Pentru pacienții care așteaptă un tratament vital, trei ani pot fi o perioadă criminală. 1.110 zile este intervalul pe care România îl necesită pentru a compensa un medicament inovator, potrivit raportului „Patients W.A.I.T. 2025”. În acest timp, afecțiunile cancerului și bolilor rare progresează, provocând suferință. România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește accesul la medicamente inovatoare.
Nu sunt doar o statistică dintr-un raport
. În România, rata de compensare este de numai 17% și nu există niciun medicament nou compensat din cele aprobate în 2023 și 2024.
Citește șiO franțuzoaică a trăit 122 de ani, a mers pe bicicletă până la 100 și a supraviețuit avocatului care trebuia să-i moștenească apartamentul
România se confruntă cu o situație alarmantă în ceea ce privește accesul la medicamente inovatoare, doar 28 din 168 de medicamente aprobate la nivel european între 2021 și 2024 fiind disponibile pentru pacienți la începutul acestui an. Această cifră reprezintă o rată de compensare de 17%, care este de peste două ori mai mică decât media europeană și se situează mult sub nivelul țărilor precum Cehia, Polonia sau Bulgaria. În special în domeniile oncologiei și bolilor rare, aceste diferențe au un impact dramatic, deoarece fiecare zi contează pentru pacienți. Recent, într-o conferință organizată de Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM), au fost prezentate noile date ale raportului „Patients W.A.I.T. 2025” (Waiting to Access Innovative Therapies), realizat pentru Federația Europeană a Industriei și Asociațiilor Farmaceutice (EFPIA).
Timpul pierdut are însă un preț mult mai mare decât orice cifră sau clasament european. Pacienții sunt cei care suportă consecințele directe ale întârzierilor în tratament și a progresiei bolii. În esență, discuțiile au avut ca subiect modul în care viața se schimbă atunci când tratamentul medical nu este oportun și boala continuă să se dezvolte.
Nu este vorba doar despre cifre
sau despre poziția într-un clasament, ci despre impactul direct asupra vieții de zi cu zi a pacienților. Pierderea capacității de a munci și de a duce o viață independentă îi face pe pacienți să devină dependenți de familiile lor și de sistemul de asistență socială.
Într-o declarație, „Șansa mea – accesul la una dintre terapiile inovatoare” a fost exprimată ca o speranță pentru viitor. Accesul la tratamente moderne reprezintă o oportunitate pentru mulți.
„Șansa mea – accesul la una dintre terapiile inovatoare”
O șansă la viață îi este oferită atunci când are accés la terapií inovatoare.
„Șansa mea – accesul la una dintre terapiile inovatoare”
Șansa mea este să am acces la
„o terapie inovatoare”
Rozalina Lăpădatu, președinta Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune (APAA), a relatat experiența sa cu o boală cronică debilitantă în cadrul unei conferințe. Artrita psoriazică i-a afectat grav articulațiile mâinilor și cele coxo-femurale, provocând dureri extreme care i-au perturbate somnul.
„Eu am o problemă, care se numește artrită psoriazică și sunt afectate articulațiile mâinilor și cele coxo-femurale. Boala a debutat cu dureri foarte mari. Noaptea mă plimbam prin casă, schimbam pozițiile continuu și nu puteam dormi. Antiinflamatoarele veneau la pachet cu probleme gastrice foarte mari. Șansa mea a fost accesul la una dintre terapiile inovatoare. Astăzi pot să lucrez, pot să am o viață socială normală și să funcționez fără dureri”
, a declarat ea. Această terapie a transformat radical viața Rozalinei, permițându-i să lucreze și să mențină o viață socială activă, fără să mai resimtă dureri.
Viața ei a luat o turnură dramatică odată cu accesul la un tratament de ultimă generație, care i-a permis să se bucură de o perioadă activă, spre deosebire de una marcată de suferință. Președinta APAA subliniază că lipsa acestui tratament inovator ar fi avut drept rezultat o situație în care ar fi fost nevoită să se bazeze, în mare măsură, pe sprijinul familiei și al sistemului social.
Rozalina Lăpădatu a exprimat o părere profund pesimistă cu privire la perspectiva de a fi nevoită să aștepte 3 ani pentru a primi un tratament vital, afirmând că acest scenariu i-ar fi schimbat viața în mod dramatic. În prezent, ea duce o viață obișnuită și este activă profesional, însă a avertizat că lipsa tratamentului i-ar fi limitat capacitatea de a se autosuficia.
„Nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost viața mea dacă ar fi trebuit să aștept 3 ani pentru acel tratament. Ar fi fost un dezastru. Acum muncesc și am o viață normală. Fără tratament, probabil aș fi fost acasă, cu handicap și dependentă de ajutor social”
, a declarat ea.
Președinta APAA subliniază că întârzierea tratamentului are repercusiuni financiare majore pentru societate, menționând că:
„Mutăm costurile din sănătate în zona socială. (…) Povara nu mai este doar a pacientului, ci și a familiei și a întregii societăți.”
Pentru pacienți, obținerea unui tratament adecvat înseamnă mult mai mult decât simpla supraviețuire .
Pacienții subliniază de mult timp că accesul la tratament are implicații mai largi decât simpla supraviețuire.
„Accesul la tratament nu înseamnă doar supraviețuire”
, spun ei, adăugând că acest aspect include și capacitatea de a continua să muncești, de a maintain independența și de a nu deveni o povară pentru familie sau pentru sistemul social.
În cazul pacienților care suferă de boli rare sau de cancer, timpul pierdut poate avea repercusiuni majore asupra progresiei patologiei. Potrivit Luminiței Vâlcea, director executiv al Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice (COPAC), o perioadă de doi sau trei ani de așteptare nu se traduce doar prin procese birocratice sau întârzieri administrative, ci prin perioade în care afecțiunea se agravează și oportunitățile pacienților de a duce o viață normală se reduc. Perioada de trei ani este extrem de semnificativă pentru orice pacient cu o afecțiune cronică, inclusiv pentru cei cu boli rare, deoarece reprezintă ani în care patologia progresează către un stadiu mult mai sever, iar eficiența tratamentului este diminuată.
„Trei ani înseamnă foarte mult pentru orice pacient cronic, inclusiv pentru cei cu boli rare. Sunt ani pierduți în care boala ajunge într-un stadiu mult mai grav, iar tratamentul va da rezultate mai slabe. La unii evoluția este lentă, dar la alții este foarte accelerată”
, a declarat ea.
În ciuda eforturilor de a îmbunătăți accesul la tratamente, COPAC subliniază că principalele obstacole rămân în domeniile oncologiei și bolilor rare, unde timpul este esențial pentru succesul tratamentului. Reprezentanta organizației avertizează că întârzierea tratamentului poate avea consecințe dezastruoase pentru pacienți:
„Un pacient cu cancer, dacă îl descoperi în stadiu 1 sau 2, îl tratezi într-un fel și poate să aibă mai mulți ani de viață sau chiar să se vindece. Dar dacă îl mai lași 2 ani, cu siguranță ajunge în stadiu 3. Iar noi nu ne permitem să facem asta.”
Astfel, se pune accentul pe importanța unui tratament prompt și eficient pentru a preveni agravarea bolii.
Luminița Vâlcea subliniază că în România persistă un sistem „reactiv” care lasă pacienții să se confrunte singuri cu situația după un diagnostic, în loc să ofere programe de prevenire, un plan clar de acțiune și sprijin efectiv din partea autorităților.
Țara noastră se confruntă cu o problemă majoră, după cum afirmă experții, care reclamă o abordare strategică pe durate lungi de timp. România are, așadar, nevoie de o strategie pe termen lung.
Președintele COPAC, Radu Gănescu, subliniază că rezultatele raportului scot în evidență o dificultate mai amplă și anume: domeniul sănătății nu este considerat o prioritate.
„Inovația și accesul la inovație nu sunt un privilegiu. Sunt o normalitate și o necesitate. Tot ceea ce se investește în sănătate se vede în societatea pe care o avem. Se vede în numărul persoanelor cu dizabilități, în numărul celor care nu mai pot munci și au nevoie de sprijin social”
, a afirmat el.
Strategia de sănătate pe termen lung este o necesitate pentru România, potrivit președintelui COPAC, care subliniază că găsirea de soluții eficiente nu poate fi realizată exclusiv de pacienți sau de industria farmaceutică, ci necesită implicarea activă a autorităților. Rezolvarea problemelor din sănătate nu poate fi amânată, după cum afirmă președintele COPAC:
Trebuie să stăm la masă și să discutăm cu autoritățile. Sunt alte țări care au avut strategii pe 10 ani în ceea ce privește sistemul de sănătate și nu le-au făcut pentru că au descoperit problemele acum, ci pentru că au înțeles că sănătatea este o prioritate.
România înregistrează cea mai mare perioadă de așteptare din Uniunea Europeană pentru accesul la medicamente inovatoare, potrivit datelor recente. Pacienții români sunt nevoiți să aștepte până la 3 ani pentru a beneficia de tratamente noi, ceea ce ridică îngrijorări privind impactul asupra sănătății populației. Această perioadă de așteptare îndelungată ridică îngrijorări cu privire la eficacitatea sistemului de sănătate din România.
Conform datelor prezentate în raportul „Patients W.A.I.T. 2025”, realitatea reflectă România ca fiind țara cu cea mai mare perioadă de așteptare din Uniunea Europeană pentru accesul la tratamente medicamentoase inovatoare, rămânând considerabil în urmă față de țările din regiune, în special în domeniile oncologiei și bolilor rare.
Potrivit Dr. Ioana Bianchi, director Relații Externe ARPIM, România înregistrează o întârziere considerabilă în comparație cu statele din Europa Centrală și de Est, care, deși au demarat de la premise similare, au reușit să grăbească procesul de accesare a tratamentelor pentru pacienți.
Întârzierea României în ceea ce privește accesul la tratamente devine tot mai evidentă, în comparație cu țările din Europa Centrală și de Est, care au pornit de la același punct de start și au reușit să accelereze procesul de accesare a tratamentelor pentru pacienți, afirmă Dr. Ioana Bianchi, director Relații Externe ARPIM .
Țările europene precum Austria, Bulgaria și Polonia au înregistrat rate superioare mediei comunitare în ceea ce privește accesul la medicamente inovatoare. În România, procentul de compensare a tratamentelor este de numai 20%, de cel puțin două ori mai mic decât în țările vecine, în timp ce media europeană se situează la peste 45%. Trendul este în creștere pentru Bulgaria, care a ajuns la o rată de compensare de peste 50%, apropiindu-se chiar de 60%, a declarat dr. Ioana Bianchi.
„Țări precum Austria, Bulgaria sau Polonia se situează peste media europeană. Rata de compensare din aceste țǎri, care este de peste 45% (media la nivel european), este de doar 20% în România, de cel puțin două ori mai mică decât în țările din jurul nostru. De altfel, observăm că Bulgaria începe să urce tot mai mult în acest clasament, cu o rată de compensare de peste 50%, apropiindu-se chiar de 60%”
, a subliniat dr. Ioana Bianchi.
În domeniul oncologiei, deficiențele sunt și mai pronunțate, România asigurând finanțarea pentru numai 11 din totalul de 56 de medicamente care au primit aprobare în intervalul examinat, ceea ce conduce la o perioadă medie de acces de 1.060 de zile, superioară cu mult mediei europene de 655 de zile. În ceea ce privește bolile rare, 13 din cele 66 de tratamente care au obținut aprobarea la nivel european sunt disponibile în sistemul de sănătate din România. Reprezentanta ARPIM subliniază că această problemă nu se datorează exclusiv proceselor administrative, ci și mecanismelor de finanțare a sistemului.
România se confruntă cu o problemă gravă în ceea ce privește finanțarea sistemului de sănătate, investițiile în acest sector fiind extrem de scăzute. Acest fenomen are implicații deosebit de importante pentru pacienții care așteaptă tratamente inovatoare. În prezent, țara noastră se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană atunci când vine vorba despre accesul la medicamente inovatoare. Această situație are un impact direct asupra pacienților, care sunt nevoiți să aștepte 3 ani pentru a beneficia de tratamente noi. Această perioadă de așteptare îndelungată ridică îngrijorări cu privire la eficacitatea sistemului de sănătate din România.
La nivel național, cheltuiala pentru medicamente subvenționate este de 138 de euro pe locuitor, fiind cu aproape 40% mai mică decât media regiunii Centrale și de Est a Europei și reprezintă mai puțin de o treime din ceea ce cheltuiesc statele din Europa de Vest pentru acest scop.
Președintele ARPIM, dr. Radu Rășinar, a accentuat necesitatea unei reforme profunde în domeniul sănătății, evidențiind repercusiunile generate de inaccesibilitatea tratamentelor moderne, care afectează nu numai pacienții, ci și sistemul medical în ansamblu. 42% din fondurile alocate pentru sănătate în România sunt direcționate către sectorul spitalicesc, ceea ce reflectă o cheltuială majoră pentru îngrijirea pacienților în stadii avansate ale bolii. Potrivit dr. Rășinar, lipsa accesului la medicamente inovatoare conduce la un sistem ineficient, care necesită resurse suplimentare pentru rezolvarea problemelor de sănătate, spre deosebire de alte state, unde gestionarea acestor situații este mai eficientă.
„Dacă nu ai acces la medicamente inovatoare, ai un sistem mai puțin eficient, care consumă mai multe resurse pentru a rezolva probleme pe care alte state le gestionează mai eficient. În România, 42% din cheltuielile din sănătate merg către sectorul spitalicesc, adică către pacienți ajunși în faze avansate ale bolii”
, a declarat el.
Președintele ARPIM subliniază că o cauză fundamentală a întârzierii în compensarea tratamentelor inovatoare este reprezentată de resursele financiare limitate alocate sectorului sănătății. El afirmă:
„România are o cheltuială medie pe cap de locuitor pentru sănătate de aproximativ 1.800 de euro, în comparație cu media europeană de 3.800.”
Acesta consideră că sănătatea reprezintă o investiție esențială, atât pentru calitatea vieții pacienților, cât și pentru competitivitatea unei națiuni. În acest context, el adaugă că pacienții din România au dreptul la un tratament care să respecte standardele europene.
Progresul științific înregistrează avansuri, însă accesul la aceste noutăți se face așteptat. Întârzierea devine o constantă, iar această situație are un impact semnificativ. Ceea ce se așteaptă cu interes este momentul în care tratamentele inovatoare vor deveni accesibile. Această perioadă de așteptare devine din ce în ce mai lungă, ceea ce ridică îngrijorări.
Într-o lume în care progresele medicale și științifice se succed într-un ritm alert, Claudiu Cheleș, vicepreședinte al ARPIM, subliniază necesitatea unei abordări strategice pe termen lung pentru sectorul sănătății. „
2030 este foarte aproape de noi. Trebuie să abordăm o strategie, poate pentru 10 ani, poate pentru 20 de ani, așa cum au făcut și celelalte țări, cunoscând realitatea și dezvoltarea științifică, cât și resursele posibile pe plan național
”. Potrivit acestuia, soluțiile temporare și măsurile izolate nu mai sunt suficiente pentru România, fiind nevoie de o planificare strategică similară cu cea adoptată de alte țări, care să țină cont de evoluțiile actuale și de resursele disponibile la nivel național.
Potrivit lui Claudiu Cheleș, procesul de accesare a tratamentelor inovatoare nu se bazează exclusiv pe factorul financiar, ci depinde și de abilitatea statului de a dezvolta politici coerente și de a stabili colaborări efective între instituții, sectorul industrial și rețeaua medicală.
La o abordare strategică, sinergia resurselor, cunoștințelor specializate, datelor agregate și evaluărilor detaliate, coroborate cu experiențele consolidate la nivel european și rezultatele cercetărilor clinice desfășurate pe teritoriul României, ar putea amplifica predictibilitatea. Necesitatea unei planificări financiare prospective și a unor politici de stabilire a prețurilor viabile, care să asigure atragerea de fonduri suplimentare și să mențină prezența substanțelor medicamentoase inovatoare în România, a fost deja subliniată. Aceste aspecte au fost reliefate de către vicepreședintele ARPIM, care a afirmat:
„Punerea laolaltă a resurselor, a cunoștințelor, a datelor și a evaluărilor, alături de bunele practici la nivel european și de rezultatele studiilor clinice efectuate în România, poate contribui la creșterea predictibilității. A fost deja menționată necesitatea unei planificări bugetare proactive și a unor politici de preț sustenabile, care să permită atragerea de investiții suplimentare și să susțină în continuare prezența moleculelor inovatoare în România”
Se preconizează o finanțare stabilă și o viteză sporită de accesare a tratamentelor în materie de finanțare și tratament.
Pe ordinea de zi se află consolidarea unui sistem de finanțare previzibilă, concomitent cu facilitarea unei accesibilități mai rapide la soluții terapeutice inovatoare.
Asociația Română a Producătorilor de Medicamente Inovatoare (ARPIM) sugerează o serie de soluții, printre care crearea unui sistem de finanțare previzibil pentru terapiile inovatoare, accelerarea procesului de evaluare a tratamentelor de ultimă generație și revizuirea mecanismului de reajustare a prețurilor, mecanism despre care industria farmaceutică afirmă că are un impact negativ asupra accesului pacienților la soluții terapeutice eficiente. Reprezentanții industriei consideră că aceste măsuri ar putea îmbunătăți situația.
În spatele dezbaterilor despre strategii și a referințelor la modelele europene prezentate la conferință, un mesaj a avut un impact deosebit de puternic: cel transmis de pacienți. Pentru aceștia, timpul are o valoare diferită, fiind măsurat în durere și suferință, pe măsură ce boala progresează și oportunitățile se pierd, în ciuda existenței unor tratamente eficiente deja disponibile în alte țări europene.
Un material informativ prezentat cu sprijinul Asociației Române a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM).
COMENTARII / 0