În orașul Focșani, o femeie în vârstă de 71 de ani trăiește singură într-un apartament compus din două camere. De mai bine de un deceniu, fiica sa este stabilită în Londra, în timp ce fiul său a ales Germania ca loc de reședință de opt ani încoace. Conversațiile telefonice regulate dintre Maria și copiii ei au loc în fiecare duminică și, ocazional, chiar și miercurea. Comunicarea cu nepoții ei este însă una atipică, aceștia vorbindu-i în română, însă cu un accent puternic influențat de britanic și german. În perioada estivală anterioară, Maria nu a avut parte de nicio vizită din partea familiei sale. Această femeie poate fi considerată un exemplu reprezentativ, însă ea reflectă, de asemenea, starea actuală a României.
Maria are 71 de ani și fiica ei e în Londra de zece ani, băiatul în Germania de opt. Îi sună în fiecare duminică. Uneori și miercurea. Nepoții vorbesc cu ea în română stricată, cu accent britanic și german. Vara trecută n-a venit nimeni în vizită.
Potrivit datelor prezentate de Institutul Național de Statistică anul trecut, România se confruntă cu un fenomen îngrijorător: un raport de 130 de persoane în vârstă la fiecare 100 de copii. Această situație marchează un moment istoric în care numărul persoanelor în vârstă depășește pentru prima dată numărul copiilor, reflectând o realitate statistică actuală și măsurabilă.
Citește șiAur și argint se prăbușesc: ce a declanșat scăderea?
În ciuda așteptărilor, România și Bulgaria au înregistrat o creștere semnificativă a vârstei mediane a populației lor, fenomen care a precedat creșterea economică. În timp ce, în anii ’50, vârsta mediană în aceste două țări era sub două decenii, în prezent aceasta depășește 40 de ani.
„România și Bulgaria au îmbătrânit înainte să devină bogate. Vârsta mediană în anii 1950 în cele două țări era sub 20 de ani. Acum e de peste 40 de ani.
Procesul de îmbătrânire a populației a avut loc în România și Bulgaria înainte ca economiile lor să se maturizeze. La nivelul anilor ’50, vârsta medie a locuitorilor acestor țări era încă sub pragul de 20 de ani, însă în prezent aceasta a ajuns să depășească cu mult 40 de ani.
În România și Bulgaria, procesul de îmbătrânire demografică a precedat dezvoltarea economică. În urmă cu peste șapte decenii, vârsta mediană a populației din cele două țări era inferior la 20 de ani; azi, însă, aceasta depășește 40 de ani.
Conform unui studiu recent, procesul de îmbătrânire a avut loc într-un ritm similar în cele două țări, comparabil cu cel al economiilor dezvoltate, însă la un nivel de PIB pe cap de locuitor considerabil mai mic, aproximativ o treime. În esență, fenomenul de îmbătrânire a survenit prematur, înainte ca aceste economii să atingă un nivel de prosperitate ridicat. Din punct de vedere mecanic, atunci când forța de muncă se reduce într-un ritm mai accelerat decât populația, rezultă că fiecare individ primește o panglică mai mică din plăcinta economică. În consecință, factorul demografic conduce la o eroziune a standardelor de viață. Potrivit estimărilor Beatei Javorcik, economist-șef la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, impactul acestui fenomen în următorii 25 de ani va determina o scădere a creșterii PIB-ului pe cap de locuitor cu 0,4 puncte procentuale în fiecare an.
Țările din regiunea Europei de Est au înregistrat un fenomen de îmbătrânire înainte de a atinge un nivel ridicat de prosperitate economică. Acest proces demografic a avut loc pe aceeași traiectorie ca în cazul Franței și Germaniei, însă cu o valoare a produsului intern brut pe cap de locuitor de aproximativ o treime față de cea a acestora. În acest context, statele din Europa de Est nu au beneficiat de amortizoarele sociale și fondurile de rezervă disponibile în Occident, precum și de infrastructura de îngrijire dezvoltată în regiunile vestice.
Proporția dintre numărul de persoane dependente și cele 100 de adulți în vârstă de muncă a înregistrat o creștere, atingând valoarea de 56, în comparație cu 47 cu un deceniu în urmă. În prezent, fiecare persoană activă suportă o responsabilitate demografică mai accentuată decât cea pe care părintele său o purta la aceeași vârstă, însărcinarea fiind mai dificilă.
Există soluții, dar toate implică provocări. Nicio opțiune nu este nedureroasă.
În primul rând, o posibilă soluție o reprezintă fluxul migratoriu. Javorcik admite că, deși, în teorie, se poate atrage forță de muncă externă, în practică, aceasta necesită suplimentarea anuală cu aproape un procent din populația actuală, ceea ce este inexecutabil din punct de vedere politic. Rezultatele sondajelor efectuate în regiune indică o scădere a sprijinului pentru imigrația la scară largă. De asemenea, România este abia la începuturile obișnuinței cu privire la prezența curierilor asiatici pe străzile din București – un fenomen care ar trebui să fie de zeci de ori mai mare pentru a acoperi necesitățile.
În opinia economistului șef al BERD, o a doua soluție o constituie inteligența artificială, care poate furniza o creștere semnificativă a productivității. Tehnologia AI are capacitatea de a spori eficiența unui angajat existent, însă nu poate contribui la obținerea de rezultate de la o persoană care nu este deja în muncă.
Țara noastră se confruntă cu o provocare politică majoră: implementarea unei vârste de pensionare mai mari. România are în prezent o vârstă de pensionare legală sub media țărilor dezvoltate, care devine și mai mică în realitate din cauza numeroaselor excepții profesionale acumulate de-a lungul anilor. Economistul șef al BERD, Javorcik, a optat pentru o abordare prudentă și
„Vorbiți azi despre schimbări care vor avea loc peste un deceniu. Oamenii ar fi mai dispuși să accepte”
, sugerând astfel o strategie de comunicare care să pregătească populația pentru schimbările viitoare. Această abordare are scopul de a face mai ușoară reforma pensiilor atunci când consecințele acestora sunt încă departe în viitor. Însă, odată cu trecerea timpului, aceste consecințe devin din ce în ce mai aproape și electoratul care se opune reformelor crește numeric.
Se estimează că generația „baby boomer” care se pensionează în prezent va avea o durată de viață mai lungă, însă această perioadă suplimentară de viață nu va fi susținută de o rată suficientă de natalitate care să poată contrabalansa efectele numărului în creștere al acestei generații.
Schimbările demografice au și o latură socială mai puțin dezbătută: cine se va ocupa de îngrijirea acestei mase mari de persoane în vârstă?
Potrivit Institutului Național de Statistică, avem 130 de seniori la fiecare 100 de copii în România. Pentru prima dată în istoria țării, bunicii sunt mai mulți decât nepoții.
România și Bulgaria au îmbătrânit înainte să devină bogate. Vârsta mediană în anii 1950 în cele două țări era sub 20 de ani. Acum e de peste 40 de ani. Cele două țări au îmbătrânit la fel de repede ca economiile avansate, dar au îmbătrânit la o treime din PIB-ul pe cap de locuitor. Am îmbătrânit înainte să devenim bogați. Mecanic, dacă forța dumneavoastră de muncă se micșorează mai repede decât populația, înseamnă că toată lumea primește o felie mai mică din plăcintă. Deci, cu alte cuvinte, demografia erodează standardele de viață. Efectul pentru următorii 25 de ani este o reducere a creșterii PIB-ului pe cap de locuitor cu 0,4 puncte procentuale în fiecare an.
Statele din Europa de Est au parcurs același drum demografic ca Franța sau Germania, dar la o treime din PIB-ul pe cap de locuitor. Fără amortizoarele sociale ale Occidentului. Fără fondurile lor de rezervă și fără infrastructura de îngrijire a Vestului.
Raportul de dependență demografică – câți copii și vârstnici sunt susținuți de fiecare 100 de adulți activi – a urcat la 56, față de 47 acum un deceniu. Fiecare lucrător activ cară pe umeri o povară demografică mai grea decât purta părintele lui la aceeași vârstă.
Prima variantă e migrația. Teoretic, poți importa forță de muncă dar practic, ai nevoie de aproape un punct procentual din populația existentă în fiecare an – Javorcik recunoaște că e nefezabil politic. Sondajele din întreaga regiune arată că sprijinul pentru imigrație în masă a scăzut. Iar România abia a început să se obișnuiască cu livratorii asiatici de pe străzile Bucureștiului – un fenomen care, la scara necesară, ar trebui să fie de zeci de ori mai mare.
A doua variantă e inteligența artificială. Un impuls real de productivitate, recunoaște economistul șef al BERD. AI poate face ca un lucrător să producă mai mult. Nu poate face ca un lucrător inexistent să producă ceva.
Rămâne a treia variantă, cea mai dificilă politic: creșterea vârsta de pensionare. România are deja o vârstă legală de pensionare mai mică decât media țărilor avansate și o vârstă efectivă de pensionare chiar mai mică decât cea legală, mulțumită excepțiilor profesionale care s-au înmulțit de-a lungul deceniilor. Javorcik a evitat să propună o cifră țintă, spunând că ar fi contraproductiv. Propune în schimb o strategie de comunicare: Vorbiți azi despre schimbări care vor avea loc peste un deceniu. Oamenii ar fi mai dispuși să accepte. E mai ușor să reformezi pensiile când consecințele sunt departe. Cu fiecare an care trece, sunt mai aproape – și electoratul care votează împotriva reformelor devine mai numeroș.
Baby boomer-ii pensionari vor trăi mai mult, dar la o natalitate prea mică pentru a compensa creșterea numărului lor.
Există și o dimensiune socială a acestor schimbări demografice despre care se vorbește și mai puțin: cine îi va îngriji toți acești bătrâni?
Charles Goodhart, fost economist la Banca Angliei, a scris în The Great Demographic Reversal despre cazurile seniorilor bolnavi de demență (care, spre deosebire de cancer sau boli cardiovasculare, nu ucide rapid). Incapacitează. Nu există tratament eficient. Și – lucru esențial – e unul dintre puținele domenii în care robotica și inteligența artificială nu pot înlocui munca umană. Îngrijitul unui bătrân cu demență presupune empatie, răbdare, prezență fizică, intuiție. Calități pe care niciun algoritm nu le poate substitui.
Pe măsură ce rândurile vârstnicilor cresc, tot mai mulți salariați vor fi nevoiți să se ocupe de îngrijirea lor – într-un moment în care forța de muncă în ansamblu se micșorează. Cine va face asta? Și cu ce bani?
Ratele de fertilitate care au fost stabile în economiile avansate începând cu anii 1980, acum sunt în scădere, iar speranța de viață continuă să crească. Ca rezultat, baby boomer-ii pensionari vor trăi mai mult, dar la o natalitate insuficientă pentru a compensa creșterea numărului de seniori.
Pe măsură ce rândurile bătrânilor cresc, va fi o nevoie tot mai mare de profesioniști relevanți, geriatri , neurologi și psihiatri . Sub rezerva constrângerilor fiscale și a altor cerințe de resurse concurente, nu ar trebui să existe nicio barieră, în principiu , în îndeplinirea unor astfel de nevoi în țările cu venituri mari, mai notează Goodhart. Dar va fi foarte dificil în țările cu venituri mici, conchide el.
COMENTARII / 0