România: Casele noi obligate să producă energie proprie până în 2030

Reglementările europene privind performanța energetică a clădirilor impun ca toate noile construcții să devină clădiri cu emisii zero până în 2030, ceea ce înseamnă că acestea trebuie să înregistreze o reducere semnificativă a consumului de energie și să nu mai producă emisii nocive rezultate din arderea combustibililor fosili.

Schimbările climatice impun României o transformare profundă în ceea ce privește construcția de locuințe, România fiind acum obligată să se adapteze noilor cerințe europene. Modelul tradițional de casă care utilizează gaze pentru încălzire și nu are o sursă internă de energie devine incompatibil cu normele europene actuale până în 2030.

Nu există o restricție explicită, însă impactul este evident în acest context.

Citește șiBioNTech, compania din spatele vaccinului anti-COVID dezvoltat cu Pfizer, închide trei fabrici în Germania

Reglementările europene nu interzic în mod direct utilizarea centralelor pe gaz, însă impun anumite cerințe care, în realitate, le fac inaplicabile. O casă care se bazează pe combustibili fosili pentru funcționare emite substanțe poluante și, prin urmare, nu poate atinge standardul de „clădire cu emisii zero”.

Procesul de electrificare a consumului și promovare a surselor regenerabile de energie este impulsionat de către autoritățile UE, rezultând soluții inovative precum utilizarea pompelor de căldură pentru procesele de încălzire și răcire. O abordare alternativă vizează alimentarea electrică drept substitut al gazului, precum și implementarea sistemelor de generare a energiei la nivel de clădire sau în imediata apropiere.

Normele europene impun ca clădirile noi să fie construite astfel încât să utilizeze energie electrică și să reducă treptat dependența de combustibilii fosili, electrificarea fiind un aspect fundamental al standardelor curente.

„Eliminarea treptată a combustibililor fosili în clădirile noi și orientarea către electrificare reprezintă un element central al standardelor actuale”

Viitoarele construcții rezidențiale din România vor fi obligate să genereze propria lor energie și să minimizeze utilizarea gazelor până în 2030. Accentul se va pune pe implementarea unor soluții eficiente din punct de vedere energetic.

Clădirile noi vor trebui să aibă o concepție care să le permită să utilizeze energia solară, prin posibilitatea de a fi echipate cu sisteme de producere a energiei fotovoltaice, în situațiile în care acest lucru este viabil din punct de vedere tehnic și economic.

Clădirile noi sunt obligate să utilizeze surselor de energie regenerabilă în construcția lor, inclusiv panourile solare, atunci când implementarea acestora este viabilă atât din punct de vedere tehnologic, cât și economic.

Viitorul scenariu nu prevede o independență energetică absolută pentru locuințe, ci mai degrabă o producție locală semnificativă de energie. În acest mod, clădirile vor dobândi din ce în ce mai frecvent statutul de prosumatori, adică entități care și autoproduc o parte din energia necesară și au posibilitatea de a livra surplusul în rețea.

Vechiile construcții vor fi supuse unei proceduri de renovare obligatorii. 2030 este termenul limită până la care noile locuințe din România trebuie să devină mai puțin dependente de gaz și să producă propria lor energie. Această schimbare va afecta în mod semnificativ modul în care clădirile sunt proiectate și construite în țară. Tranziția către clădiri mai eficiente din punct de vedere energetic este o parte esențială a strategiei de reducere a impactului asupra mediului.

Reglementările europene impun cerințe nu numai pentru construcțiile noi, ci și pentru fondul existent de clădiri. 2050 este termenul limită până la care sectorul construcțiilor trebuie să atingă o stare în care emisiile de carbon să fie practic eliminate, prin renovarea treptată a clădirilor pentru a reduce consumul de energie și emisiile.

O strategie de reducere a impactului energetic presupune transformarea clădirilor existente, în special a celor cu eficiență energetică scăzută, prin îmbunătățirea performanței energetice a imobilelor și a spațiilor destinate activităților comerciale, concomitent cu diminuarea consumului de energie și a emisiilor nocive în toate construcțiile.

Țările membre ale Uniunii Europene, România fiind una dintre ele, au responsabilitatea de a crea strategii naționale detaliate. Aceste strategii trebuie să includă atât obiective cu o perioadă de realizare scurtă, cât și pe termen lung, planuri de investiții și politici publice. Toate acestea sunt necesare pentru a îndeplini standardele energetice prevăzute, care vizează reducerea dependenței de gaz și producerea de energie până în 2030.

Schimbările în România sunt pe ordinea de zi.

Implementarea Directivei privind performanța energetică a clădirilor este condiționată de transpunerea acesteia în cadrul juridic intern, proces care urmează să aibă loc după aprobarea sa în aprilie 2024. Pentru a alinia legislația națională la noile cerințe, statele membre dispun de o perioadă de aproximativ doi ani, care se încheie la 29 mai 2026. Ulterior integrării acestor reguli în legislația românească, se preconizează schimbări semnificative în ceea ce privește proiectarea și construcția de locuințe pe teritoriul României.

În România, cadrul legal actual nu prevede obligativitatea montării de panouri solare fotovoltaice sau abandonarea gazului în cazul construcțiilor rezidențiale noi; noile reglementări vor conduce însă, în realitate, la adoptarea acestor soluții.
Schimbările legislative vor avea drept rezultat implementarea practică a metodelor respective.

În urma implementării normelor europene, dezvoltatorii imobiliari vor fi supuși unor reguli stricte pentru a atinge obiectivul de „clădire cu emisii zero”. Aceasta înseamnă că viitoarele locuințe vor trebui să devină mai puțin dependente de gaz și să genereze o parte din energia necesară în mod autonom. Noile cerințe vor avea un impact asupra proiectării, tehnologiilor utilizate și, probabil, vor conduce la o creștere a costurilor în viitor.

Metodele clasice de încălzire vor fi înlocuite, potrivit 2030, de sisteme care să permită autoproducția de energie și diminuarea treptată a dependenței de gaz.

În cazul României, 2030 marchează o perioadă de transformare majoră, deoarece majoritatea locuințelor vor fi nevoite să adopte soluții alternative de încălzire și energie, reducându-și astfel dependența de gazele combustibile tradiționale.
În prezent, încălzirea locuințelor în România se realizează, în numeroase situații, prin utilizarea lemnelor, cărbunelui sau a combustibililor solizi, printre care se numără și peleții.
Această realitate reflectă amploarea schimbării care urmează să fie implementată odată cu intrarea în vigoare a noilor cerințe legate de diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Se preconizează o schimbare semnificativă de paradigmă în ceea ce privește construcția de locuințe noi în România. Anul 2030 reprezintă o piatră de hotar pentru implementarea unor noi reguli, care vizează reducerea dependenței de gaz și promovarea producerii proprii de energie. Această transformare are drept scop crearea unor locuințe mai eficiente și mai puțin dependente de sursele tradiționale de energie.

Transformarea clădirilor în componente integrate ale sistemului energetic este preconizată de standardele europene, 2030 fiind un termen cheie pentru această schimbare.
În viitorul apropiat și îndepărtat, casele nu vor mai reprezenta doar entități pasive care consumă energie; dimpotrivă, ele vor deține o poziție activă în sistemul energetic, fiind capabile să autoproducă o parte din necesarul de energie și să utilizeze surse regenerabile pentru acoperirea propriilor nevoi.
Potrivit experților,

„clădirile devin parte a sistemului energetic, iar rolul prosumatorului va fi esențial în următorii ani”

.

O schimbare majoră se va produce nu numai în ceea ce privește metodele de construcție a clădirilor, ci și în abordarea proprietarilor privind administrarea energiei.