Rezultatele modeste ale cercetării agricole actuale din România și lipsa unei strategii pe termen lung îi expun pe fermierii români la o posibilă calamitate fără precedent.
Emil Dumitru, care ocupă funcția de secretar de stat la Ministerul Agriculturii, a declarat următoarele:
„Valoarea semințelor doar utilizate de către fermierii noștri în agricultură se ridică la aproximativ 1,2 miliarde de euro. Practic, noi finanțăm cercetarea altor state membre prin neputința cercetării românești. O finanțăm cumpărând de acolo”
Citește șiBioNTech, compania din spatele vaccinului anti-COVID dezvoltat cu Pfizer, închide trei fabrici în Germania
În esență, România suportă costurile de cercetare ale altor țări din Uniunea Europeană, din cauză că nu are o cercetare agricolă suficient de dezvoltată.
„Motivul este acela că tehnologiile noastre au devenit ineficiente, în timp ce în alte țări se utilizează metode alternative”
a declarat Reporter
într-o emisiune, adăugând:
„De ce? Pentru că ale noastre nu mai sunt performante. Pentru că acolo se face altfel…”
Afirmația a fost făcută de Emil Dumitru, care a adăugat „Pentru că acolo sistemul de cercetare este total schimbat”.
Performanța este dificil de discutat în contextul actual. Multinaționalele au o influență dominantă pe piață, ceea ce a dus la suprimarea produselor locale. În fapt, politicile publice românești au fost direcționate mai mult către consum decât către dezvoltarea de noi tehnologii sau asigurarea auto-suficienței.
Potrivit lui Emil Dumitru, tranziția de la o economie centralizată, unde „agricultura și cercetarea erau controlate de stat”, la un sistem predominant privat a dus la o schimbare semnificativă. „Astăzi, sistemul nostru de cercetare este decuplat de cel privat”, afirmă el. În țări precum Franța, „exemplul unor cooperative care se ocupă atât de producția, cât și de multiplicarea semințelor pentru fermierii români” arată că aceștia din urmă
„le achiziționează și le însămânțează”
. Această situație pune în evidență modul în care România „finanțează cercetarea altor state membre” în domeniul agricol.
Investigarea științifică din România se confruntă cu o lipsă de direcție și resurse financiare.
Atât finanțarea insuficientă, cât și lipsa unei strategii naționale coerente au contribuit la această problemă.
Președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), Florin Stănică, afirmă:
„Trebuie ca Fundulea să fie coordonatorul tuturor activităților legate de cereale și plante tehnice. Câți cercetători români se ocupă de grâu? 10-15. Aceștia ar trebui să colaboreze pentru a stabili: Care sunt capacitățile mele? Care sunt capacitățile tale? Ce putem realiza împreună pentru a restabili grâul românesc la poziția sa anterioară? Este necesară importarea de material genetic? Este o abordare inteligentă, pe care orice țară dezvoltată o aplică. Noi deținem deja genele respective și ne bazăm pe ele, dar putem integra productivitatea unor soiuri precum X sau Y în materialul genetic respectiv. Întreaga lor bază de patrimoniu se află la noi. Vorbim despre coordonare, dar știm că totul este influențat de factori politici. În prezent, nu avem niciun reprezentant în consiliile de administrație, nici Academia, nici Ministerul Agriculturii?”
În perioada guvernării conduse de Ponta, Institutul din Fundulea a fost transferat sub autoritatea Ministerului Cercetării, decizie a cărei motivație rămâne cunoscută exclusiv politicienilor.
Andrei Alexandru, președintele Autorității Naționale pentru Cercetare a declarat următoarele:
„Noi avem competiții de proiecte, deci nu le subvenționăm direct. Pur și simplu lansăm competiții. Cine e bun câștigă la acele competiții. Iar coordonarea este cumva triplă, nu doar a Autorității. Ele cumva sunt sub umbrela științifică a ASAS-ului. În consiliul de administrație avem un reprezentant din partea Autorității Naționale pentru Cercetare, un reprezentant din partea Ministerului Muncii și un reprezentant din partea Ministerului Finanțelor”
Potrivit lui Emil Dumitru, „fondurile alocate de Ministerul Agriculturii pentru cercetarea științifică în cadrul ASAS-ului se ridică la 195 de milioane de lei, însă rezultatele scontate ale proiectelor de cercetare românești lipsă”.
„Nu știu dacă sunt puțini sau mulți, dar măcar pentru aceste sume de bani ar fi trebuit să vedem niște insule de reușite ale cercetării din România. Din păcate, lucrul ăsta nu se întâmplă”
.
În cadrul Uniunii Europene, România deține poziția a șasea în ceea ce privește producția agricolă, însă o parte infimă din materialul genetic autohton este reflectat în exploatațiile agricole de mari dimensiuni.
Mircea Oală a declarat următoarele:
„Suprafață peste 1000 de hectare de teren. Cultivăm grâu – în jur de 600 de hectare, rapiță și ceva și orz 70 de hectare. A trebuit să renunțăm la porumb fiindcă ultimii ani au fost dezastru cu producția”
.
În prezent, activitatea agricolă a acestuia se desfășoară pe o suprafață de peste 1000 de hectare.
Una dintre cele mai mari Întreprinderi Agricole de Stat din Arad a fost condusă de el.
Mircea Oală a declarat următoarele:
„Am prins în vechiul regim. Din 1984 până după Revoluție și am continuat în același loc, deci sunt aici de 43 de ani. De când am terminat facultatea, am venit aici. Am rămas aici și acum lucrez aproape jumătate din suprafața care am avut-o. Am lucrat până în ultima zi la IAS, iar pe urmă s-a retrocedat tot terenul. Am început să cumpărăm și în 25 de ani am tot cumpărat să ajungem la suprafața asta”
.
În prezent, Mircea Oală lucrează pe o suprafață considerabil mai mică decât cea inițială, după ce a cumpărat terenuri în perioada de 25 de ani pentru a ajunge la dimensiunile actuale.
Materia primă pentru cercetare era oferită și de către cercetarea românească.
Mircea Oală a declarat următoarele:
„Sămânță foarte multă de grâu, orz și chiar hibrizi de porumb. Îmi amintesc de un hibrid Andreea care s-a cultivat până după Revoluție în Câmpia de Vest. Făceam grâul bun cu proteină mai multă. Am rămas pe (n.r. Institutul) Fundulea mulți ani”
.
Un reporter a adresat o întrebare directă:
„Deci dumneavoastră ați renunțat la tot ce înseamnă produsele de cercetare românești?”
Reporter a ridicat această problemă.
Declarația lui Mircea Oală este
„Da, dar au și decăzut după Revoluție”
.
În regiunea Banatului, la Lovrin, eforturile de cercetare agricolă românească au fost reluate după o perioadă de neglijență și abandon prelungit, cauzate și de interesele imobiliare miope, afirmă Reporter „Aici, în inima Banatului, la Lovrin, după ani de uitare și abandon cauzate și de interese imobiliare meschine, se face din nou cercetare agricolă românească”.
Un organism de cercetare a cunoscut o reînviere într-un context nespecificat până în prezent. Cercetarea a fost reactivată recent.
In perioada interbelică, localitatea Lovrin din județul Timiș reprezenta deja un centru inovativ pentru cultura mare. Așezământul respectiv era cunoscut pentru progresele sale în domeniu încă de atunci.
Marinel Horablaga, directorul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin, afirmă:
„Aici veneau elita studențimii românești. Cei mai buni din anii care terminau veneau în cercetare. Aveam în Lovrin unul dintre cei mai mari amelioratori de porumb care a mers în expediții, a fost în studii în America, în Mexic”
.
În prezent, eforturile de revitalizare a activității de cercetare sunt în plină desfășurare, după o perioadă în care resursele financiare reduse, lipsa de cercetători și dezinteresul au adus această activitate într-un punct critic, reducând-o la o umbră a ceea ce a fost în trecut.
Marinel Horablaga afirmă că „între anii 1990 și 2017, cercetarea din domeniul agricol nu a beneficiat de niciun leu de finanțare”. El subliniază că legislația din 2009 privind funcționarea instituțiilor de cercetare prevedea deja necesitatea unei reorganizări și a unei finanțări de la bugetul de stat, dar „abia în 2017 au fost primiți primii bani”. Această perioadă de inactivitate a dus la distrugerea multor instituții de cercetare.
„Astăzi avem soiuri de grâu, ovăz de toamnă, orz, triticale, dactylis, ovăz de primăvară și festuca”
, enumeră Marinel Horablaga.
„Îi întrebați pe cei care lucrează în domeniul agricol din România dacă achiziționează produse de la dumneavoastră?”
a spus Reporter
într-o discuție.
În opinia lui Marinel Horoblaga, „Motivul pentru care nu este cazul este destul de simplu. Nu pentru că nu ar exista încredere, ci pentru că mecanismul de comercializare și de valorificare din România, în care sunt implicați fermierii, funcționează într-un mod care ne exclude pe noi. Care este motivul? Ca instituție publică, eu am un termen de 30 de zile pentru a recupera fondurile. Toți fermierii români achiziționează semințe și alte intrări pe baza producției. În timp ce produsele noastre sunt incluse în amestecuri care sunt ulterior vândute fermierilor din Italia și Franța”
La Lovrin, sămânța generată local este exportată în Italia. În trecut însă, situația era cu totul diferită; problemele legate de terenuri au existat și în această regiune.
Marinel Horablaga subliniază că „practica agricolă are loc pe teren și nu se limitează la laborator”. El consideră că cercetarea agricolă trebuie să se desfășoare în strânsă legătură cu terenul, deoarece „de acolo vin informațiile esențiale”. Potrivit acestuia, „presiunile asupra terenurilor sunt foarte mari și persistente”, fiind o problemă actuală. În prezent, Marinel Horablaga menționează că gestionează „în jur de 10 procese” și reafirmă că „presiunile asupra terenurilor sunt foarte mari și astăzi”.
În prezent, eforturile de reabilitare a fostelor ferme de creștere a porcilor au fost demarate, o crescătorie de păsări fiind primul proiect abordat cu precauție, grație resurselor financiare și entuziasmului manifestat de către colegi.
Un angajat relatează următoarele: „Era evident că deținea un rol tehnic cheie atunci când a sosit aici, fiind anterior doctorand la universitate și a venit alături de mine, fiind responsabil cu operațiunile la stația de procesare a semințelor. În perioada în care această stație a încetat să mai funcționeze, într-o locație foarte pitorească, la toamnă, oamenii au cules recolta fără prea mari investiții, iar el a adunat-o. Ulterior, a dus-o în piața din Lovrin, unde a vândut-o duminică, după care și-a procurat primul set de unelte” Angajat.
COMENTARII / 0