aceste echipamente. Încercăm să adaptăm, soluțiile moderne, sunt garnituri noi, sunt echipamente noi care nu se pupă exact pe tipicul echipamentelor pe care noi le avem la construcții hidrotehnice.
Potrivit spuselor sale, adaptarea soluțiilor moderne reprezintă o provocare, deoarece noile echipamente nu se pupă exact pe specificațiile vechilor echipamente utilizate în construcțiile hidrotehnice.
România se confruntă cu o problemă majoră în ceea ce privește starea barajelor sale. Țara noastră a avut oportunitatea de a-și reabilita complet infrastructura hidrotehnică, fără să suporte nici un cost din bugetul de stat, grație fondurilor europene oferite prin PNRR. Însă, cei care au avut responsabilitatea acestui proiect, de la decidenții politici la directorii și funcționarii publici, au înregistrat un eșec răsunător. În plan inițial, obiectivele includeau reabilitarea a 30 de baraje, 20 de poldere și 510 km de diguri, cu o finanțare alocată de 557 de milioane de euro. Procesul de licitație organizat de către Apele Române a înregistrat o prezență extrem de scăzută, mai mult de jumătate din licitații rămânând fără ofertanți.
Andra Negoi, director Investiții și Dezvoltare ANAR, a declarat următoarele:
Cumva se suspecta că valorile ar fi fost subestimate, nu acesta a fost motivul, tot din termenele din calendarul PNRR și jaloanele intermediare pe care noi trebuia să le respectăm, au venit constrângerile lăsând la dispoziție un termen foarte scurt pentru serviciu de proiectare.
În opinia sa, constrângerile de timp au impus un termen limită foarte scurt pentru realizarea serviciului de proiectare, din cauza jaloanelor intermediare și a calendarului PNRR.
În anul 2023, reprezentanții Comisiei Europene au decis să reducă finanțarea pentru România, ca urmare a faptului că doar 13 baraje, 13 poldere și 408 kilometri de diguri erau în curs de realizare. Ulterior, aproximativ un an mai târziu, Comisia Europeană a constatat că România nu era în măsură să finalizeze nici măcar aceste proiecte, drept urmare a decis să reducă aproape complet finanțarea. În prezent, a mai rămas un singur baraj, un singur polder și zero kilometri de diguri. În urma acestui eșec, instituțiile românești au început să se acuze reciproc.
Ministrul mediului a decis să trimită corpul de control la Apele Române
.
O surpriză care stătea în afara sferei noastre de putere a venit în așteptarea aprobării hotărârilor de guvern.
Ea subliniază că procesul de avizare a fost unul îndelungat, adăugând că:
Am așteptat pentru baraje patru luni de la momentul de avizare interministerială…
Deci, proiectele care erau gata din martie au rămas blocate până când au fost obținute toate aprobările necesare pentru întregul portofoliu, după cum precizează Andra Negoi.
Schimbările climatice au generat deja evenimente meteorologice extreme, iar inerția birocratică a statului a dus la pierderea unei noi oportunități semnificative. În loc să luăm măsuri proactive pentru a face față dezastrelor naturale, ne vom limita la a invoca protecția divină pentru a evita catastrofele. În cazul în care acestea vor surveni, ne vom reza la rezistența infrastructurii existente, cum ar fi barajele și digurile din perioada comunistă, sperând că acestea vor putea suporta presiunea.
COMENTARII / 0